,,Incredibilul pelerinaj al lui Harold Fry” de Rachel Joyce

   Tulburat de scrisoarea de rămas-bun primită de la Queenie Hennessy, o fostă colegă de serviciu pe care nu o mai văzuse de douăzeci de ani, Harold Fry, un pensionar dintr-un mic oraș din sudul Angliei, iese să pună la poștă câteva rânduri de răspuns. Dintr-un impuls irezistibil și necugetat, pornește însă pe jos către spitalul unde este internată Quennie, convins că aceasta va avea puterea să rămână în viață până la sosirea lui. Fără ghete de drumeție, hartă sau telefon, Harold Fry își începe neobișnuitul pelerinaj preț de opt sute de kilometri, cu credința că prietena lui va continua să trăiască atâta timp cât el continuă să meargă. Timp de optzeci și șapte de zile, traversează Anglia de la nord la sud, purtându-și crucea ratării și a greșelilor din trecut, în speranța izbăvirii. Ca orice „pelerin“ al căutării de sine, Harold Fry de la începutul romanului nu este același Harold Fry de la sfârșitul lui.

Harold Fry este un pensionar ce locuiește împreună cu soția sa, Maureen, într-o căsuță din orașul Kingsbridge, situat în sudul Angliei. Cei doi soți duc o viață comunicând deficitar, fără a avea o viață socială activă de ani de zile.  Harold primește o scrisoare de la o fostă colegă de serviciu, Queenie Hennessy, cu care nu a mai luat legătura de 20 de ani.

El află că vechea sa prietenă e pe moarte și-i redactează un răspuns la scrisoare. În drum spre cutia poștală se lasă manipulat de un impuls și pornește într-o călătorie pe jos, ,,on foot” cum ar zice englezii, fără a-și lua cele necesare. Este ambiționat de o discuție pe care o are cu o vânzătoare dintr-o benzinărie pe care o ia drept o binecuvântare. Merge zile întregi, cunoscând noi oameni, mâncând pe ici pe colo și fiind asaltat de amintiri referitoare la soția sa, la fiul său David, dar și la Queenie.

În ziare se publică articole despre pelerinajul lui Harold și încercarea acestuia de a o ține astfel în viață pe Queenie. O perioadă bătrânul călătorește alături de alte persoane dornice s-o ajute pe bolnavă. Până la urmă rămâne singur, fiind lăsat în urmă de oameni și părăsit de câinele găsit pe drum.

Într-un final ajunge la destinație după 87 de zile și peste 1000 de km parcurși. Queenie moare împăcată după ce-l revede pe Harold. Maureen vine imediat cu mașina pentru a-și sprijini soțul. Cei doi conștientizează cât de mult se iubesc, se iartă reciproc, dorind să-și petreacă ultimii ani ai vieți împreună, în tihnă.

Romanul lui Rachel Joyce te emoționează profund, te determină să-ți dai seama cât este de necesară afecțiunea și comunicarea în cadrul unei familii, dar și încrederea și sprijinul reciproc. De asemenea trebuie să fim iertători și înțelegători, mai ales că nimeni nu este perfect, inclusiv noi. Meditând, studiindu-ne mintea și sufletul ajungem să găsim soluții la problemele pe care le avem și care nu ne dau pace.

Acest bestseller internațional poate fi procurat din librării sau online de aici:  http://www.litera.ro/incredibilul-pelerinaj-al-lui-harold-fry.html

Câteva citate/fragmente din carte:

  • ,,- Mătușa mea a avut cancer. Dai de el la fiecare pas, spuse ea și își plimbă privirea peste rafturile din jur, dând de înțeles că îl puteai găsi ascuns după hărțile rutiere ale Asociației Automobiliștilor sau după cutiile cu ceară de lustruit. Dar trebuie să gândim pozitiv, nu?

Harold se opri din mâncat și se șterse la gură cu un șervețel

– Pozitiv?

– Trebuie să crezi. Eu așa zic. N-are nici o legătură cu medicamentele și toate cele. Trebuie să crezi că persoana respectivă se poate face bine. E-atâta forță în mintea omului…Depășește puterea noastră de înțelegere. Dar, dacă ai credință, poți face orice.”

  • ,,Nu mai trebuia să comande picioarelor cum să meargă. Mersul, ca și corpul lui, era o prelungire a certitudinii că  o putea ajuta pe Queenie să trăiască. Acum putea urca dealurile aproape fără nici un efort; probabil că își intrase în ritm.”
  • ,,Și în timp ce mașina se îndepărta, Maureen îl văzu pe Harold, acest străin care fusese soțul ei atâția ani, cu un câine care alerga pe lângă el și cu un grup de susținători pe care ea nu-i cunoștea – dar nu-i făcu semn cu mâna și nici nu-l claxonă. Fără tam-tam, fără pompă, fără măcar să-și ia la revedere, se îndepărtă de Harold, lăsându-l să meargă mai departe.”

  LECTURĂ PLĂCUTĂ 🙂

Rachel Joyce - Incredibilul pelerinaj al lui Harold Fry -

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s