,,Început și sfârșit” de Hakan Gunday

Hakan Günday (n. 1976), denumit în presa franceză „tânărul star al literaturii turce“, trăiește în Istanbul. A studiat literatura, apoi științele politice la Universitatea liberă din Bruxelles și la Universitatea din Ankara. Este autorul a opt romane. Început și sfârșit a primit premiul pentru cel mai bun roman al anului 2011 în Turcia și drepturile de publicare au fost vândute în mai mult de douăsprezece țări. Penultimul său roman, Zyian, a fost distins cu Prix France‑Turquie 2014. Cărțile lui Hakan Günday s‑au vândut în mai mult de 50 000 de exemplare.

E seară. Am ajuns acasă după o zi grea. Mă doare capul, am  o grămadă de sarcini de îndeplinit, însă nu am să mai fac nimic. Am nevoie să mă relaxez, să mă destind puțin. Îmi fac un capuccino cu lapte și arunc o privire în bibliotecă. Ce să citesc? Lecturile pentru școală sunt excluse din start. Îmi sare în ochi o carte pe a cărei copertă apare o femeie acoperită cu un voal neagru. I se văd doar ochii verzi care par să vorbească. Vor să-mi transmită ceva. Iau o gură de capuccino și încerc să mă concentrez mai tare asupra acelor ochi încântători. Simt că mă privește pe mine, pe cititorul din mine. Ochii sunt oglinda sufletului. Și oare ce vrea să oglindească verdele acesta pătrunzător?

După lectura cărții îmi dau seama ce tot încerca să-mi transmită fata aceasta : ,,Citește-mi povestea! Citește-mi cartea și descoperă-mi bucuriile și necazurile! Descoperă-mi greșelile și, te rog, nu le repeta! Fii puternic! Nu te lăsa înfrânt de nimeni și de nimic! Trebuie neapărat să câștigi lupta!”. De asemenea, ochii ei par să dezvăluie că sub învelișul dur se găsește un suflet delicat, sensibil. Acei ochi trag un semnal de alarmă, cer ajutorul pentru numeroasele copile musulmane care sunt căsătorite la vârste fragede. Copilăria lor este răpită de tradițiile învechite, de interesele financiare, dar și de indiferența celor care ar trebui să le fie cel mai important sprijin…

Am citit cu o deosebită plăcere această carte. Mi-a plăcut mult, vi-o recomand cu drag. De ce? Pentru că reflectă realitatea, așa cum este ea, crudă uneori. Derdâ este o fetiță de unsprezece ani din satul turcesc Yatîrca, unde tradiția este puternic sădită în viețile și sufletele oamenilor. Mama ei consideră că cel mai bine ar fi s-o căsătorească. O retrage de la școală și o vinde. Fata refuză, nu vrea, însă este bătută și, în cele din urmă, convinsă să plece cu niște bărbați. Mama ei promite că va veni și ea, însă totul e o minciună, pe care micuța Derdâ o crede…

,,Derdâ își puse ghiozdanul pe umeri și făcu primul pas. Însă Nazenin îi tăie calea la o distanță de o palmă. Între ele era o diferență de înălțime cât o carte de groasă și Derdâ își ridicase capul exact atât. Timp de câteva bătăi de inimă Derdâ o văzu pe Nazenin, iar Nazenin le văzu pe toate fetele care plecaseră ca Derdâ. Nici una nu se întorsese. Nici una nu știa că nu se va mai întoarce. Atunci când va veni ziua, și ea va pleca. Va pleca în urma unchiului ei și nu se va mai întoarce niciodată înapoi la școală. Va pleca. Va fi dusă. Nazenin se retrase și Derdâ își continuă mersul…”

Derdâ este dusă la Londra și căsătorită. Este bătută mereu, soțul ei fiind un om de nimic, pe care ea ajunge să-l urască. În urma unor evenimente neașteptate, reușește să fugă. Renunță la voal, devine dependentă de heroină și e în stare să facă orice pentru a o obține. Când credea că nimic nu mai are sens, viața ei se schimbă în bine. În cele din urmă soarele răsare și pe strada ei…

,,Pentru că era imposibil să înțeleagă cineva. Cel puțin așa se gândea Derdâ. Doar Anne. Doar ea părea, chiar dacă puțin, că înțelegea ceva. Înțelegea despre suferință, regret, detestarea vieții, dorința de moarte de parcă le trăise și ea cândva și continua frazele începute exact cu cuvintele cu care le-ar fi continuat Derdâ. Derdâ, care nu își putea descrie sentimentele față de Anne pentru că nu mai simțise de  ani de zile o dragoste adevărată față de o persoană adevărată, o iubea, dar nu știa. Anne acceptase însă de mult că nu putea nici măcar să-și închipuie greutatea celor trăite de tânără. Ceea ce vedea la Derdâ era o cascadă care curgea în liniște. Anne voia să-și spele mâinile încrețite de timp în acea cascadă și o numea dragoste.”

