,,Furia roșie” de Pierce Brown

 Pierce Brown s-a născut în 1988 în Colorado, dar a trăit în peste opt state din America, petrecându-şi copilăria construind ascunzători şi capcane pentru verişorii lui.

Furia Roşie, carte apărută pe când autorul avea 26 de ani şi primul volum dintr-o trilogie SF dedicată revoluţionării unei societăţi abuzive care stăpâneşte întreg Sistemul Solar, l-a consacrat pe tânărul scriitor drept viitoarea mare speranţă a literaturii pentru tineret.

De când am aflat de apariția acestei cărți în România, am zis că trebuie neapărat s-o citesc. Ce m-a atras? Sinopsisul:

,,În viitor, populaţia lumii e împărţită în clase având funcţii strict și clar definite, iar fiecărei clase îi corespunde câte o culoare. Darrow e un Roşu şi un Sondor al Iadului care lucrează în adâncul minelor de pe Marte pentru a face suprafaţa planetei locuibilă. La fel ca toţi cei din neamul lui, trudeşte din greu pentru a oferi un viitor mai bun generaţiilor următoare. Darrow va descoperi însă destul de repede că umanitatea ajunsese demult să populeze planeta Marte, iar cei ca el sunt ţinuţi drept sclavi de o clasă conducătoare decadentă, cea Aurie. Singurul mod în care se poate face dreptate în această societate abuzivă este ca Darrow să se infiltreze în mijlocul Auriilor, devenind unul dintre ei.”

De la început m-a dus cu gândul la o serie celebră, pe care eu am iubit-o: Divergent. Ideea împărțirii societății și corespondența dintre clasele sociale și anumite culori mi s-a părut genială. Pentru cei care au citit Divergent, probabil vă amintiți că societatea distopică a Veronicăi Roth era structurată pe facțiuni ce cultivau diverse virtuți. Foarte multe asemănări între cele două nu există, însă cu siguranță ,,Furia roșie” vă va plăcea la fel de mult 🙂

Ce are cartea lui Pierce Brown? O societate utopică în care planetele Sistemului Solar au fost cucerite de pământeni și colonizate. Cum am menționat și anterior, o ierarhie socială bine definită, pornind de la măreții conducători Aurii până la clasele sociale de jos, printre care și Roșii. Multă aventură, suspans, numeroase momente în care stai cu sufletul la gură, dorind să afli cât mai repede dacă eroul scapă sau nu din impas. O poveste bine construită, cu personaje complexe. Pe scurt: toate ingredientele necesare pentru un roman de nota 20, un SF excepțional. Sunt de acord cu autorul când spune că ne va plăcea ,,al dracului de mult cartea asta”. Într-adevăr mi-a plăcut 😀

    ,,Dar eu nu sunt Auriu. Eu sunt Roșu.

Bărbatul ăsta crede că cei ca mine sunt slabi. Crede că sunt prost, debil, subuman. N-am crescut în palate. N-am călărit pe pajiști și n-am mâncat la ospețe limbi de colibri. Am fost călit în măruntaiele acestei lumi aspre. Îndârjit de ură. Oțelit de dragoste.

Bărbatul se înșală.

Niciunul dintre ei nu va supraviețui.”

Acest monolog îi aparține lui Darrow. Darrow este un Roșu, unul din oamenii sărăci ce-și câștigă pâinea cu sudoarea frunții. Deși are doar șaisprezece ani, a fost călit de viața grea de pe Marte, de munca asiduă pe care o depune ca Sondor al Iadului. El este căsătorit cu Eo, lumina ochilor săi, tânăra alături de care timpul pare să stea în loc, iar viața pare fericită.

    ,,Micuța Eo – o fetiță ascunsă într-o coamă de păr roșu. Roșu ca rocile care mă înconjoară, nu roșu adevărat, roșu-ruginiu. Roșu cum sunt și casele noastre, roșu ca Marte. Eo e de aceeași vârstă cu mine, are șaisprezece ani. Și poate că îmi seamănă – face parte din același clan de mineri Roșii, un clan al cântecului, al dansului și al pământului – dar, poate că e făcută din aer, din eterul care țese covorul de stele. Nu că aș fi văzut vreodată stelele. Niciun Roșu din coloniile de minieri nu vede stele.”

Un necaz se abate asupra celor doi însurăței, întrucât descoperă ceva ce n-ar fi trebuit să descopere. Sunt biciuiți de către Aurii, însă Eo îndrăznește să recite un cântec, un cântec interzis, fapt ce-i aduce condamnarea la moarte. Darrow consideră că viața lui numai are niciun sens în lipsa ei. Rupe lațul de care a fost spânzurată și o ia de acolo pentru a fi îngropată.N-ar fi trebuit să facă asta, așa că soarta-i pecetluită. I se leagă lațul de gât, însă deși toți ceilalți cred că a murit, ceva a zădărnicit planurile ,,justițiarilor”…

  ,,Cât de zadarnic pare sacrificiul ei în cuvintele lui. Dar Eo nu mi s-a părut niciodată mai frumoasă ca acum. În fața puterii absolute, ea e foc. Asta e fata care dansa prin taverna plină de fum cu o coamă de păr roșu. Asta e fata care mi-a împletit inelul de nuntă din părul ei. Asta e fata care alege să moară pentru un cântec al morții. […] Pe măsură ce vocea ei scade și cuvintele cântecului se termină, știu că am pierdut-o. Eo se transformă în ceva mult mai important; și avea dreptate, nu înțeleg.”

