,,Sissi. Biografia Împărătesei Elisabeta de Austro-Ungaria” de Ángeles Caso

Titlu original: Elisabeth, emperatriz de Austria-Hungría. La verdadera historia de Sissí

Editură: Corint

Notă GR: 3.67

Format: Hardcover

Nr. pagini: 200

Traducător: Elena-Anca Coman

Data apariției: Februarie 2015

 

Descriere: „Elisabeta, Împărăteasa Austro-Ungariei, a fost o femeie complexă şi ciudată, sceptică până la nihilism, ironică până la sarcasm şi liberă până la capriciu. Mult prea liberă pentru epoca ei.

A fost frumoasă, inteligentă, cultă şi seducătoare. A fost rebelă, nemulţumită, melancolică şi încăpăţânată. Solitară şi maniacă. Niciodată nu s-a supus vreunei constrângeri. A detestat palatele şi Curtea. A urât convenţiile şi normele. A dispreţuit frivolitatea. A fugit de ceremonii şi de evenimentele sociale. A refuzat să se afişeze în public şi şi-a ascuns chipul sub văluri şi evantaie mari. I-a dispreţuit pe nobili, pe regi, pe militari şi pe papi. S-a declarat anticlericală, antimilitaristă şi antimonarhică. A crezut că mariajul este o formă de sclavie.

I-a respectat pe nebuni. A iubit, mai presus de orice, vârfurile munţilor şi marea, singurătatea şi liniştea. A făcut gimnastică în fiecare dimineaţă, a fumat în anumite perioade şi a băut halbe mari de bere în cârciumi. N-a pus prea mult preţ pe viaţă.”

Părerea mea:

Am avut șansa să prind într-o seară, la televizor, împreună cu părinții mei, primul film din cele trei regizate de Ernst Marischka despre viața frumoasei împărătese Sissi. Am fost atât de impresionată de viața, de frumusețea și de puritatea ei, încât am căutat să aflu cât mai multe despre ea. Romy Schneider îi dă viață lui Sissi într-un mod remarcabil, ai fi zis că o vezi pe ecran pe adevărata împărăteasă și chiar dacă primul film a apărut în 1955, e atât de frumos realizat încât uiți că are aproape 60 de ani vechime.

O apreciez pe Ángeles Caso pentru că a scris o asemenea biografie, întrucât în zilele noastre acordăm prea puțină atenție istoriei, iar cărțile de acest gen sunt foarte utile însetaților de cunoaștere. Cartea asta nu m-a ajutat decât să-mi dau seama de ordinea cronologică a evenimentelor, pentru că absolut toate informațiile se pot găsi ușor la o simplă căutare pe google. N-a fost nimic nou în informațiile citite pentru mine. Doream să știu secrete, picanterii, păreri ale istoricilor, păreri ale celor din umbra împărătesei.

Ce mi-a plăcut a fost faptul că, în carte, spre sfârșit, dar și la începutul capitolelor, se găsesc câteva poeme scrise de Sissi, poeme superbe în care își plânge situația într-un mod grațios, în care ia în derâdere curtea soțului ei, în care critică averile, banii și oamenii sus-puși din societate fără milă. Eu, care nu prea apreciez poezia și care n-am prea mulți poeți preferați, am fost nespus de surprinsă să văd cât de talentată era femeia aceasta. Poeziile ei sunt unele dintre cele mai frumoase pe care le-am citit vreodată, cu o simbolistică remarcabilă, iar traducerea în română le păstrează farmecul. Dar, desigur, ăsta-i meritul lui Sissi, și nu al autoarei…

„Oh, rândunico, dă-mi aripile tale

Și du-mă-n lumea largă,

C-aș sfărâma eu lanțurile toate,

Ce de-o anume țară, vai, mă leagă!

Și aș pluti acolo, sus, cu tine,

Pe firmamentul ce-n albastru se împodobește

Și l-aș vorbi numai de bine

Pe zeul care Libertate se numește.”

De asemenea, în carte se găsește și un album foto cu fotografii ale familiei regale, atât cu Sissi de când era copilă, cât si cu Franz Joseph al Austriei și Prințesa Sofia, mama lui. M-aș fi așteptat să văd mai multe fotografii cu Sissi, dar sunt mai multe cu familia împăratului decât cu ea. De asemenea, sunt portretele oficiale și câteva imagini surprinse de necunoscuți când Sissi era îmbătrânită. Știu că, după vârsta de 32 de ani, Sissi nu a mai permis să fie fotografiată sau să i se facă portretul, dar există foarte multe picturi frumoase cu ea care puteau fi adăugate.

