,,Lupii trecutului. Sofia” de Natașa Alina Culea

Din când în când, mai citesc și literatură română, mânat de dorința arzătoare de a-mi dovedi mie însumi că scriitorii români scriu la fel de bine ca cei de peste hotare, că pot transmite emoții cu aceeași acuratețe, cu aceeași pricepere. Astfel, am ales să citesc un titlu din creația autoarei Natașa Alina Culea, în privința căreia m-au convins două prietene dragi (știu ele cine sunt!), și anume ,,Lupii trecutului. Sofia”.

Această carte m-a însoțit într-un drum lung cu mașina, la școală, am profitat de fiecare moment liber pentru a mai citi câteva rânduri, pentru a mă întoarce în povestea țesută cu măiestrie și cu o sensibilitate vibrantă, cuibărită în cuvinte și eliberată pe parcursul lecturii. Nu mă îndoiesc că a fost cartea potrivită la momentul potrivit, întrucât a reușit să-mi însenineze și să-mi anime zilele.

Despre autoare ce-ar putea fi spus? Natașa Alina Culea a devenit, în scurt timp, o autoare de referință pentru literatura română contemporană, fiind lăudată și apreciată de nenumărați cititori. De acest fapt m-am convins de unul singur, doar o carte reușind să mă cucerească cu stilul deosebit al Natașei. Aceasta scrie cu însuflețire, proiectându-și gândurile, emoțiile, sentimentele pe foaia de hârtie, și, mai important, așterne cuvintele cu candoare, scoțând la iveală cele mai întunecate și cele mai luminoase părți ale omului, ale societății și, implicit, ale vieții.

,,Lupii trecutului. Sofia” este cea de-a treia carte publicată de Natașa, a cărei copertă m-a atras ca un magnet. Am avut așteptări mari de la această poveste, pe care le-a și întrecut, astfel încât pot afirma că mi-a plăcut cu adevărat.

,,Viața este un dans între Dumnezeu și absența lui, între frumos și urât, între îngeri și demoni.”

Povestea este relatată, în mare parte, din perspectiva lui Fabian, un bărbat ajuns la 40 de ani, pentru care căsnicia nu mai semnifică nimic, pentru care rutina și aparențele au răpit orice urmă de plăcere, înlocuită de monotonie, de plictiseală. Timpul petrecut în compania Carinei și a prietenilor ei (cu precădere, a Anei și a lui Ben) reprezintă un chin desăvârșit pentru Fabian, un motiv în plus pentru a-și plânge soarta. Nu are copii, afacerile îi merg tot mai bine, însă existența lui este lipsită de culoare, de adrenalină, de surprize. Totul până într-o noapte…

Fabian și Carina participă la o nuntă în Mangalia, un alt eveniment față de care bărbatul își manifestă indiferența, însă viața sa ajunge să se schimbă pe neașteptate. Intră în contact cu o tânără superbă, care degajă frumusețe prin toți porii și care pare să-i sucească mințile. Cei doi ajung pe plajă unde, scăldați de apa mării, se lasă pradă instinctelor. Tânăra îi ațâță simțurile cu trupul său, după care pune capăt jocului erotic, lăsându-l pe Fabian confuz, cu hainele ude și cu numărul ei de telefon notat pe un bilețel.

Numele acestei tinere este Sofia, de etnie rromă, crescută într-un orfelinat al terorii, al abuzurilor și al lipsei de compasiune, dar care a încercat să-și învingă destinul, să-și lase trecutul în urmă, fapt nu tocmai ușor de realizat. Duce o viață boemă, de artist, alături de Carol, fiul femeii ce-i este ca o mamă. Trăiește, purtând în adâncul sufletului, în cotloanele cele mai tenebroase ale minții amintiri, niște lupi ai trecutului, o sabie cu dublu tăiș.

,,- Viața doare… îmi sfârșește ea explicația la ureche.

-De ce trebuie să doară?

-Nu trebuie, dar dacă te naști în cunoaștere, ce mai este de făcut? Dacă te naști iubit, cum poți trăi experiența iubirii? Doar în lipsa ei, tânjind după ea, cerșindu-i atingerea, doar așa poți trăi sentimentul iubirii.”

Sofia intră în viața lui Fabian, bărbat însurat, și i-o condimentează, îi oferă scânteia necesară pentru a putea trăi în adevăratul sens al cuvântului. Se iubesc pasional, se ceartă, sentimentele și cuvintele lor poartă războaie care, de obicei, se sfârșesc cu bine, cu o nouă împăcare. Explorează universul, dragostea, profitând de fiecare clipă, trăind-o la intensitate maximă.

Totuși, la un moment dat, sunt surprinși de soarta cea imprevizibilă, se văd prinși într-un vârtej, într-un urugan, însă vă las pe voi să descoperiți dacă sufletele lor vor fi nimicite sau dacă vor renaște, și de această dată, din propria lor cenușă…

Sofia întruchipează, fără îndoială, un caracter antitetic, fiind deopotrivă o femeie sensibilă, fragilă, dar și puternică, ce nu se lasă călcată în picioare. Adesea, lui Fabian îi este greu s-o înțeleagă pe deplin, cititorul ajungând să se confrunte, la rândul lui, cu această dificultate, incapacitate de a desluși tot ceea ce ascunde Sofia, o femeie enigmatică, însă deosebit de fascinantă.