Unchiul său a reușit să-i însceneze moartea, astfel încât el ajunge pe mâinile Fiilor lui Ares, o grupare rebelă. Cu ajutorul lui Hamony, Dancer și Mickey este transformat într-un Auriu. Este supus unor operații, totul pentru a se putea răzbuna pe Aurii, implicit pe ArhiGuvernator, și pentru a îndeplini ultima dorință a soției sale: ,,Trăiește pentru mai mult”. I se oferă identitatea unui tânăr rămas orfan de părinți în urma unui accident și astfel este înscris la Institut. Nu știe ce se va întâmpla de acum încolo. nimeni nu știe. De-a lungul inițierii este pus în situația de a omorî pentru a nu fi omorât și de a trăda pentru a nu fi trădat.

,,În timp ce mă furișez în propria casă, sunt tentat să-i fac o vizită lui Cassius. Dar n-am venit aici ca să-l omor. Violența este metoda proștilor. Câteodată sunt și eu prost, dar astăzi mă simt inteligent. N-am venit nici să fur stindardul. Sigur e păzit. Nu. Am venit aici ca să le reamintesc că s-au temut cândva de mine. Că sunt cel mai bun dintre ei toți. Că mă pot duce unde vreau. Că pot face ce vreau.”

Cei 100 de tineri înscriși sunt puși 2 câte 2 să lupte și așa jumătate din ei sunt uciși cu mâinile goale. Cei 50 rămași sunt împărțiți pe case purtând nume ale divinităților romane și sub supravegherea proctorilor trebuie să se războiască pentru ca în final o casă să le domine pe toate celelalte. Urmează adevărate bătălii, asedii, trădări, alianțe, totul pentru a supraviețui și pentru a le arăta conducătorilor Aurii de ce sunt în stare. Iar în tot acest timp, Darrow este motivat de moartea lui Eo și de dorința aprigă de a se răzbuna.

Vă las pe voi să descoperiți modul în care se sfârșește această aventură! Cu siguranță veți fi la fel  de nerăbdători, ca și mine de altfel, să citiți continuarea seriei 😀

Părerile criticilor:

  • „O poveste despre răzbunare, război şi cucerirea puterii… amintind de Jocurile foamei şi de Urzeala tronurilor.“ Kirkus Reviews
  • „Pierce Brown a făcut o treabă fantastică, oferindu-ne prin această carte o mostră convingătoare de literatură care va rămâne, cu siguranţă, întipărită în minţile cititorilor.“ The Huffington Post
  • „Se citeşte dintr-un foc şi e incredibil de fascinantă… o carte pe care atât fanii SF-ului clasic, cât şi cei ai noilor epopei distopice nu trebuie s-o rateze.“ Examiner.com
  • „Ender, Katniss și acum Darrow.” Scott Sigler
  • „O poveste gata să fie preluată de Hollywood, plină de acțiune și de emoție.” Publishers Weekly
  • „Bine ritmat, captivant, excelent scris – genul de roman pe care nu poți să-l lași jos. Abia aștept următorul volum.” Terry Brooks

Fragmente: 

  • ,,Amândoi copiii lui aurii ne privesc. La fel și Cassius și tatăl lui după ce se îmbrățișează. Varsă câteva lacrimi pentru Julian. Aș vrea să fiu cu familia mea în loc să fiu aici. Aș vrea să simt mâna lui Kieran pe umărul meu, să simt mâna Leannei în mâna mea în timp ce ne uităm la mama cum așază masa pentru noi. Asta înseamnă familie. Dragoste. Oamenilor ăstora nu le pasă decât de glorie, victorie și mândria familiei; cu toate astea nu știu nimic despre dragoste. Nu știu nimic despre ce înseamnă o familie. Sunt false familii. Sunt doar echipe. Echipe care se întâlnesc în jocurile mândriei. ArhiGuvernatorul nici măcar nu și-a salutat copiii. Pe acest om detestabil îl interesează mai mult să vorbească cu mine.”
  • ,,Mă uit la el pentru un moment.Cuvintele sunt niște arme mai puternice decât crede. Iar cântecele sunt și mai puternice. Cuvintele trezesc mintea. Melodia trezește inima. Mă trag dintr-un popor de cântăreți și dansatori. N-am nevoie să-mi spună el despre puterea cuvintelor. Dar zâmbesc, oricum.”
  • ,,Strâng din dinți și mă conving că asta e calea cea bună. Alături de el, o să mă ridic.Voi urma Academia. Voi învăța să conduc flote. Voi câștiga. Mă voi transforma într-o sabie. Îmi voi da sufletul. Voi coborî în iad sperând ca într-o zi să mă ridic liber. Mă voi sacrifica. Și îmi voi făuri legenda și o voi răspândi printre oamenii din toate lumile până când o să fiu gata să conduc armatele care vor rupe lanțurile sclaviei, pentru că eu nu sunt doar un agent al Fiilor Anarhiei.Nu sunt doar o tactică sau o unealtă în schemele lui Ares. Eu sunt speranța poporului meu. A oricărui popor în sclavie.”

Îi mulțumesc mult Editurii Paladin (imprint al Grupul Editorial Art) pentru că mi-a oferit șansa de a citi acest roman extraordinar, pe care îl puteți procura de aici!

LECTURĂ PLĂCUTĂ 🙂

Furia Roșie | Paladin (Pierce Brown)

 

6 gânduri despre „,,Furia roșie” de Pierce Brown

  1. Furia Rosie este o revelatie, m-a surprins intr-un mod foarte placut.Mi-a plăcut mult cartea: are dramă cât cuprinde, dar n-o dă niciodată în melodramatic, are un personaj carismatic care nu e supraom, care recunoaste cand greseste.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s