,,Domnul Ibrahim și florile din Coran” de Eric-Emmanuel Schmitt

   Domnul Ibrahim şi florile din Coran a fost adaptat pentru marele ecran în 2003, filmul avându-i în distribuţie pe Omar Sharif şi Isabelle Adjani. Nominalizată la Golden Globe, pelicula a fost distinsă cu Premiul César şi Premiul Publicului la Festivalul de film de la Veneţia. Parisul anilor ’60. Cartierul evreiesc. Moise, un puşti singuratic, părăsit de mamă, locuieşte cu un tată neurastenic şi observă lumea cea mare şi ciudată de la înălţimea celor unsprezece ani ai săi. Domnul Ibrahim, băcanul musulman care pare să cunoască secretul fericirii, şade de dimineaţa până seara pe taburetul din prăvălie şi contemplă aceeaşi lume cu detaşarea senectuţii. Dar într-o bună zi privirile celor doi se întâlnesc şi, din vorbă în vorbă, din poveste în poveste, Moise ajunge învăţăcelul băcanului arab care-i desluşeşte tainele iubirii de oameni. După ce tatăl băiatului dispare fără urmă, bătrânul îl adoptă pe micul orfan şi împreună traversează Europa spre Cornul de Aur, tărâmul vegheat de legile sfinte ale Coranului. Călătoria spre lumea nebănuită şi stranie din inima Orientului cu moschei şi dervişi rotitori e o parabolă a vieţii şi a morţii, care surprinde şi îndeamnă la meditaţie.

După ce am citit ,,Oscar și Tanti Roz” am fost curios să citesc și altceva scris de Schmitt. ,,Domnul Ibrahim și florile din Coran” este povestea tânărului evreu Moise. Băiatul face cunoștință cu domnul Ibrahim, băcanul musulman, de care se atașează și care devine în ochii săi un model al omului ce cunoaște tainele fericirii și ce vede lumea într-o notă optimistă, veselă.

Moise își pierde tatăl și este adoptat de băcanul blând și înțelept. Împreună pleacă într-o călătorie Paris-Istanbul. Bătrânul face tot posibilul pentru a-l determina să privească toate necazurile ca pe niște încercări ale căror soluții le descoperi în propria persoană și în inimile celor din jur.

Totodată din opera lui Schmitt înveți cât este de important să crezi în ceva, fie în Dumnezeu, fie în Allah. Important este să crezi, să ai speranță și să înțelegi necesitatea unei vieți spirituale. Mai jos voi enumera câteva citate din carte care, sper eu, vă vor convinge să citiți ceea ce autorul francez dorește să transmită întregii omeniri. Bineînțeles că opera este presărată cu umorul specific acestui scriitor.

  • ,,La unsprezece ani, am spart purcelușul de porțelan și m-am dus la fetițe.”
  • ,,Opinia unanimă era că acest domn Ibrahim e un înțelept. Fără îndoială fiindcă era de cel puțin patruzeci de ani arabul de pe strada evreiască. Fără îndoială fiindcă zâmbea mult și vorbea puțin.”
  • ,,Așa stăteam noi de vorbă. O frază pe zi. Aveam tot timpul la dispoziție. El, fiindcă era bătrân, eu fiindcă eram tânăr. Și o zi da, una nu, furam o cutie de conserve.”
  • ,,Spunea:   Aurul nu are nevoie de piatra filozofală, însă arama da.  Fii mai bun. Omoară ceea ce este viu: trupul tău. Adu la viață ceea ce este mort: inima ta. Ascunde ceea ce este prezent: lumea de aici. Cheamă ceea ce este absent: lumea vieții viitoare. Distruge ceea ce există: pasiunea. Creează ceea ce nu există: intenția.”

Lectură plăcută 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s