Prințesa Sofia își dorea să îl căsătorească pe fiul ei, Împăratul Franz Joseph al Austriei, astfel încât să-l așeze la casa lui și să poată să aibă control asupra viitoare ei nurori. Își dorea să găsească pe cineva din familie care să fie potrivită cu fiul ei, având în vedere că prințesele din afară nu erau pe placul ei și ar fi preferat mai degrabă o nepoată decât o străină pentru a fi soția fiului ei. Așa că a chemat-o, într-o vizită oficială, pe sora ei, Prințesa Ludovika și, de asemenea, pe fiica cea mare a acesteia, Prințesa Helene, ca Împăratul Franz Joseph să poată să o ceară formal în căsătorie.

„Cine știe? Prinți de n-ar mai exista,

Poate nici războaie nu s-ar mai purta.”

Prințesa Ludovika avusese aranjat un mariaj cu Maximilian Joseph, Duce de Bavaria, un mariaj nu prea reușit pentru o prințesă. Maximilian n-a fost niciodată un familist și n-a fost alături de copiii și soția lui atunci când a fost nevoie de el. A avut, de asemenea, numeroși bastarzi pe care îi aducea în casa lui, pe care i-a recunoscut și i-a îngrijit ca pe copiii lui legitimi. Prințesa Helene a fost educată și îngrijită de mama ei, în speranța că, într-o bună zi, o să-i aranjeze un mariaj atractiv pentru o prințesă, așa că a neglijat-o pe cea de a doua fiică a ei, Sissi, și nu i-a oferit aceeași educație pe care o primit-o Helene. De asemenea, reședința lor era Castelul Possenhofen, departe de curte și de oficialități, unde cu toții au dus, la dorința lui Maximilian Joseph, o viață normală, fără obligațiile impuse de rangurile lor. Copiii nu au primit o educație așa cum se cere să primească niște prinți și prințese. Prințesa Ludovika își făcea griji pentru Prințesa Elisabeth așa că a decis s-o ia și pe ea în excursia de curtare a Prințesei Helene.

„Dacă tatăl a fost marele absent din viața ei, nu încape îndoială că împărăteasa s-a străduit să-l găsească înlăuntrul ei.”

Odată ajunși la reședința Bar Ischl unde urma să aibă loc cererea în căsătorie, Prințesa Helene a avut ocazia să facă cunoștință cu Franz Joseph, vărul ei și presupusul viitor soț. Doar că a fost evident pentru toată lumea că Franz Joseph, la acel moment, având 23 de ani, nu-și putea dezlipi ochii de pe micuța Sissi, în vârstă de numai 15 ani. Prințesa Sofia nu a acceptat gândul că fiul ei o va lua în căsătorie pe fata aceea nemanierată, nepotrivită pentru o soție de împărat, dar Franz Joseph a înfruntat-o pentru prima dată pe mama lui, despre care se spunea că era „singurul bărbat de la Hofburg.” A decis să își lege destinul de verișoara lui Sissi și, în cinci zile de la prima întâlnire oficială, logodna era anunțată. Căsătoria a avut loc opt luni mai târtiu, în Viena, în data de 24 aprilie 1854.

„Eșecul este de obicei cunoscut doar de cei vii.”

Un lucru pe care nu-l știam și pe care l-am aflat din această carte: Sissi a plâns tot drumul până la viitorul ei soț. Se termina libertatea ei și, chiar dacă cei doi s-au iubit un timp, micuța prințesă era speriată de rigiditatea curții unde era nevoită să-și petreacă următorii ani din viață până moartea ar fi răpit-o de pe pământ. Pentru o prințesă care a putut să zburde prin păduri, să danseze, să fie liberă, totul se termina. Urma să fie legată de un bărbat puternic pentru tot restul vieții ei. Nu mai va avea dreptul la intimitate, va trebui să-și impună o cenzură, să fie scoasă din țiplă, să renunțe la ceea ce o definește ca se potrivească la curtea lui Franz. Urma o viață plină de protocoale rigide și strictă etichetă.

La numai o lună de la oficializarea căsătoriei, Sissi a rămas însărcinată cu prima ei fiică, Arhiducesa Sofia. După ce a născut-o pe arhiducesă, Prințesa Sofia, soacra ei, a avut grijă să-i ia copilul de lângă ea, spunând că Sissi era chiar ea un copil prostuț care n-ar fi putut avea grijă așa cum trebuie de copiii ei. A numit-o pe fetiță după ea, fără ca măcar s-o consulte pe Sissi și nu a lăsat-o să fie o mamă. La fel s-a întâmplat și cu cea de a doua ei fiică, Arhiducesa Gisela.

