,,Casa tăcerii” de Orhan Pamuk

Nu știu cum sunteți voi, însă mie îmi place ca din când în când să citesc și altceva înafară de romanele pline de aventură, suspans, dragoste. Din când în când am chef să mă delectez cu ceva altfel, cu ceva care să-mi intre la suflet, cu o carte capabilă să mă pună pe gânduri. ,,Casa tăcerii” este o astfel de carte. Orhan Pamuk scrie într-un mod inedit, formidabil. Nu degeaba a fost premiat cu Nobelul în 2006, nu degeaba cărțile sale sunt traduse și vândute pe întreg mapamondul.

Nu degeaba este Orhan Pamuk scriitorul contemporan al turcilor. Și sunt sigur că nimeni nu ar contrazice acest fapt. Citesc literatură turcă, îmi place nespus de mult, căci oferă o anumită imagine de ansamblu asupra vieții. Turcii sunt un popor mai mult decât interesant, lăsând la o parte stereotipurile și generalizările. Turcii sunt oameni sufletiști, creativi, talentați, sunt oameni frumoși. Există și excepții (din categoria AȘA NU), însă cum am mai zis: fără generalizări. Pe lângă frumusețile plaiurilor lor, pe lângă atmosfera încărcată de istorie, acest popor dispune de o cultură incredibilă, de o valoare inestimabilă.

În romanele lui Pamuk, pe care-l consider unul din scriitorii mei favoriți, totul este privit dintr-un anumit punct de vedere, nimic nu este întâmplător. Viziunea sa este cât se poate de realistă, punând accentul pe contrastul dintre ceea ce sunt personajele și ceea ce par sau vor să pară a fi. Personajele din cărțile sale întruchipează adevărate tipologii umane, totul are o tentă moralizatoare, critică pe alocuri. Volumele ,,Istanbul” și ,,Zăpada” m-au făcut să mă îndrăgostesc de modul în care scrie Pamuk, de modul în care gândește și scrie.

Acum că a venit vara și am mai mult timp la dispoziție, mi-am zis că trebuie să ofer atenția cuvenită cărților acestui autor, cărți pe care trebuie să le citești într-o anumită manieră, fără grabă, cu creionul în mână dacă se poate. ”Casa tăcerii” m-a atras încă de la început datorită titlului său. Ce-o fi reprezentând o casă a tăcerii? Poate un loc în care vocile oamenilor sunt prea lipsite de vlagă pentru a răzbate ”tăcerea” lumii ce-i înconjoară. O tăcere improprie am spune…

Cum ne-a obișnuit, Orhan Pamuk nu pune accentul pe acțiune, ci pe caracterul personajelor, pe trăirile, gândurile acestora. Uneori ai impresia că ai în față o nuvelă și nicidecum un roman. Însă condeiul sclipitor știe să îmbine cele două specii într-un mod aproape imperceptibil.

    ,,…nimic nu este atât de uimitor ca viață. În afară de scris. Da, desigur, în afară de scris – singura consolare.”

Asta reușește să surprindă autorul de-a lungul creațiilor sale. Scrisul, arta cuvântului, reușește să vindece răni ale sufletului, ale psihicului, reprezintă ,,singura consolare” a celui încercat. Scrisul îți oferă o încredere în forțele proprii, te ambiționează, te face să te simți un alt om, însă de multe ori nu e suficient…

”Casa tăcerii” debutează cu perspectiva lui Recep, servitor într-o casă dintr-un orășel (Cennethisar), situat la o mică distanță de Istanbul. Deși este trecut de prima tinerețe, nu are o viață a lui. Se îngrijește de Fatma, bătrâna stăpână a casei, soția legitimă a răposatului său tată. A avut nenorocul de a fi un copil din flori, crescut printre țărani, fără a avea parte de o educație corespunzătoare. În aceeași situație se află și fratele său, Ismail – vânzătorul de lozuri, dar acesta a fost binecuvântat cu o familie căreia, din păcate, nu-i poate oferi prea multe…

Nepoții Fatmei vin în vizită la ea pentru a profita de câteva clipe departe de aglomerația și agitația Istanbulului. Această familie pare a fi una ghinionistă, lipsită de noroc. După căsătoria cu doctorul Selâhattin Darvinoglu (urmașul lui Darwin), Fatma l-a însoțit în acest colț uitat de lume, unde s-a îndepărtat de lume și unde i-a fost cheltuită aiurea întreaga zestre. Selâhattin a renunțat în cele din urmă la profesia sa și și-a dedicat restul vieții redactării unei enciclopedii ce, spera el, va zgudui Orientul și nu numai. Cu un soț căzut în patima alcoolului și cu un fiu care i-a urmat calea tatălui său, cum poate fi o femeie fericită și împlinită?!

Fiul și nora sa au murit de tineri, lăsând orfani trei copii: Faruk, Metin și Nilgun. Cu prilejul vizitei lor, bătrâna se adâncește și mai tare în amintirile ce i-au marcat existența, oscilând între prezent și trecut,  între bătrânețe și tinerețe…

În timp ce Faruk este din ce în ce mai preocupat de cercetările sale istorice și de patima alcoolului, Metin intră în universul bogătașilor cu ale lor vieți monotone, lipsite de griji, dar dornice de distracție. Hasan, fiul lui Ismail, se îndrăgostește de Nilgun, însă și-a ratat viața și viitorul. Învățătura nu-l preocupă, iar anturajele politice periculoase în care se învârte îi fac și mai mult rău. Personajele își prezintă, rând pe rând, conflictul interior propriu, dorința de a reuși, aspirație știrbită de destin…

