,,Cartea lui Julian” de R.J.Palacio

Pe la începutul anului 2015 mă delectam cu o cărțulie excepțională, intitulată ,,Minunea”. Aceasta prezintă povestea lui Auggie, un băiețel de zece ani, ce are nenorocul de a fi altfel decât ceilalți. Până la această vârstă n-a fost la o școală alături de alți copii din cauza unei diformități cranio-faciale. A fost supus multor intervenții chirurgicale încă de la o vârstă fragedă și a suferit mult, fiind ,,diferit”.

A mai crescut puțin și este pus în situația de a înfrunta realitatea. Începe clasa a V-a la o unitate de învățământ particulară, iar adaptarea nu este deloc ușoară, nici pentru el, nici pentru cei din jur. Rând pe rând, Auggie și alte câteva personaje relatează această poveste emoționantă și lupta protagonistului pentru a fi acceptat și iubit de o societate guvernată de preconcepții și intoleranță. Reușește să le dovedească colegilor, profesorilor că aspectul fizic nu-l diferențiază de alți copii de vârsta sa, că poate duce o viață aproape ca cea a unui om normal. Fără doar și poate, o carte excepțională, un ghid despre bunăvoință, acceptare și înțelegere.

Am fost uimit să aflu că există o continuare, că autoarea R.J.Palacio a dorit să aducă lămuriri, să demonstreze încă odată că aparențele sunt întotdeauna înșelătoare. Am așteptat cu nerăbdare traducerea la Editura Arthur a acestei continuări, dacă-i putem spune așa. Am citit-o cu curiozitate și mare plăcere și pot să zic că m-a bucurat existența ei. Acțiunea nu continuă, nu este prezentată viața lui Auggie după uimitoarea ,,minune”, ci întreaga poveste este spusă și din punctul de vedere al lui Julian, personajul negativ, antagonistul antipatizat de toți cititorii.

Și eu am comis greșeala de a judeca în funcție de aparențe. Da, l-am judecat pe Julian, l-am considerat un copil răsfățat, capabil de o răutate inefabilă, disprețuitoare. L-am judecat greșit, iar ,,Cartea lui Julian” a reușit să-mi dezvăluie adevăratul lui caracter, mi-a oferit o justificare a comportamentului său nepotrivit, inacceptabil. A venit și rândul său să-și susțină pledoaria în fața noastră, a cititorilor.

La sfârșitul vacanței de vară dinaintea clasei a V-a, Julian și prietenii săi, Jack și Charlotte, sunt chemați de directorul școlii la care învață, domnul Tushman, pentru a-l prezenta pe noul lor coleg, Auggie. Le cere sprijinul, îi roagă să-l integreze pe noul venit, să se împrietenească cu el. Julian e neplăcut surprins, nici lui și nici părinților săi nu le vine să creadă că un copil poate arăta ,,așa”.  Julian începe să aibă din nou coșmaruri, o problemă cu care s-a confruntat de-a lungul copilăriei și pe care, aparent, o depășise.

Este răutăcios cu Auggie, îl jignește, îl urăște de-a dreptul. De ce o fi venit copilul acesta la școala Beecher?! Viața lui Julian era în regulă înainte, însă totul s-a schimbat radical. Nu mai este băiatul de odinioară, uneori nici el nu se recunoaște, nu-și înțelege faptele și deciziile. De ce este atât de insensibil?! Apariția în viața sa a copilului cu probleme a scos la iveală o slăbiciune, lipsa unei tării și ajunge să reacționeze într-un asemenea mod. Profită de vulnerabilitatea lui Auggie, își varsă furia asupra lui, totul în încercarea de a se simți el mai bine. Cât se poate de greșit. Această ,,plăcere” e de scurtă durată, fiind înlocuită, în cele din urmă, de frustrare.

Julian își pierde încet-încet prietenii, Auggie devenind tot mai popular. Rolurile se inverseză, iar acest an școlar rămâne ultimul petrecut la Beecher. Totuși Julian e neliniștit, află povestea vieții bunicii sale franțuzoaice și conștientizează anumite lucruri. Își cere scuze pentru răul făcut, este iertat de Auggie și-și poate continua viața, cu o lecție învățată, cu un gram în plus de înțelepciune dobândit…

Încă odată ajung să conchid că în sufletul fiecărui om rău, oricât de rău ar părea, se află și o urmă de sensibilitate, de bunătate, dar pe care nu a avut ocazia s-o etaleze. De multe ori e vina noastră, a celorlalți, fiindcă catalogăm un om mult prea devreme, fiindcă nu-i oferim șansa de a-și arăta adevărata fața. Încă odată îmi amintesc de îndemnul frumos scris pe coperta a patra a volumului ,,Minunea”: NU JUDECA O CARTE DUPĂ COPERTĂ, la fel cum NU TREBUIE SĂ JUDECI UN OM DUPĂ CHIP, un îndemn cât se poate de valabil și în privința celei de-a doua cărți.

Vă recomand cu tot dragul să citiți atât ,,Minunea”, cât și ,,Cartea lui Julian”! Două cărți pentru copii, pentru a înțelege anumite lucruri, dar și pentru adulți, de multe ori prea ignoranți. Sper că vă va bucura și pe voi această lectură obligatorie și că vă va pune pe gânduri! Descoperă, nu judeca!

Părerile criticilor:

  • ,,Deși cartea începe destul de previzibil, povestea lui Julian e plină de suprize care scot în evidență tema principală a cărții – compasiunea. Însă nu doar compasiunea pentru victimă, ci și pentru agresor. Când vor afla motivele pentru care Julian se comportă așa, copiii vor învăța o lecție importantă despre cum este să te pui în pielea altcuiva.” School Library Journal
  • ,,Cititorii îl știu pe Julian ca agresor a lui Auggie, băiatul cu probleme cranio-faciale, dar în această carte află că el nu este un personaj alcătuit doar din alb și negru, ci mai degrabă din nuanțe de gri… Palacio este o autoare pe care îți face mereu plăcere să o citești. Cartea lui Julian pare a fi desprinsă din Minunea, ceea ce înseamnă că vine perfect în completarea acesteia.” Booklist

    Mulțumesc mult Editurii Arthur pentru șansa neprețuită de a citi această cărțulie! ,,Cartea lui Julian” de R.J.Palacio poate fi procurată de pe site-ul editurii, dar și din librăriile partenere.

        LECTURĂ PLĂCUTĂ!

Cartea lui Julian

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s