„Nu a fost o ființă eșuată, nicidecum. A fost, pur și simplu, ca atâtea alte ființe umane, o femeie neînțeleasă de contemporanii ei.”

Nu pot s-o iubesc pe Prințesa Sofia, chiar declar cu ușoară inimă că a fost o femeie rea și nesuferită. I-a făcut viața grea lui Sissi, pe care trebuia s-o iubească și de care trebuia să aibă grijă, pentru că era fiica ei acum. A neglijat-o și i-a impus foarte multe lucruri, lucruri de care fusese străină până atunci. A considerat-o doar o copilă și, mă rog, cu ce drept, având în vedere că această copilă era nevoită să poarte coroana unei împărătese fără voia ei și a fost mult mai înțeleaptă decât ar fi fost Prințesa Sofia vreodată, care își dorea doar vărsare de sânge si să dovedească supremația imperiului condus de fiul ei.

„De-a lungul istoriei, prințesele au fost de folos pentru a crea și a desface relații diplomatice și dinastice prin căsătoriile lor. Este chiar bine cunoscut faptul că fiicele regelui Maximilian I al Bavariei (printre care și Prințesele Sofia și Ludovika), precum și multor alte tinere din acel secol, li se interzicea să citească romane, deoarece acel gen literar ar fi putut să trezească în ele cunoașterea a ceea ce se numește dragoste și iluzia de a o trăi personal. „

Sunt foarte multe lucruri de spus despre această împărăteasă, una dintre cele mai frumoase femei din anii în care a trăit. Toți regii care o întâlneau erau impresionați de frumusețea ei și geloși pe Franz Joseph. A fost o femeie înțeleaptă și inteligentă și a luat decizii incredibile, chiar l-a susținut pe soțul ei să întrețină relații amoroase cu o actriță, Katharina Schratt. După ce a văzut că împăratul o place pe această femeie, le-a făcut cunoștință.

Cartea este simpatică, hardcover, paginile de calitate și frumos îngrijite, fontul atractiv, așezarea în pagină de poveste, dar informațiile despre Sissi au fost foarte puține. Este despre Sissi, nu? Ei bine, am aflat mai multe informații despre Franz Joseph, despre copiii ei, despre verii ei, despre frații lui Franz Joseph, despre părinții lui Sissi, despre Prințesa Sofia, despre destinul tuturor fraților lui Sissi, daaaaar nu prea despre Sissi. Iar toate astea au avut loc în vreo 100 de pagini, pentru că în celelalte era albumul foto și prezentate câteva din poeziile împărătesei.  🙂

Off, aș putea continua să vorbesc la nesfârșit despre Sissi, pentru că o iubesc și mi-am numit pisoiul după  Franz Joseph, dar n-ați mai avea ce să descoperiți. O recomand, dar nu este atât de informativă pe cât mi-aș fi dorit, bună pentru începători. Lectură plăcută!

 

Ce am aflat nou și m-a pus pe gânduri:

Sissi a fost foarte bună prietenă cu Regina Elisabeta a României, care a scris foarte multe cărți și și-a dedicat viața scrisului, publicând lucrările sale sub pseudonimul Carmen Sylvia. Chiar dacă Elisabeta provine tot din aceeași zona ca Sissi, și șansele ca ele să se cunoască și să fie prietene au fost foarte mari, m-am bucurat să știu că Sissi a fost legată în numeroase moduri și de România. De asemenea, Carmen Sylvia a scris și despre Sissi.

Ultima ei fiică, Marie Valerie, a fost considerată de foarte mulți contemporani bastarda lui Gyula Andrássy, bunul prieten ungar al lui Sissi. Prințesa Marie Valerie era numită, de asemenea, Copila Ungară. Doar că universul a decis ca cel din urmă copil, considerat bastard, să semene cel mai mult dintre toți copiii cu Franz Joseph.

S-a speculat foarte mult timp că Sissi și Gyula Andrássy s-ar fi iubit mult și chiar ar fi întreținut relații adulterine, dar nu s-a putut dovedi niciodată acest lucru. Sissi a suferit foarte mult când a auzit de moartea prietenului ei si cu siguranță Gyula Andrássy a iubit-o, dar se poate ca totul să se fi limitat doar la atât.

LECTURĂ PLĂCUTĂ 🙂

RECENZIE REALIZATĂ DE Andreea C. Drăgan!

02-eveniment-editorial-jpg.jpg

2 gânduri despre „,,Sissi. Biografia Împărătesei Elisabeta de Austro-Ungaria” de Ángeles Caso

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s