,,Vrăjitoarea de la Iazul Mierlei” de Elizabeth George Speare

,,Vrăjitoarea de la Iazul Mierlei” este un roman excepțional, o capodoperă ce conturează o imagine a secolului al XVII-lea, o lecție de viață. Protagonista este Kit, o tânără în vârstă de șaisprezece ani, crescută pe insula Barbados, într-o familie înstărită,unde niciodată nu a avut grija zilei de mâine, unde s-a putut bucura de frumusețea vieții și a naturii. Bunicul ei moare și, rămânând singură și plină de datorii, vinde tot ce are, apoi călătorește cu ,,Delfinul” pe mare până la mătușa sa Rachel, în colonia Connecticut.

Ajunge la destinație, unde unchiul Matthew nu este prea încântat s-o vadă, însă fata este acceptată. Ea este uimită de stilul de viață puritan al familiei, total diferit de cel din Barbados. Aici totul este gri, lipsit de culoare, lipsit de viață… Kit este nevoită să renunțe la rochiile ei extrem de elegante, nemaiîntâlnite pe acolo, să muncească alături de verișoarele sale, Judith și Mercy. Încet-încet învață să toarcă, să lucreze pe câmp, să gătească, treburi pe care acasă le făceau sclavii.

,,Asemenea pantofilor săi eleganți, moralul lui Kit se afunda și mai rău la fiecare pas. Tot sperase că în spatele lizierei dese se ascundea de fapt orașul. Dar pe măsură ce înaintau greoi pe drumul de pământ, mărginit de câmpuri întinse, pline de butuci, i se nărui și  ultima speranță. Frumosul oraș Wethersfield pur și simplu nu exista. Nu era decât o așezare modestă, încă și mai izolată și mai mohorâtă decât Saybrook.”

O cunoaște pe Hannah Tupper, o femeie în vârstă, care locuiește într-o luncă părăsită. Aceasta este considerată de sat o vrăjitoare, fiind quakeră. Pentru prima oară de când a ajuns aici, Kit se simte încrezătoare, privește viața cu alți ochi, datorită prietenei sale a cărei turtă cu afine are un ingredient extrem de important: DRAGOSTEA. Kit aduce la Hannah și o fetiță, Prudence, pentru a o vindeca de tristețe și pentru a o învăța să scrie și să citească pe ascuns. Unul din marinarii de pe ,,Delfinul” este și el prieten cu ,,vrăjitoarea”.

,,- Răspunsul e în inima ta, spuse ea blând. Matale poți să-l auzi întotdeauna, dacă stai s-asculți.

La întoarcere, pe drumul de la Miazăzi, Kit se simți purtată de o voioșie și un sentiment de libertate pe care nu le mai cunoscuse de când ajunsese în portul Saybrook. Hannah Tupper nu era nici pe departe vreo vrăjitoare, dar cu siguranță că-i făcuse o vrajă. Într-un singur ceas, îi risipise revolta care-i clocotea de atâtea săptămâni în suflet. Mai trebuia ceva pentru ca fata să-și găsească pacea cu adevărat, iar Hannah, fără să scoată o vorbă, îi dăduse puterea să facă acel lucru. Kit porni drept pe strada Mare, merse până la o casă pătrată de lemn și ciocăni cu îndrăzneală la ușa domnului Eleazer Kimberley.”

Fata din Barbados își supără de nenumărate ori unchiul și, deși îi este interzis să stea în preajma acelei femei, continuă s-o viziteze în secret. O molimă se abate asupra multor copii din sat și Hannah este considerată vinovată. Kit n-o lasă la necaz și se sacrifică pentru a o ajuta să scape, în ciuda faptului că este acuzată la rândul ei de vrăjitorie. Dar omul care face bine, primește bine, iar asta se aplică și în situația ei. Toată aventura culminează cu o poveste de dragoste și cu happy-end.

,,Uitase că vara avea să vină iar, că verdele urma să pună stăpânire peste câmpurile înghețate, că pământul avea să fie arat, întors cu fața la soare, însămânțat, că Lunca urma să se primenească. Oare de acolo venea forța locuitorilor din Noua Anglie, așa îndurau ei iarna, știind că venirea verii merita încă și mai mult așteptarea? Totuși,aerul primăvăratec aducea cu el și ceva trist, mai dureros decât singurătatea iernii. Acea promisiune nu era pentru ea. <<Plec>>, se gândi ea, și pentru prima oară, gândul nu-i aduse nicio bucurie, din contră, simți cum o cuprinde nostalgia. Nu voia să plece de acolo, până la urmă. Dacă n-avea să mai pășească vreodată prin Luncă? Dacă n-avea să mai stea în penumbră, alături de Mercy, dacă nu avea să o vadă pe Judith în casa cea nouă sau cum a crescut Prudence? Dacă n-avea să-l mai vadă niciodată pe Nat Eaton?”

Vă recomand cu căldură cartea lui Elizabeth George Speare căreia i-am acordat 5 steluțe pe Goodreads și pe care le merită cu vârf și îndesat! Din această carte înveți că viața merită trăită la maxim, că nu se merită să fii trist și că iubirea nu trebuie să lipsească.. Ce poate fi mai frumos decât să iubești și să fii iubit?! Într-o lume atât de complicată, cu stres și griji la pachet, este important să fii tu însuți, să faci ceea ce-ți place și să îi ai alături pe cei dragi ție, fără de care viața ta ar fi insipidă, anostă. Iubește viața așa cum este ea, cu bune și cu rele!

 Părerile criticilor:

  • „Rar s-a mai întâmplat ca o carte să ne transporte în așa fel în viața din secolul al XVII-lea.“  New York Herald-Tribune
  • „O carte remarcabilă, plină de energie și de empatie.“ Bookmark

 

Îi mulțumesc Editurii Arthur că mi-a oferit șansa de a citi această carte minunată ce poate fi procurată de aici 🙂

LECTURĂ PLĂCUTĂ 🙂

Vrăjitoarea de la Iazul Mierlei (Elizabeth George Speare)

3 gânduri despre „,,Vrăjitoarea de la Iazul Mierlei” de Elizabeth George Speare

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s