La polul opus se află Derda, un băiat de unsprezece ani, care locuiește lângă un cimitir și care trăiește din mormintele pe care le curăță și le spală. Mama sa moare, iar tatăl se află de ani buni în închisoare. Fiindu-i teamă că va fi trimis la orfelinat, ascunde moartea ei și o îngroapă pe ascund. Anii trec, el se angajează la o tipografie ilegală unde cară cărți. Învață să citească și astfel îl descoperă pe marele scriitor Oguz Atay, față de care începe să aibă o obsesie. Dorește să-l răzbune, fiindcă mulți oameni l-au disprețuit pe când trăia și astfel ajunge să înfăptuiască ilegalități.

,,Dacă i s-ar fi cerut să relateze povestirile din Korkuyu Beklerken, n-ar fi reușit.N-ar fi putut să le enumere nici numele, nici subiectele.Pentru că în mintea lui nici nu se aflau atâtea cuvinte și nici gândurile care să poată duce atâtea cuvinte. Dar, cum mai spusese, avea să fie acolo până la moarte.Și chiar și după moarte… Acolo… Etern… Într-unul dintre straturile cerului sau ale altor dimensiuni, unul lângă altul, unul într-altul, îmbinați cu bunătate și cu o liniște care nu poate fi descrisă… Într-un loc pe care nu-l știi, ci mai degrabă îl simți. Înt-un loc în care, deși instrumentele muzicale nu sunt cunoscute, lacrimile prelinse din ochii umeziți și transformați în picături de ploaie după ascultarea pentru întâia oară a unei muzici clasice divid lumina în șapte culori… Într-un loc în care înțelepciunea și necunoașterea nu au nici un sens… Acolo, oriunde ar fi căzut, deoarece nu a mai putut să se agațe de viața aceasta… Poate nu în momentul în care a căzut, ci în momentul în care a observat că el face excepție de la legea gravității… În locul în care a ajuns nu agățându-se, ci zburând…”

Cei doi se află în căutarea a ceea ce le lipsește amândurora: libertatea. Inevitabil cei doi încep să se caute unul pe altul. Așa că vă invit să descoperiți cum ia sfârșit această poveste. Vă invit să descoperiți  o lume aflată dincolo de aparențe, lecții de viață incredibile, emoționante, ce vă vor pune pe gânduri. Citiți romanul ,,Început și sfârșit” de Hakan Gunday și descifrați câteva din enigmele vieții…

Fragmente:

  • ,,Omul se sfărâmă în mii și mii de bucăți. Sau poate că se va evapora. Tot ceea ce trăise se transformase într-o piatră întunecată și îl strivise pe om ca pe un fir de nisip. Sau îl topise ca pe o bucată de gheață, iar în urma lui rămăsese cartea. Cartea era tot ceea ce Derda nu înțelegea. Știa bine ce rămânea în urmă. Ceea ce rămânea în urma oamenilor se numea piatră de mormânt. Se gândi că, de fapt, acea carte care se ridica și cobora pe pieptul lui era o piatră de mormânt și își închise ochii renunțând să mai clipească…”
  • ,,Lacrimile care picurau se amestecară una cu alta și Anne câștigă o fată, iar Derdâ o mamă. În acel moment Saniye simți o durere care îi străpunse inima, dar nu înțelesese de ce. Se gând că o fi din cauza efortului depus pentru animale. Din cauza efortului depus pentru o casă și câteva animale… Chipul lui Derdâ din mâinile lui Anne râse pentru prima oară după douăsprezece săptămâni.”
  • ,,Primul lucru care îți atrăgea atenția la casa cea veche erau geamurile mari din față. Îți veneau până la genunchi pentru a lua cât se poate de mult din lumina rară a soarelui. Perdelele și ușa erau albe ca zăpada. Un gărduleț care izvora de la baza peretului comun cu casa vecină mergea până la trotuar, trasând granițele grădinii. Casa avea arhitectura unei case care putea fi desenată de un copil de șase ani. Era parcă o casă de jucărie care fusese mărită de sute de ori cu ajutorul unei vrăji secrete. Și Derdâ fusese vrăjită. Nu din cauză că privea la un palat, ci pentru că pășea pentru întâia oară într-un cuib.”

Mulțumesc mult Editurii Univers pentru că mi-a oferit șansa de a citi această carte minunată, pe care o puteți procura de aici!

LECTURĂ PLĂCUTĂ 🙂

Început și sfârșit

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s