Orhan Pamuk are un talent aparte în a prezenta situația în adevărata ei gravitate. El creionează personaje complexe ce duc lupte aprige cu ei însuși, scoțând în evidență acea latură umană, acea piedică vinovată de eșecul în viață, de incapacitatea de autocontrol, de lipsa voinței, de viciile și ispitele ce i-au în stăpânire suflete. Protagoniștii din operele pamukiene nu sunt eroi, ci oameni în adevăratul sens al cuvântului, cu bune și cu rele. Aceștia sunt direct influențați de religie, de mediul în care trăiesc, de prezența sau lipsa educației, de contextul istoric, de modul în care este privită libertatea de a alege, de a te lăsa prins în mrejele necruțătoare ale vieții…

Eu vă recomand cu drag această carte. Vă va pune pe gânduri, veți înțelege că a judeca un om după aparențe este o eroare, vă va invita la o analiză a propriei vieți, a propriului suflet. Veți înțelege că viața e un joc periculos, că trebuie să fiți mereu pregătiți, căci, dacă veți fi prinși într-un moment de slăbiciune, e posibil ca nimeni să nu vă poată ajuta. Trebuie să fiți puternici! Voi sunteți salvatorii voștri, de voi depinde dacă veți câștiga sau dacă veți pierde…

Câteva fragmente din ,,Casa tăcerii”:

  • ,,Am luat un băț și stând așa, dus pe gânduri, ți-am desenat chipul pe grămada de nisip de la marginea drumului. Când dormi, chipul tău devine și mai frumos. Când îți contemplu chipul dau uitării vina, ura, păcatul în care credeam că mă cufundasem până la gât, precum și buboaiele vinovăției mele și mă întreb ce păcate pot avea eu, convingându-mă că nu sunt de-al lor, că sunt ca tine. Apoi am stat și am cugetat: ce-ar fi să intru pe furiș în grădină, să mă cațăr pe zid fără să mă vadă piticul, punând picioarele în locul acela din pom și pe muchia zidului, să intru în camera ta pe fereastra deschisă, ca o pisică, și să te sărut pe obraz…Cine ești? Nu mă recunoști? Ne jucam de-a v-ați ascunselea, te iubesc, te iubesc mai mult decât te-ar putea iubi toți bărbații ăia stilați pe care-i cunoști tu!”
  • ,,Europenii au dreptate, descoperirile nu se realizează decât o singură dată: cerul este la fel de albastru și în Franța, smochinii rodesc și la New York tot vara, și aș putea să jur că puii de găină ies astăzi tot din ou și în China, la fel ca puii din cotețul nostru, că aburul pune în mișcare mașinăriile de la Londra la fel cum le pune și la noi, că dacă la Paris nu există Dumnezeu, nu există nici aici, că omul este unul și același pretutindeni, că republica este întotdeauna cea mai bună formulă, iar știința se află în fruntea a tot și a toate!”
  • ,,Pentru că, așa cum aveam să cuget cu mult mai târziu, în timp ce stau aici, în pat, odată sfârșită, viața – călătoria aceea cu trăsura pe care n-o faci decât o singură dată – nu mai poate fi luată de la capăt, însă dacă ai o carte în mână, oricât de complicată și de încâlcită ar fi ea, poți să te întorci dacă vrei, când o isprăvești, la primele pagini, pentru a încerca să deslușești ceea ce ți s-a părut de nepătruns și pentru a pricepe însăși viața, nu-i așa, Fatma?” 

   Părerile criticilor:

  • „Pamuk cuprinde in romanul sau mult teritoriu fara ca macar sa se indeparteze de locul actiunii. Casa tacerii e un loc al fanteziei, al amintirilor, al filosofiei. Cartea este densa, strabatuta la tot pasul de idei inspirate din istorie, religie, memorialistica, politica, dar nu da nici o clipa impresia ca te afli in fata unui material didactic, caci cititorul isi da seama ca toate aceste reflexii din diverse domenii si discipline sint de fapt rupte din viata noastra: frinturi veridice din launtrul fiecarui personaj.” (The New York Times)
  • „In Casa tacerii, semnificatia unei masini conduse cu viteza aduce aminte de scenele din Marele Gatsby, desi intelesul pe care-l capata in romanul lui Pamuk este diferit: se prea poate ca vechea generatie sa aiba inca lucrurile sub control, insa acesti tineri sint forta nestapinita care mai devreme sau mai tirziu va conduce lumea.” (The Guardian)

Mulțumesc mult Librăriei Online Libris, pentru că mi-a oferit neprețuita ocazie de a citi această carte și de a reflecta asupra vieții, asupra propriei mele personalități! ”Casa tăcerii” poate fi procurată de pe site-ul librăriei, alături de alte minunății literare, evident cu transport gratuit. Pentru a fi la curent cu promoțiile și ofertele lor, le puteți da un like pe pagina de facebook.

LECTURĂ PLĂCUTĂ 🙂

24 de gânduri despre „,,Casa tăcerii” de Orhan Pamuk

  1. Am doar Zăpada de acest autor – și asta datorită ție :), dar nu știu cât e de potrivit să citesc acest roman vara. Dar ai scris așa ispititor, că m-ai convins. Vreau să citesc și eu ceva cât mai repede. Felicitări pentru recenzie și succes pe mai departe!

  2. recunosc ca nu am citit nimic de acest autor,nu prea e genul meu.
    dar tie se vede ca-ti place!
    felicitari frumoasa prezentare

  3. Eu n-am citit inca nimic de Orhan Pamuk, dar cred c-o sa incep cu asta ca suna bine. Si asa o sa fiu rasplatita cu niste carti -sper-, pentru efortul pe care l-am depus azi, so sper sa cumpar si cartea asta. :))

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s