,,Galben ca șofranul” de Inci Aral

Am o pasiune pentru literatura turcă, căci o găsesc a fi extrem de profundă, căci totul se petrece la granița dintre Orient și Occident, tradițional și modern. Din fericire, Editura Univers publică multe titluri din această categorie, titluri bine alese, MUST READ-uri. Azi vă voi vorbi despre un roman în care cuvintele vibrează la tot pasul, dezvăluind sentimentele și sensibilitatea din spatele acestora, frumosul eclipsat de aparențe. ,,Galben ca șofranul” este o tentă de culoare cu iz oriental ce apare de  mai multe ori de-a lungul poveștii noastre, invăluind în mister…

Volkan este un prosper om de afaceri care se întoarce la Istanbul, în urma unei călătorii la Londra. La aeroport încurcă bagajul lui cu al unei femei. Aceasta reușește să-l contacteze pentru a intra în posesia antichităților pe care le transporta, iar el în cea a obiectelor personale. Cei doi se întâlnesc, iar el este fermecat de tânăra Melike Eda. Se simte atras de ea și speră că ar putea-o iubi, respectiv că ar putea avea o relație împreună.

,,Ar putea să iubească pătimaș pe cineva cu sufletul curat și sincer. Pentru ea ar putea să o apuce pe căi neașteptate și ar putea să sufere așteptându-i telefonul. Ar putea să strige în gol, să vorbească cu el însuși sau să scrie mesaje de dragoste nebunești. Poate că toate acestea vor fi repetări plictisitoare trăite de multe ori mai înainte și nu după mult timp se vor transforma într-un trecut pe care și-l va aminti cu zâmbetul pe buze. Chiar și așa, ce avea de pierdut? Prinde văpaia vie, strălucitoare din interior, ia-o în pumn, nu-ți dezlipi ochii de la ea, îngenunchează în fața ei. Haide, încă o dată, înainte pentru o ultimă încercare!” 

La polul opus se află Eylem, o tânără ce provine dintr-o familie tradiționalistă și care și-a luat viața în propriile mâini. După absolvirea Facultății de Economie devine independentă, se angajează, are o relație complicată cu patronul său și, în cele din urmă, se despart. Acum încearcă să se pună pe picioare, să-și poată ajuta sora și nepoții. Postează pe internet o scrisoare în care așterne câteva cuvinte pline de emoție și se semnează ,,Pata Galbenă”…

,,Nu textele sfinte, ci citirea cărților scriitorilor lumii o inunda cu emoție, cu lumină și îi dădea totodată curajul de a scrie. Așa cum îi era interesul pentru poezie, tot la fel și proza pe care o așternea pe hârtie era impecabilă. Scrisul ei era mai mult decât o plângere, o căutare a fericirii sau dorința de sinceritate. Efortul pe care îl făcea pentru a citi și a scrie îi aducea laolaltă toate părțile existențiale și o învăța că era făcută din carne și oase, din vise și dorințe. Din păcate, eliberarea gândului său de temeri și interdicții nu era de ajuns pentru a-i face viața întru totul ușoară. În orice parte se întorcea, îi ieșeau în cale pereți groși. Nu putea înainta pe o linie dreaptă.”

Volkan descoperă scrisoarea și astfel cei doi încep să discute în privat, luându-și pseudonimul Galben ca șofranul, să se cunoască mai bine.. Însă un lucru nu-i mărturisește ea: că lucrează la o agenție și câștigă bani din relațiile intime cu bărbați extrem de bogați și influenți. Așa ia naștere un fel de triunghi conjugal, pentru scurt timp, căci Volkan încearcă în zadar să aibă o relație cu Melike și totodată își deschide sufletul în fața lui Eylem.

,,Eylem îl trezise din hibernare și îl introdusese parcă într-un nou anotimp, iar el își deschisese sufletul fără încetare timp de trei luni. Îndepărtarea momentană față de ea era, fără îndoială, din cauza îngrijorării sale. Cine avea să-i apară în față? O femeie tânără, încăpățânată, nematurizată, care se putea exprima numai în scris? O femeie uscățivă, sau una înfocată? Dacă avea să țină cont de faptul că visele se potriveau foarte puțin cu realitatea, că întâmplarea nu putea fi dinainte aranjată, era foarte probabil ca aceea pe care o aștepta să nu fie femeia a cărei imagine și-o crease în minte.”

Viața este complicată, ițele ei se încurcă și se descurcă, totul într-un mod imprevizibil. Vă invit să descoperiți întorsătura pe care o ia destinul protagoniștilor noștri…

Omul are o viațã cu trăiri, sentimente, o viață a cărei esență este mult mai tare decât pare. Sufletul uman este modelat diferit, de educație, de stilul de viață, de speranțele și de dezamăgirile fiecărui individ în parte, dar la urma urmei este alcătuit din același aluat. Sufletul uman tânjește după iubire, fericire, pasiune și face tot posibilul pentru a le obține. Din păcate, omul e nevoit să-i ofere cârma rațiunii pentru a putea naviga în siguranțã pe apele tulburi ale vieții și asta nu reprezintă neapărat fericire…

Fragmente:

  • ,,De la o vreme, devenise o pasiune să dea viață formelor din mintea ei, să le transforme în obiecte palpabile, independente. Lumea obiectelor și aceea a viețuitoarelor îi păreau contopite, erau ca niște forme abstracte ce interacționau una cu alta. Figurile abstracte ale civilizațiilor anatoliene care prindeau esența cu o perfectă percepție, semnele cu semnificații nenumărate ale motivelor de pe covoare sau simplitatea care dădea forța și măreția arhitecturii otomane erau date de necontestat pentru a ajunge de la concret la abstract, dar ceea ce te acapara cu adevărat era faptul că formele vechi rămâneau ascunse în componența celor noi.”
  • ,,Existau, cu siguranță, și alte lucruri de aflat, de văzut, de înțeles. Lucruri mai mari, mai semnificative, mai grele, mai triste, încă negustate. Pentru asta continua să citească. Nopțile, după o anumită oră, literele începeau să-i danseze în fața ochilor, iar cuvintele i se agățau de pleoape. Citea cu tot trupul, cu toatã ființa ei, reproducând din nou ceea ce citea, întorcând pe toate părțile fiecare cuvânt în mintea ei. Cărțile erau lucruri foarte frumoase, care foșneau în mâna omului. În scrieri erau prezentate, prin nenumărate întrebări, lupta omului, marea sa dramă, căutarea sa sfântă, căderea și efortul său de a exista. Erau fertile, nobile și eterne.”
  • ,,Nu iubim din nou în speranța că de data asta va fi altfel? Iubirea nu înseamnă să te lași purtat de val fără speranțã, deși știi foarte bine cã nu va fi să fie? Iubire. Un cuvânt foarte prețios. Ar trebui să spun <<poate>>. Acesta este cuvântul-cheie! Nu trebuie să subestimăm sau să nu luăm în seamă coincidențele, chiar dacă e o stare de vrajă fără nici un viitor. Ce este viitorul, de fapt? Nu e ceva care întunecă ziua de azi? Trăiește clipa! Lasã-te în voia momentului! Lumea este atât de mică și viața atât de insipidă!” 

Îi mulțumesc Editurii Univers pentru că mi-a oferit șansa de a citi această carte minunată! Aceasta poate fi achiziționată de aici.

LECTURĂ PLÃCUTĂ 🙂

Galben ca şofranul

2 gânduri despre „,,Galben ca șofranul” de Inci Aral

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s