,,Ferdinand I” de Ioan Scurtu

Ioan Scurtu, unul dintre cei mai cunoscuți și apreciați istorici, profesor universitar, Președintele Secției de Științe Istorice și Arheologie al Academiei Oamenilor de Știință din România, specialist în istoria contemporană a României, deschide seria destinată personalităților Marii Uniri din 1918, cu o documentată monografie asupra Regelui Ferdinand I. 

Imagini pentru ioan scurtu

Vreau să încep prin a felicita inițiativa lăudabilă a Editurii Enciclopedica de a publica o serie de monografii (Ion I. C.Brătianu, Ferdinand I, Nicolae Iorga) în contextul împlinirii a o sută de ani de la înfăptuirea Marii Uniri, căci așa cum este menționat și pe copertă ,,În fond, lupta românilor pentru unitatea național-statală s-a înscris în fluxul evoluțiilor care au marcat istoria Europei de la mijlocul secolului al XIX-lea până la sfârșitul Primului Război Mondial.” 

Marea Unire a reprezentat și nu încetează să reprezintă un moment glorios pentru poporul român, un eveniment ce încununează eforturile, speranțele unei națiuni ce și-a dorit de-a lungul secolelor UNIREA, aducerea între granițele aceluiași stat și sub sceptrul aceluiași conducător a românilor, a vitejilor urmași ai lui Decebal și Traian.

Marea Unire continuă să simbolizeze un reper în istoria noastră națională, un moment ce ne face mândri de originea noastră și care ne amintește de sacrificiul strămoșilor noștri și de datoria noastră (și a urmașilor noștri) de a duce mai departe ceea ce am moștenit, întrucât împlinirea dezideratului poporului român face parte din conștiința noastră istorică, din identitatea noastră ca indivizi, cetățeni ai României Moderne, și ca popor, însuflețit de un profund spirit patriotic.

Una din personalitățile Marii Uniri abordate este nimeni altul decât Majestatea Sa Regele Ferdinand I, cunoscut ca ,,Ferdinand cel loial” și ca ,,regele tuturor românilor”. Volumul de față poartă semnătura cunoscutului istoric Ioan Scurtu care s-a remarcat de-a lungul timpului printr-o incontestabilă contribuție istoriografică, prin publicarea mai multor volume referitoare la istoria României secolului al XX-lea.

În monografia dedicată lui Ferdinand, istoricul Ioan Scurtu reușește să surprindă întreaga viață a regelui, focalizându-se asupra celor 13 ani de domnie ai acestuia și pe realizările de ordin politic, pe evenimentele ce au marcat țara în perioada 1914-1922. Autorul ni-l înfățișează pe rege cu bune și cu rele, cu slăbiciuni și cu virtuți, oferindu-ne o imagine de ansamblu asupra unei personalități remarcabile a istoriei noastre naționale.

Lucrarea – foarte bine concepută, documentată, frumos ilustrată – se remarcă prin faptul că se adresează publicului larg, într-o manieră ce nu pune dificultăți cititorului nespecializat. Un alt aspect pe care l-am apreciat în mod deosebit este citarea conținutului unor documente de o importanță istorică semnificativă, fie că ne referim la discursurile regelui, fie la conținutul unor acte (ale unirii provinciilor cu patria-mamă), fie la relatările Reginei Maria (preluate din volumele de memorii și însemnări ale acesteia). Astfel, cel care citește (studiază) această lucrare nu întâmpină dificultăți în a înțelege cât mai bine evenimentele relatate.

Cartea este structurată în cinci mari capitole, și anume primul destinat perioadei în care Ferdinand a deținut poziția de principe moștenitor, respectiv anilor 1914-1916, până la Consiliul de Coroană din 14/27 august 1916 și momentul intrării României în război. Acest capitol este esențial pentru a înțelege evoluția personalității evocate, trecerea sa de la poziția de moștenitor la cea de monarh (constituțional) cu atribuții depline.

Al doilea capitol prezintă anii 1916-1918, anii războiului, în care România și românii sunt supuși înfrângerilor (acompaniate de mici victorii), carențelor, suferințelor, în care războiul pare pierdut, în care se fac chiar uneltiri pentru detronarea lui Ferdinand. Nu lipsesc referirile la viața personală a regelui, la activitatea Reginei Maria și la problemele cauzate de rebelul principe Carol.

Capitolul al treilea se concentrează asupra Marii Uniri, asupra unirii celor trei mari provincii (Basarabia – 27 martie/9 aprilie; Bucovina – 15/28 noiembrie; Transilvania – 18 noiembrie/ 1 decembrie) cu Regatul România, iar următorul se axează pe ratificarea actelor Unirii, pe recunoașterea internațională a acestora, dar și pe Încoronarea regilor de la Alba-Iulia (15 octombrie 1922), un eveniment de o mare însemnătate pentru națiunea română.

Cel din urmă capitol aduce în prim-plan perioada 1922-1927, cu frământările politice ale vremii, cu schimbările privind succesiunea la tronul României, cu boala Majestății Sale și cu nefericitul sfârșit al acestuia.

Ioan Scurtu reușește să contureze portretul unui român exemplar, al lui Ferdinand I care ,,rămâne, fără îndoială, una dintre personalitățile Marii Uniri. A fost singurul monarh care a domnit peste o țară mare, visată de înaintașii săi, și a putut să se intituleze REGELE TUTUROR ROMÂNILOR”.

Vă recomand să citiți volumul dedicat regelui Ferdinand, căruia îi datorăm în bună parte întregirea României, pentru a vă putea familiariza cu o personalitate admirabilă și, totodată, pentru a înțelege un fragment din istoria patriei!

Mulțumesc Librăriei Online Libris pentru exemplarul oferit pentru recenzie! 

LECTURĂ PLĂCUTĂ!

987738.jpg

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s