,,Splendoarea vieții” de Michael Kumpfmüller

Titlu original: Die Herrlichkeit des Lebens

Traducere: Iulia Dondorici

Editură: Univers

Colecție: Globus

Nr. pagini: 224

Notă GR: 3.49

Descriere:

,,O poveste de iubire fragilă, ca un dans pe marginea prăpastiei, i‑a adus lumină, tandreţe şi curaj în ultimul an de viaţă lui Franz Kafka. Dora Diamant, ultima lui iubită, este şi singura fiinţă care i‑a dat scriitorului puterea de a părăsi în sfârşit casa părinţilor. S‑au mutat împreună într‑un Berlin instabil şi periculos, în care inflaţia făcea ravagii şi antisemitismul lua amploare. Au fost nedespărţiţi până la capăt, iar povestea lor a devenit legendă.

Splendoarea vieţii, roman premiat şi tradus în peste douăzeci de limbi, suplineşte o lacună mult regretată în biografia şi opera lui Kafka: treizeci şi patru de scrisori şi douăzeci de caiete de notiţe confiscate de Gestapo de la Dora Diamant în 1933, în timpul unei percheziţii. Scrierile atunci dispărute sunt căutate în continuare, dar nu au ieşit la lumină nici până azi. Michael Kumpfmüller, specialist în Kafka, dar şi excelent scriitor de ficţiune, reuşeşte să imagineze, cu o incredibilă varietate de amănunte bine documentate şi într‑un stil întru totul demn de personajul său principal, povestea care, probabil, e cuprinsă în textele confiscate de Gestapo.

Nu e nevoie să fi citit opera lui Kafka sau să‑i cunoşti biografia ca să poţi savura această poveste de iubire delicată, între o tânără admiratoare şi un bărbat enigmatic şi genial, aflat deja în ghearele morţii.”

Părerea mea:

Întotdeauna, când m-am dus la bibliotecă, am văzut „America” de Franz Kafka. Nu știu, am vrut s-o citesc de nenumărate ori, dar părea grea pentru mine și, mi-am spus, mai bine aștept să mai treacă ceva ani și să o citesc când cred c-o să o înțeleg.

Dar mi s-a întâmplat mereu să am un sentiment ciudat când citeam numele autorului. Franz Kafka. Oare cum o fi fost viața lui? A iubit? A avut frați, surori? Cum a murit? Ce a trăit el de a scris ceea ce a scris? Era ca și cum știam despre el deja, într-o altă viață, dar trebuia să-mi reamintesc.

Eram la informatică și am văzut coperta de la Splendoarea vieții și nici măcar n-aveam idee despre ce e vorba în ea, dar mi-am spus că o să o citesc într-o zi. Și, uite, peste câteva săptămâni ajunge în mâinile mele, fără să fi făcut niciun efort pentru ea. Destinul oare?

M-am apucat de citit și am fost puțin buimacă, adică, intri acolo, direct, în mijlocul acțiunii. Fără nici un suport. Ți-e greu dacă nu știi despre Kafka decât că-l mai cheamă și Franz. Kafka e doctorul. Nu cred că-i apare, în tot romanul, numele mirific, grav și melodios.  Sau poate așa a fost scris intenționat. Să vezi că el a fost doar un simplu om.

Doctorul este bolnav și, cu toate că  în perspectiva lui situația e colorată și totul merge bine, cel puțin la începutul romanului, orice persoană și-ar da seama că recipientul, în care e și sufletul doctorului, o duce cam prost. E măcinat de o boală din care nu prea aveai scăpare pe la acea perioadă: tuberculoza.  Este optimist. Viața merge înainte și nimic nu se oprește odată cu el. Merge în vizită la una dintre surorile sale, Elli. Aici, destinul a planificat pentru el o întâlnire cu ultima lui iubită, Dora Diamant.

Dora e tânără, își dedică viața lucrurilor importante. Cum ar fi să facă mâncare copiilor evrei în perioade dificile. Mâncarea ei e una dintre cele mai bune pe care Franz le-a mâncat vreodată. A suferit foarte mult în dragoste până la anii ei. Îți dai seama din primele clipe pe care le petrecere împreună cu Franz. A avut un tată dificil, care n-a acceptat sufletul de artistă pe care fiica lui îl are.

Cei doi mi s-au părut ca niște plasturi. Potriviți pentru rănile amândurora. Ca două cioburi care se potrivesc. Mi-a părut bine că s-au găsit, că au fost potriviți unul pentru celălalt, că s-au dorit și au trecut peste  reguli, împreună. Că au fost la bine, la greu și la mai mult greu, acolo, unul pentru celălalt.

Cel mai mult mi-a plăcut că Dora și-a început viața cu el, iar Kafka și-a sfârșit-o cu Dora. Dora a învățat să trăiască, să aprecieze viața, să iubească în adevăratul sens al cuvântului, iar Franz a descoperit frumusețea liniștii, a iubirii, a păcii sufletești.

Am citit mai multe despre familia lui Kafka, ca să-mi dau seama dacă există vreun motiv pentru care era așa de dependent de familia sa. Kafka a fost primul născut. După el au mai urmat doi fii care au murit la aproximativ un an după naștere. Apoi alte trei fiice. Doar un singur băiat care să ducă numele de Kafka mai departe. Dacă veți citi romanul, veți vedea cât de dependent e Kafka de familia lui. Așa a fost și în viața reală. Dependent în foarte multe moduri, dar mai ales financiar. A fost nevoie doar de un singur cuvânt ca să renunțe, în trecut, la vreo femeie cu care era logodit. Au pus stăpânire pe viața lui și, mai ales tatăl, a încercat să-l controloze în absolut orice mod posibil. De aceea nici legătura lor nu era prea puternică.