,,Vreau să fiu vioară, să fiu un arcuș de vioară care redă muzică divină, simfonia cerurilor. Viața mea este o bătaie de aripi.”

Din câte am înțeles, autoarea este pasionată de romanul balzacian ,,Enigma Otiliei” de George Călinescu, iar micile asemănări dintre ,,Lupii trecutului. Sofia” și capodopera scrisă în perioada interbelică m-au surprins plăcut.

Stilul Natașei este unul rafinat, iar cartea sa are un substrat filosofic demn de apreciat. Prin intermediul Sofiei și al istoriei sale personale, scriitoarea izbutește să ne împărtășească viziunea sa asupra lumii, o lume în care grotescul și sublimul coexistă, în care dreptatea este știrbită, nu doar o dată, de nedreptate, de injustiție. De asemenea, romanul aduce în discuție tema condiției umane, punând sub semnul întrebării raportul om-divinitate, om-societate, om-univers. Și, mai mult decât atât, această poveste ne amintește că viața nu este un basm, în care binele învinge negreșit răul, întrucât rolurile pot fi inversate oricând…

,,-Carol, ție nu ți se pare că viața seamănă cu o ciornă?

-De ce ciornă?

-Așa, este ca și cum ne-am pregăti să scriem romanul vieții noastre, dar nu ajungem să trăim altceva decât ciorna lui. Ce e viața? O bătaie de aripi!”

Vă recomand să citiți ,,Lupii trecutului. Sofia” de Natașa Alina Culea! Veți descoperi un roman fermecător, dovadă a unui talent de necontestat, din care nu lipsesc anumite ingrediente, ce este presărat cu iubire, ură, suferință, zâmbete, lacrimi și lecții de viață…

 Păreri:

  • ,,Sofia – Salome, ce transfigurare păgână a simțurilor! Foc mistuitor, înăbușit după ardere în cenușa vrajbei! Iad? Fetișism? Păcat? Blasfemie? Resemnare? Fiecare e liber să se raporteze la ele, cum crede sau cum poate, în timp ce inocența copilăriei este mișelește pângărită. Iubirea? Oare iubirea rămâne veșnica promisiune? Devine căutare? Devine strigăt? O luptă stingheră corp la corp cu lupii trecutului, cu iluziile noastre…”– Amalia Elena Constantinescu – doctor în Filologie, scriitoare, membră a Uniunii Scriitorilor din Romania
  • ,,Natașa Alina Culea reușește să creioneze cele mai individualizate personaje din literatura română contemporană; creația ei se desprinde din elegii și drame, devenind un poem arborescent dedicat iubirii. Lupii trecutului impresionează prin tenta de frescă a realității; mai mult decât un roman de dragoste, poate fi considerat un roman psihologic, care reușește să evidențieze ca niciun altul relațiile interumane.” – Goodread
  • ,,Pasional, arzător, lucid, spumos și realist, romanul Natașei reușește sa păstreze o permanentă aură de mister care intrigă, incită și captivează cu o forță stranie. Lupii trecutului te destramă și te topește într-un foc de trăiri intense pe care le vei analiza mult timp după ce ai terminat de lecturat.” – Literatura pe tocuri

Mulțumesc Librăriei Online Libris pentru șansa neprețuită de a citi această carte!

,,Lupii trecutului. Sofia” poate fi procurată de pe site-ul librăriei, la un preț avantajos, alături de alte titluri ce poartă semnătura autoarei Natașa Alina Culea.

LECTURĂ PLĂCUTĂ!

Imagini pentru lupii trecutului sofia

13 comentarii

  1. Am citit și eu cartea și este absolut fabuloasă! Aspectele psihologice profunde pe care Natasa le atinge în această carte denotă o luptă interioară paralelă cu perpetua luptă cu șabloanele societății. Dramele descrise atât de sublim, nu sunt altceva decât aspecte reale ale societății de astăzi, ale omului pentru care circumstanțele exterioare ajung să devină o povară. Mi-a plăcut foarte mult faptul că povestea te-a prins. E genul de carte care nu te lasă să cobori la prima, nici măcar la ultima stație… ci te determină să mai faci o tură.
    Ai evidențiat foarte bine personajele și rolul lor în poveste. Mi-a plăcut foarte mult perspectiva ta asupra Sofiei, cea cu „caracter antitetic” – după cum spui.
    Asemănarea cu „Enigma Otiliei” mi se pare foarte interesantă. Ambele personaje feminine duc o luptă dublă, cea cu propriile trăiri și cea cu lumea exterioară, plină de prejudecăți și de norme.
    Recenzia ta este, cu siguranță, una de nota 10! Felicitări!
    Celor care nu au citit cartea și vor să-și facă o idee elocventă despre ea, le voi recomanda să citească recenzia ta!

  2. Si mie mi-a placut in mod deosebit aceasta carte, pe care am si prezentat-o de altfel. Foarte frumoasa recenzia ta, te felicit! Eu am citit de curand ultimul roman al Natasei pe care de asemenea ti-l recomand.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s