,,Pianul mecanic” de Kurt Vonnegut

    Kurt Vonnegut s-a născut la 11 noiembrie 1922 în Indianopolis, într-o familie de origine germană. A studiat la Cornell University, Carnegie Institute și University of Chicago. A participat la cel de-Al Doilea Război Mondial, fiind luat prizonier de război la Dresda, unde a fost martor la distrugerea orașului, în urma bombardamentului din februarie 1945, experiență pe care o va evoca mai târziu în romanul Abatorul cinci. În anul 1952 a publicat Pianul mecanic, primul său roman, urmat apoi de Sirenele de pe Titan, Mama Noapte, Leagănul pisicii, Fii binecuvântat domnule Rosewater sau Nu strica orzul pe gâște, Abatorul cinci sau Cruciada copiilor: un dans obligatoriu cu moartea, Mic-dejunul campionilor sau La revedere, tristă zi de luni, Cutremur de timp etc. Kurt Vonnegut a murit la 12 aprilie 2007.

În acest roman de debut al renumitului scriitor american Kurt  Vonnegut este scos la iveală un mesaj, un sfat, acela de a nu permite ca omenirea să fie inferiorizată de roboți, de mașinării. Niciodată nicio mașinărie nu va fi capabilă să fie la fel de iscusită asemenea omului, niciodată nu va deține rațiune, sentimente, niciodată nu va fi OM. Omul este cea mai complexă, cea mai complicată, cea mai cea ființă de pe planetă care a uimit, uimește și va uimi prin ceea ce este.

Acțiunea romanului are loc la zece ani după un Al Treilea Război Mondial, într-un oraș din Statele Unite ale Americii, Illium. Acesta este străbătut de un râu care îl separă în două: la nord se află uzinele și locul în care trăiesc inginerii, bogătașii, iar la sud restul populației care, din cauza tehnologiei avansate din nord, alcătuiește Forțele de Reconstrucție și Reparație. Cele două jumătăți ale orașului sunt diametral opuse, nivelul de trai al locuitorilor fiind total diferit.

Cartea prezintă două fire narative: unul ce-l are drept protagonist pe Paul Proteus și unul în care este prezentată viziunea bătrânului șah al Bratphurului referitor la actuala situație a orașului. Paul Proteus este un tânăr inginer, manager al uzinei Illium, care este din ce în ce mai puțin atras de această robotizare și care tânjește la lumea simplă din trecut. Alături de amicul său Ed va încerca să se împotrivească sistemului. Vă las pe voi să descoperiți ce întorsătură vor lua evenimentele 🙂

Vonnegut scrie bine, se observă că are talent, că mânuiește cu dexteritate condeiul. Pentru a vă convinge voi reda câteva citate din carte:

  • ,,Paul miji ochii, ca să excludă totul din câmpul lui vizual, în afară de acest tablou colonial și își imagină că el și Anita pătrunseseră până acolo, în sălbăticia nordului, unde cel mai apropiat vecin se afla la  vreo 40 de kilometri depărtare. Ea făcea săpun, lumânări și haine groase de lână pentru iarna grea care urma, iar el trebuia să confecționeze gloanțe și să se ducă să împuște un urs, ca să nu moară amândoi de foame. Concentrându-se puternic asupra acestei iluzii, Paul reuși să-și compună un sentiment de reală recunoștință pentru prezența Anitei, să-i mulțumească lui Dumnezeu pentru că avea alături o femeie care să-l ajute în colosalul efort de a supraviețui. După ce, în închipuirea lui, îi aducea Anitei ursul și ea îl curăța și îl săra pentru a-l conserva, Paul simțea o imensă ușurare – obținuseră împreună prin forța mușchilor și curaj, un munte de carne roșie, consistentă, dintr-o lume neprimitoare. Și el va face alte gloanțe și ea va face alte lumânări și săpunuri din osânza ursului, până noaptea târziu, când Paul și Anita se vor prăvăli pe o grămadă de paie din coțul încăperii și vor dormi buștean până la ivirea zorilor…”
  • ,,Vorbe despre legăturile lui de suflet cu o candoare care-l neliniștea pe Paul. Pentru a-și descrie sentimentele folosea cuvinte pe care Paul n-ar fi avut curajul să le folosească vorbind despre un prieten: dragoste, afecțiune și alte cuvinte atribuite în general îndrăgostiților tineri și lipsiți de experiență.Nu era un discurs de homosexual; era expresia arhaică a prieteniei formulată de un bărbat nedisciplinat, într-o epocă în care majoritatea bărbaților păreau speriați de moarte să nu fie luați cumva drept poponari nici măcar o fracțiune de secundă.”
  • ,,Paul se bucură că avea ocazia să studieze mai de aproape magnificul costum al lui Luke. Era conceput să impresioneze la distanță, ca decorul de scenă. De aproape se vedea că splendoarea era o șarlatanie din pânză ieftină, sticlă colorată și vopsea de radiator. La talie avea un pumnal cu nestemate, din placaj, cu o bufniță pe mâner. Rubine false cât ouăle de prigor, montate în sori aurii, erau atârnate la întâmplare pe pieptul cămășii de culoarea levănțicii. În jurul manșetelor cămășii și al șalvarilor verzi ca jadul erau cerculețe de clopoței și – din nou – cocoțate pe vârfurile întoarse ale papucilor aurii, o pereche de bufnițe miniaturale.”

Părerile criticilor: 

  • „Fie că este sau nu un mare profet, Vonnegut este un excepţional scriitor satiric.“ The New York Times 

Mulțumesc mult Editurii Art pentru că mi-a oferit șansa de a citi această carte (ce poate fi procurată de aici) 🙂 !

LECTURĂ PLĂCUTĂ 🙂

Pianul mecanic (Kurt Vonnegut)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s