,,Tony&Susan” de Austin Wright

Cu puțin timp în urmă, am primit o carte de la minunații mei prieteni de la Grupul Editorial Litera. O carte despre care nu mai auzisem până în momentul respectiv, dar a cărei descriere mi-a atras atenția. Cu ajutorul prietenului Google, mereu acolo când ai nevoie de el ( 😀 ), am descoperit, printre multe altele, că acest roman, apărut inițial în 1993, a căpătat succesul binemeritat în ultimii ani. Fără doar și poate, recunoașterea meritelor lui Austin Wright s-a realizat postmortem, ca în cazul multor alți autori de valoare.

Austin McGiffert Wright (1922-2003) a fost romancier, critic literar și profesor emerit de limba engleză. A crescut în Hastings-on-Hudson, New York, fiind nepotul autorului romanului utopic Islandia, Austin Tappan Wright. A absolvit Universitatea Harvard în 1943, și-a luat masteratul la Universitatea din Chicago în 1948 și doctoratul în 1959. S-a căsătorit, în 1950, cu Sara Hull Wright și au avut trei copii. În 1985 a primit Whiting Writers’ Award. În afară de Tony&Susan (1993), printre romanele sale se numără și: Camdem’s Eyes (1969), First Persons (1973), The Morley Mythology (1977), After Gregory (1994), Telling Time (1995), Disciples (1997).

Am început s-o citesc și am fost captivat imediat de stilul și scriitura autorului. Păstrând ancorată între paginile sale atmosfera anilor ’90, ,,Tony&Susan” te fascinează iremediabil. Nu-ți vine s-o lași din mână, atât de palpitantă ți se pare. Scriitorul abordează tehnica povestirii în ramă, dând naștere unui thriller psihologic de cea  mai înaltă calitate. Nu există nicio îndoială în ceea ce mă privește că ecranizarea intitulată ,,Animale de noapte” este, la rândul său, excelentă.

Totul începe cu Susan Morrow, o profesoară de limba engleză în vârstă de 49 de ani din Chicago, soție și mamă. În anul 1990, în apropierea Crăciunului, are parte de o surpriză: primește, fără să îi fi fost cerută permisiunea înainte, manuscrisul cărții lui Edward. Edward de care a divorțat în urmă cu douăzeci și cinci de ani. Acesta o roagă să citească manuscrisul și să-i împărtășească impresiile. Mai ales că urmează să ajungă în Chicago, într-o scurtă vizită, imediat după Crăciun. Susan este uimită și, pe moment, amână lectura romanului ,,Animale de noapte”.

,,În orice caz, iată partea a treia. Ceva s-a încheiat. Este trei din trei sau trei din patru? Dacă sunt trei, e o sonată: ABA. Ce ar însemna asta, înapoi în pădure? Dacă sunt patru, avem o simfonie? Expoziție, marș funebru, scherzo, finale. Avem o crimă, o victimă, o reacție și, până acum, o căutare infructuoasă  a ucigașilor. Susan gândește, gândește: ,,Tony Hastings va fi distrus ori mântuit?”. Un sfârșit fericit și prost ar strica totul, dar e greu de imaginat cum ar arăta un sfârșit reușit.”

Profitând de plecarea soțului său Arnold, medic chirurg, la New York, se înarmează cu mult curaj și se apucă de citit. Încă de la început este impresionată de evoluția literară a lui Edward, ceea ce o determină să continue lectura, cu un amestec de curiozitate și uimire. Evadează din rutina cotidiană, din căldura propriului cămin și petrece trei seri la rând în compania manuscrisului. Trei seri despre care nu ar fi crezut niciodată că va avea parte. Trei seri în care a retrăit trecutul și a privit în viitor. Trei seri în care s-a îndepărtat de Susan pe care o știa, pornind într-o căutare a propriului eu.

Protagonistul poveștii lui Edward este un anume Tony Hastings, profesor universitar de matematică. În vacanța de vară călătorește cu mașina la casa de vacanță din Maine, împreună cu soția sa Laura și cu fiica lor Helen.  Nerăbdători, decid să conducă și pe parcursul nopții pentru a ajunge mai repede la destinație. Toate bune și frumoase până când un șofer teribilist nu le dă pace pe autostradă, determinându-i să oprească la marginea carosabilului. Din mașina cu pricina coboară trei bărbați: Ray, Lou și Turk.