Nu mi-a plăcut foarte mult să-l descopăr pe acest Kafka fictiv. Am găsit un om slab, care preferă să se refugieze oriunde: în brațele părinților, în brațele surorilor, în brațele bunului său prieten Max, la pieptul unei femei. Oriunde. Să se simtă sigur și bine. Să fie dependent de edituri, de cecuri trimise de părinți și de pachete trimise de prieteni. Să n-aibă siguranța zilei de mâine. Dora mi s-a părut a fi bărbatul în acestă relație. Ea a luat deciziile importante, ea l-a ajutat și sprijinit pe Kafka în numeroase momente. Ea a fost bastonul lui.

Este menționat și unul dintre prietenii lui Kafka, Max. Cu toate că relațiile lui cu femeile nu-s prea sănătoase pentru doamne, cu toate că mi-a fost un nesuferit, a fost un personaj puternic și, probabil, Max Brod, cel real, un prieten bun.

Din toată familia lui Kafka, Ottla mi-a fost cea mai dragă. E genul de soră care știe să fie soră. E alături de fratele ei, dar nu-l acaparează, nu încearcă să-l marcheze, îl lasă să ia propriile decizii și îl susține. E o bună prietenă pentru Dora și pare că e singura care o acceptă din prima, cu inima deschisă. Și voi, dacă o să citiți despre ea, o să o iubiți. Nu știu câți oameni ar avea puterea să facă lucrurile pe care le-a făcut ea.

Am citit multe despre Holocaust, evrei, Al Doilea Război Mondial. Dar niciodată, chiar niciodată, nu m-am gândit cum o fi fost înainte de războiul ăla. Am simțit cum întreaga Germanie era în fierbere încă din 1923. Cum ura pentru evrei creștea și clocotea în permanență. Cum se jigneau unii pe alții, că unii erau „puri”  și alții erau jidani. E o ură în câteva file, genul ăla de ură care te copleșește, te ofilește și te face să vomiți. Franz Kafka era evreu și nu știu ce ar fi făcut dacă ar fi trăit să vadă ce se întâmplă cu Berlinul lui frumos peste aproape două decenii.

Să nu mai spun că ei doi s-au cunoscut într-o perioadă foarte neliniștită pentru ei. Inflația era omor pentru toată lumea. Mulți n-aveau bani să se ducă la doctor și mureau. Un salam ajungea să coste cât costa înainte să iei o casă. Lucruri de genul. M-am întrebat mereu cum de ei au rezistat din punct de vedere financiar. Adică, eu simțeam presiunea și nu eram acolo decât ca cititoare. Kafka scrie și ia bani de acolo, dar nu știu cât de mulți, primesc bani de la părinții lui și Dora lucrează pe un salariu de doi bani.

Întregul roman mi s-a părut ca un poem, prin care treci repede și-s puține lucruri care chiar te fac să te oprești și să gândești. Mi-a plăcut să aflu despre Kafka, că-s și lucruri reale prin carte, mi-a plăcut să o cunosc pe Dora și cred că textul s-a apropriat mai mult de adevăr în privința ei. Mi-a plăcut să dau de prietenii lor, de familiile lor.

Singurul lor ghinion e că s-au născut și au trăit în perioade prea zbuciumate pentru ei doi. În care nu mai erau considerați oameni și eticheta de jidan plutea deasupra capetelor lor. Cu siguranță o să mă apuc și de alte cărți despre el, poate chiar de biografia pe care i-a facut prietenul lui, Max Brod.

Nu mai menționez destinul fiecărui membru al familiei Kafka? E ca și cum familia asta ar fi fost acaparată de un blestem, că atfel nu-mi pot explica cum au putut trece prin toate greutățile alea. Viața este crudă, iar ceea ce s-a întâmplat cu ei este unul dintre numeroasele exemple.

Citate:

  • „A doua zi, doctorul scrie ultimele propoziții, ca și cum le-ar fi avut de mult timp în cap, ceva ce ai auzit cândva și apoi ți-l notezi repetat, ca o melodie de pe sttradă, pe care cineva o fluieră și le dă tuturor trecătorilor dreptul necondiționat să o fluiere și ei în drum spre casă. Povestirea e una dintre cele mai lungi scrise de el. Își dă seama prea bine că ea e un fel de ultim cuvânt despre sine însuși și despre scrisul său, despre încercarea, în ultimă instanță ratată, de a fi scriitor, despre deșertăciunea artei, care coincide cu deșertăciunea vieții.”
  • ” Ca atârnată de un fir, o duce așa de la o scrisoare la alta. Dimineața așteaptă scrisoarea de seară și, la întoarcere, găsește în cutie scrisoarea de dimineață. Deseori o citește în picioare, în palton, ca să nu piardă nici o clipă, sau pe drumul spre stație, de aceea unele lucruri  îi scapă, și astfel, are două scrisori, prima, care e ca o muzică, și a doua, compusă din cuvinte.”
  • „A trecut atâta timp de-atunci. Dar sentimentele ei sunt aceleași, cu ecourile lor, cu teama care a fost și ea de la început acolo, la pândă, și pe care, pe cât posibil, a încercat s-o ignore.”

Mulțumesc mult Editurii Univers pentru șansa neprețuită de a citi această carte! ,,Splendoarea vieții” poate fi procurată de pe site-ul editurii sau din librăriile partenere. Pentru a fi la curent cu noutățile și promoțiile lor nu ezitați să le dați un like pe pagina de facebook.

LECTURĂ PLĂCUTĂ!

Pe data viitoare, semnat Andreea C. Drăgan. 

3dd_Kumpfmueller_Splendoarea-vietii.jpg

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s