,,O singurătate prea zgomotoasă” de Bohumil Hrabal

   Bohumil Hrabal (1914 – 1997) este un scriitor ceh considerat de mulţi una dintre cele mai importante voci ale literaturii secolului XX. Multă vreme, cărţile sale au circulat în samizdat, adunând în jurul lor o comunitate de hrabalieni pasionaţi, cuceriţi definitiv de umanismul tragicomic şi umorul savuros al operei sale. În timpul vieţii, aproape trei milioane de exemplare au fost vândute numai în Cehoslovacia natală. Mare băutor de bere şi mare iubitor de pisici, Hrabal obişnuia să recite la „Tigrul de Aur“, crâşma lui preferată din Praga, pasaje întregi din Nietzsche, Schopenhauer sau Kant. A murit la 83 de ani, după ce a căzut de la etajul unui spital, încercând să hrănească porumbeii.

Volumul scriitorului ceh Bohumil Hrabal îl are ca protagonist pe Hanta, un bătrân care presează de 35 de ani cărți și hârtie veche. Pachetele astfel obținute erau trimise la un centru de reciclare și transformată în hârtie albă, gata pentru a fi folosită la scris. În toți acești 35 de ani  Hanta își face munca cu pasiune, atașându-se de presa sa hidraulică, împreună cu care vrea să iasă la pensie. Zilnic strânge cărțile care i se par interesante și le duce în locuința sa umplută deja până la refuz cu prăzile sale.

Deși duce o viață singuratică cu puține povești de iubire, liniștea este apăsătoare, oarecum deranjantă, având sufletul și mintea pline de sentimente și gânduri care-i tulbură existența. Hanta este despărțit de munca sa, fiindcă doi tineri îi iau locul în beciul plin de hârtii. Aceasă întâmplare îi rănește sufletul și ajunge la concluzia că în zadar a căutat învățătura în cărți și nu înțelege cum o femeie din viața sa care nu a putut suferi cărțile ,,a putut zbura cu aripile ei de piatră”.

Oarecum îl înțeleg, fiindcă am cunoscut persoane lipsite de cultură sau care nu muncesc, dar care sunt înzestrate cu noroc, astfel încât ajung să le ia locul celor care au muncit, dar care nu au avut la fel de mult noroc.

Aceasta este a doua carte din creația lui Hrabal pe care am citit-o și care, încă odată, m-a determinat să observ talentul acestuia și faptul că este un maestru al unei arte, mai exact al artei cuvântului.Dacă sunteți curioși să-i descoperiți povestea bătrânului Hanta puteți procura cartea din librării sau online de aici: http://www.editura-art.ro/carte/o-singuratate-prea-zgomotoasa

Citate din operă:

  • ,,Cerurile nu sunt umane, dar există ceva mai uman decât cerurile, compasiune și dragostea, pe care le-am uitat și le-am rătăcit.”
  • ,,Orice obiect iubit este centrul Grădinii Paradisului.”
  • ,,Cărțile complotează împotriva celui care le citește.”
  • ,,Atunci când dau peste o carte adevărată, beau bere. Beau nu pentru a bea, căci eu am oroare de bețivi, ci ca să ajut gândirea, să pot ajunge mai aproape de inima singuratică a textelor.”
  • ,,Prin cărți și din cărți am înțeles că cerurile nu sunt deloc umane, iar cine gândește astfel nu este nici el uman, nu pentru că ar vrea, ci pentru că acest lucru contrazice gândurile juste.”

Ar mai fi o mulțime citate minunate, însă nu vreau să fac o recenzie lungă de kilometri 🙂 Mă limitez la atât..

LECTURĂ PLĂCUTĂ 🙂

O singurătate prea zgomotoasă (Bohumil Hrabal)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s