,,Prezența celeilalte persoane, aceasta este cauza. Cealaltă persoană, cititorul, contaminează ceea ce scrie ea. Prejudecățile, gusturile, simpla alteritate a cititorului, care controlează ceea ce poate spune ea, ca un producător de la Hollywood sau un analist de piață. Totuși, chiar și scrierea nepublicată din sufletul ei are o neconcordanță între sine și propozițiile prin care ea o poate exprima. Propozițiile simplifică. Dacă nu, totul devine confuz, iar ea se adâncește în viciul suplimentar al obscurității. Ea creează o propoziție limpede prin salt, exagerare, distorsionare și acoperirea elementelor lipsă, de parcă ar da cu un strat de vopsea. Asta îi dă iluzia unei clarități sau a unei profunzimi pe care o preferă adevărului și, curând, uită că acesta nu este adevărul.”

Familiei Hastings, și așa îngrozită, i se întinde o capcană, astfel încât Ray și Turk se urcă în mașină alături de femei, iar Tony și Lou pornesc, aparent, în urma lor. Incapabil să reacționeze în vreun fel, Tony ajunge să fie abandonat în plină natură. Dar nici urmă de familia sa. Pornește la drum, mergând pe jos până se luminează de zi. Anunță poliția, folosind telefonul unor fermieri, alături de care  reconstituie drumul prin pădure.

Din păcate, inevitabilul se produce. Helen și Laura sunt găsite în locul în care și el fusese abandonat în seara precedentă. Moarte, dezbrăcate, violate și agresate fizic. În acest moment viața pare să ia sfârșit pentru Tony. Familia, cele mai iubite ființe din viața sa au murit. Și încă cum…

    ,,Lumea lui Tony seamănă cu a lui Susan, cu excepția violenței din sânul ei, ceea ce o face să fie cu totul diferită. ,,Ce obțin din faptul că sunt pusă să asist la atâta ghinion?” se întreabă Susan. ,,Acest roman amplifică diferența dintre viața lui Tony și a mea ori ne aduce laolaltă? Romanul mă amenință ori mă liniștește?”. Astfel de întrebări trec prin mintea ei, fără a-și găsi răspunsuri în timpul pauzei din lectura romanului.”

Protagonistul cade în brațele depresiei, nu mai este cel de odinioară, iar singura sa speranță pentru a-și găsi liniștea este răzbunarea. Cu ajutorul anchetatorului Bobby Andes, va reuși să dea de cei trei criminali? Îi va putea recunoaște la lumina zilei? Își va reveni vreodată acest personaj procopsit de soartă?

Susan se regăsește într-o oarecare măsură în personalitatea și caracterul lui Tony. Își reamintește căsnicia cu Edward, divorțul de acesta, se îngrijorează referitor la viitorul sigur pe care nu i-l poate garanta nimeni și nimic. Va izbuti ea să înfrunte trecutul, cicatricile ce par a nu se fi vindecat complet? Această poveste o va schimba odată pentru totdeauna?

Vă recomand cu mare drag romanul ,,Tony&Susan”! O poveste tragică, personaje principale atent creionate, o înfruntare între realitate și ficțiune, artă și iubire, adevăr și minciună, trecut și viitor. Dacă doriți să citiți ceva altfel, o carte care să vă scoată din zona voastră de confort, atunci aceasta este perfectă.

 Părerile criticilor:

  • „Minunat scrisă – ultimul lucru la care te-ai aştepta de la o poveste despre sânge şi răzbunare. Frumos.“ – Saul Bellow
  • „Abil construită, elegantă şi captivantă în egală măsură, este una dintre cărțile care merită să fie descoperite de o întreagă generație nouă de cititori.“ – Independent on Sunday
  • „Un roman tulburător, neobişnuit, despre poveştile pe care ni le spunem unii altora şi poveştile pe care ni le spunem nouă înşine. O carte care te surprinde cu adevărat.“ – The Guardian

Mulțumesc Editurii Litera pentru șansa de a citi această carte minunată din colecția Buzz Books! ,,Tony&Susan” poate fi achiziționată de pe site-ul editurii, dar și din librăriile partenere.

       LECTURĂ PLĂCUTĂ!

2 gânduri despre „,,Tony&Susan” de Austin Wright

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s