,,Fata de la nord de ziuă” de Alexandru Voicescu

Cu ceva timp în urmă am citit ,,Malad”, romanul de debut al lui Alexandru Voicescu. Atunci am descoperit o poveste uimitoare ce mi-aș fi dorit să nu ia sfârșit. Am așteptat cu nerăbdare a doua sa creație și, iată, am reușit s-o citesc, să mă bucur de ea cum se cuvine.

 Alexandru Voicescu (n. 17.10.1980, București) a urmat studii juridice, completate în paralel cu o licență în deconstructivismul pascalian, patristică și antropologie culturală, susținută la Facultatea de Filosofie a Universității București. Frecventează cursurile de Master în publicitate la Școala Națională de Studii Politice și Administrative și lucrează timp de 8 ani în advertising, pe poziții de art director, copywriter și creative director. În 2010, fondează editura Herg Benet, al cărei coordonator este și în prezent, supervizând publicarea a peste 200 de cărți de literatură română contemporană.
     Malad, romanul său de debut, a primit premiul Cartea de proză a anului 2015 la Gala Tinerilor Scriitori și a fost nominalizat la Festivalul Internațional de la Chambéry, pentru cel mai bun roman de debut din 2015.

Scriitura autorului m-a captivat, m-a prins în mrejele poveștii, încât nu am lăsat cartea din mână până nu am terminat-o. Nu mi-am dat seama cum trecea timpul, singura mea preocupare era lectura, fără nicio îndoială, fascinantă. O zi de-a dreptul obositoare și monotonă a fost animată de volumul lui Alexandru Voicescu, pe care am de gând să-l și recitesc cândva. ,,Fata de la nord de ziuă” este o creație interesantă, diferită de tot ceea ce-am citit până acum, unică prin excelență.

„Niciun drum nu seamănă complet cu un altul, așa cum nici viețile noastre nu sunt identice în fiecare zi. Trebuie doar să îți reamintești cine ai fost în clipa respectivă și vei ști și unde ai fost.“

Protagonistul poveștii este francezul Gérard, profesor de istorie a artei. Viața sa era aproape perfectă  până într-o zi când scumpa și mult iubita sa soție a murit. Acest eveniment l-a marcat, i-a dat existența peste cap. Nimic nu va mai fi ca înainte. Nu că ar avea cum. Așa că recurge la a pleca în concediu, departe de casă și de amintirea dureroasă a soției sale. Alege drept destinație nordul Norvegiei, un loc mirific, cu peisaje incredibile oferite de fiorduri și de climatul rece. În timpul unei drumeții suferă un accident. Alunecă de pe o stâncă, se lovește și  devine inconștient.

La polul opus se află Fata, elevă a Colegiului Angello, locul în care aparent se învață arta modelling-ului. Tânăra, cu vizibile tulburări de personalitate și stări anxioase, nu-și găsește locul și liniștea aici. Din acest motiv, se strecoară adesea afară, în secret, urmând a se întoarce în complexul lipsit de ferestre, iluminat strict artificial, un loc de-a dreptul bizar, ce mă duce, la un moment dat, cu gândul la nuvela lui Eliade ,,La țigănci”.

„Vocea ei fusese aproape dintotdeauna în propria lui voce, nu avea cum să uite acea voce care era a lui, până la urmă, care îi stătea cuminte pe inimă, cunoscută, recunoscută din orice, de oriunde, independentă de lumea cealaltă, de niște ceilalți care nu erau ei, ci restul de ceilalți. Fuseseră doi. Acum era unul. Vocea lui nu exista. Murise. Și era obligat  să tacă.”

Fata îl găsește pe Gérard și nu știe ce să-i facă, cum să-l readucă în simțiri. Până la urmă îl târâie până în apropierea Colegiului Angello și-l lasă acolo pentru a fi găsit de personal și, totodată, pentru ca ieșirile sale, mici acte de rebeliune, să nu fie descoperite. Străinul se trezește într-o încăpere din colegiu și-și amintește oarecum de Fată, însă nu este sigur de amintirile sale și așa vagi. Face cunoștință cu Directorul și cu Psihologul, cei care l-au îngrijit și care se oferă să-l mai găzduiască.

Încet-încet Gérard descoperă colegiul, viața stranie de aici, din care își dă seama, la un moment dat, că numai poate scăpa. Se vede închis în acest loc fie magic, fie rod al imaginației sale. Studio-ul, locul în care elevele, nespus de frumoase de altfel, sunt supuse unor Curi, accentuează latura misterioasă a instituției de învățământ din acest colț uitat de lume.

„O parte din sufletul întunecat pe care fiecare îl purtăm permanent cu noi, o parte din gândurile negre care se abat inevitabil asupra oricui, ceva intim rămânea închis între pereții acelei camere și în mijlocul peliculei color sau al cardului de memorie al aparatului.”

Pe lângă acest plan desfășurat în prezent, ni se mai înfățișează încă unul, situat în Franța anului 1931. Aici cunoaștem un alt Gérard, pictor, și pe Môme, o tânără cu potențial supraomenesc. O aură enigmatică înconjoară ca o mantie romanul lui Alexandru Voicescu, determinându-te să te alături personajelor în această continuă căutare.

Vă invit să deslușiți semnificațiile acestei povești, să aflați ce este, de fapt, Colegiul Angello, care este adevărul din spatele aparențelor! Vă recomand cu drag ,,Fata de la nord de ziuă”! Veți adora, cu siguranță, istoria frumos țesută de condeiul lui Alexandru Voicescu. Și veți aștepta ca și mine, de altfel, o altă scriere de-a sa, la fel de uimitoare, cu atâtea mistere ce așteaptă să fie descifrate…

  Mulțumesc Editurii Herg Benet pentru exemplarul oferit! ,,Fata de la nord de ziuă” poate fi procurată de pe site-ul editurii, dar și din librăriile partenere.

      LECTURĂ PLĂCUTĂ! 

3 gânduri despre „,,Fata de la nord de ziuă” de Alexandru Voicescu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s