,,L-am servit pe regele Angliei” de Bohumil Hrabal

 L-am servit pe regele Angliei, probabil cel mai cunoscut roman al lui Hrabal, ilustrează impecabil descoperirea sa fundamentală – omul este un animal care râde -, dar şi macropoetica umorului său, pe care scriitorul ceh a identificat-o în avertismentul unei curăţătorii: „Anumite pete nu pot fi îndepărtate decât prin distrugerea materialului însuşi.”

Bohumil Hrabal (1914 – 1997) este un scriitor ceh considerat de mulţi una dintre cele mai importante voci ale literaturii secolului XX. Multă vreme, cărţile sale au circulat în samizdat, adunând în jurul lor o comunitate de hrabalieni pasionaţi, cuceriţi definitiv de umanismul tragicomic şi umorul savuros al operei sale. În timpul vieţii, aproape trei milioane de exemplare au fost vândute numai în Cehoslovacia natală. Mare băutor de bere şi mare iubitor de pisici, Hrabal obişnuia să recite la „Tigrul de Aur“, crâşma lui preferată din Praga, pasaje întregi din Nietzsche, Schopenhauer sau Kant. A murit la 83 de ani, după ce a căzut de la etajul unui spital, încercând să hrănească porumbeii.

Din nou Hrabal mi-a făcut o impresie plăcută cu acest roman care i-a adus multă faimă. Acum înțeleg și de ce. Din operele lui pe care le-am citit până acum, aceasta este cea mai amplă, întinzându-se pe aproximativ 300 de pagini. Chiar și așa îți face plăcere să o citești și nu-ți vei da seama cât de repede zboară paginile structurate în 5 mari capitole.

,,L-am servit pe regele Angliei” este, din punctul meu de vedere, un bildungsroman, adică un roman ce surprinde maturizarea personajului principal, inițierea lui în tainele vieții. Acesta este chelner de meserie, lucrând pe rând la mai multe restaurante de lux din Praga. Unul din ,,profesorii” săi, distinsul maître d`hôtel, l-a servit pe regele Angliei. La rândul său, piticul chelner ajunge să-l servească pe împăratul Abisiniei.

Se îndrăgostește de o tânără nazistă cu care se și căsătorește, dar sufletul său este cuprind de dezamăgire. Înainte era lipsit de importanță în ochii celorlalți din cauza înălțimii, însă acum este disprețuit și privit de sus de către nemții ce se consideră superiori. Căsnicia celor doi nu are un final prea fericit, iar el ajunge să conștientizeze faptul că banii nu aduc fericirea și că trebuie să te simți bine în pielea ta, să fii tu însuți.

Citind această carte inevitabil vei observa umorul autorului care nu face altceva decât să dea un plus de savoare celor scrise. Dacă vreți să fiți și voi martori la viața de poveste a chelnerului praghez puteți achiziționa cartea din librării sau online de aici: http://www.editura-art.ro/carte/l-am-servit-pe-regele-angliei

Voi cita mai jos câteva secvențe din opera care sper că vă vor face să vă doriți s-o citiți:

  • ,,și o țineau așa întruna, și iar începeau să se răstească unii la alții, să țipe peste masă, dar în realitate se iubeau între ei, și țipau numai așa, de florile mărului, ca să se întâmple ceva, ca să-și omoare și ei, într-un fel, vremea în ceasurile serii”
  • ,,am observat deodată că ne priveam în ochi, că la ea nu trebuia să mă uit cum mă uitam la celălalte femei, căci, de când mă știu, am avut ghinionul ca toate femeile care roiau în jurul meu să fie, toate, mai înalte ca mine, uneori chiar uriașe, mă depășeau cu un cap, în timp ce aceasta era la fel de micuță ca mine și eu îi vedeam ochii verzi, scăpărători”
  • ,,le vorbeam despre frumusețea peisajului, ca și când aș fi fost un simplu turist îndrăgostit de natură, un orășean get-beget venit aici cu mașina ca să-și  petreacă două sau trei zile la țară și, încântat la nebunie de peisajul înconjurător, bolborosește tot felul de năzbâtii romantice despre farmecul pădurilor, despre splendoarea crestelor muntoase învăluite în ceața dimineții, declarând că ar fi fericit să rămână aici, pentru totdeauna, în mijlocul acestor minunății”
  • ,,fiindcă fusesem cu adevărat elevul domnului Skrivanek, oberchelnerul care l-a servit pe regele Angliei, iar eu, la rândul meu, am avut onoarea să-l servesc pe împăratul Abisiniei, care m-a distins pe viață, decernându-mi această decorație, decorație care mi-a dat puterea să scriu pentru cititori această poveste..despre incredibilul devenit realitate”

Părerile criticilor:

  • „Un roman tragicomic extraordinar şi subtil.” The New York Times
  • „O veselă şi picarescă poveste care începe ca aventurile Baronului Münchausen şi se termină în lacrimi şi singurătate.” The London Review of Books
  • „Nemaipomenit de inventiv, fermecător, înţelept şi trist.” Philadelphia Inquirer

Lectură plăcută 🙂

L-am servit pe regele Angliei (Bohumil Hrabal)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s