,,Cele trei fiice ale Evei” de Elif Shafak

Elif Shafak este una dintre cele mai premiate romanciere contemporane și cele mai citite scriitoare din Turcia. De asemenea, este comentatoare politică și susține discursuri publice inspiraționale. Scrie în turcă și în engleză, a publicat 15 cărți, dintre care 10 romane, cele mai cunoscute fiind Bastarda Istanbulului și Cele patruzeci de legi ale iubirii. 

A publicat articole în reviste și ziare importante din lumea întreagă. A predat la mai multe universități din Turcia, Marea Britanie și SUA. Are o licență în relații internaționale, un master în studii de gen și un doctorat în științe politice. Este cunoscută ca apărătoare a drepturilor femeii, minorităților și comunității LGBT. 

Ținând cont de faptul că în 2018 nu citisem niciun titlu ce poartă semnătura talentatei Elif Shafak, am considerat că ar fi momentul potrivit să redresez situația, motiv pentru care am ales ,,Cele trei fiice ale Evei”, ultimul roman al autoarei. Această carte extrem de simpatică m-a însoțit inclusiv într-o escapadă în nordul țării, unde am avut prilejul de a citi în mijlocul naturii, opera unui creator desăvârșit.

Trebuie să recunosc că Elif Shafak a reușit, nu pentru prima oară, să mă surprindă mai mult decât plăcut. În acest ultim roman, sugestiv intitulat ,,Cele trei fiice ale Evei”, ea abordează teme și subiecte diverse, precum statutul femeii musulmane într-o societate scindată între Orientul conservator și Occidentul modern, poziția nestatornică a Turciei la granița dintre Est și Vest, relația omului cu Dumnezeu.

De asemenea, Elif Shafak vorbește în cartea aceasta espre temeri, despre mustrări de conștiință, despre confuzie, despre oamenii care nu-și găsesc locul în lume, care nu-și pot defini raportul cu divinitatea, incapabili să-și depășească condiția și să demonstreze ceea ce pot cu adevărat… dar și despre iubirea interzisă de rigorile sociale, ce nu poate fi înfrânată atât de ușor… despre acceptare și despre acceptarea diversității într-o lume a contrastelor frapante.

,,Făcea atâtea eforturi să fie normală, încât adesea nu mai avea nici un strop de energie să fie altcumva, lucru care îi dădea un sentiment de inutilitate. De la un moment dat, fără să-și dea seama, singurătatea încetase să mai fie o alegere și devenise în schimb un blestem. Un gol în piept atât de adânc și de permanent, încât își închipuia că poate fi comparat doar cu absența lui Dumnezeu. Da, probabil că asta era. Purta absența lui Dumnezeu înăuntrul ei. Nu-i de mirare că i se părea așa de grea.” 

Așa cum ne-a obișnuit, autoarea de origine turcă abordează în scrierile sale teme de actualitate, ce incită la reflecție, ce trag un semnal de alarmă. Elif Shafak nu încetează să promoveze Turcia, să o pună în legătură cu Occidentul într-un demers, deloc simplu, de a spulbera miturile, de a trece peste stereotipurile atât de întipărite în gândirea oamenilor și de a ne înfățișa lumea așa cum este ea, cu bune și cu rele, cu atentate teroriste și cu acte de bunătate, cu vărsare de sânge și cu sacrificii pentru aproape.

Probabil vă întrebați ce semnificație are titlul ,,Cele trei fiice ale Evei”. Așa-zisele urmașe ale Evei sunt Peri, Shirin și Mona, trei tinere musulmane ce au făcut cunoștință la Oxford, în timpul studiilor. Aparent, am crede că cele trei se aseamănă, datorită religiei, însă ne înșelăm amarnic, întrucât fiecare se raportează diferit la credință, la Dumnezeu. Shirin (născută în Iran și crescută peste tot) este rebela, cea care nu respectă obiceiurile islamice, cea care îi judecă aspru pe musulmani, iar Mona (de origine americo-egipteană) este musulmanul practicant, purtătoare de voal, mândră apărătoare a credinței islamice.

În timp ce prima este Păcătoasa, iar a doua Credincioasa, Peri primește porecla de Nehotărâtă, întrucât nu știe de care parte a baricadei se situează, fiindcă se află într-o veșnică căutare a unei căi de mijloc, pe care întârzie s-o descopere.

Povestea este prezentată din perspectiva lui Peri, născută în Istanbul, fiica a doi oameni antagonici: mama – extrem de evlavioasă, ce pune totul sub semnul voii divine și tatăl – rațional, păcătos. Din cauza celor două extreme din familia sa, Peri va fi veșnic nehotărâtă, incapabilă să creadă cu tărie în Allah, să asculte poruncile Profetului sau să le încalce cu desăvârșire.

,,Neliniștită și răbdătoare, Peri era martoră la aceste răfuieli, privind cum cei dragi se sfâșiau în bucăți. Învățase de mult că niciun conflict nu e mai dureros decât unul în familie și nici un conflict în familie nu e mai dureros decât unul stârnit din cauza lui Dumnezeu.”

Unul din planurile narațiunii scoate în evidență copilăria lui Peri, adolescența și anii studenției sale în magnificul oraș universitar Oxford, a cărui atmosferă ce împletește tradiția și modernitatea farmecă pe oricine. Probabil, Oxfordul nu este ales la întâmplare, căci și Istanbulul, orașul natal al protagonistei, combină cele două elemente, doar că în alt mod, influențat de circumstanțele și de contextul istoric diferite.

Peri ajunge la Oxford, se vede nevoită să se adapteze unei noi țări, unei universități extrem de pestrițe și, totodată, să se confrunte cu dilemele existențiale ce au măcinat-o încă de mic copil. Aici le cunoaște pe Shirin și pe Mona, cu care ajunge să se împrietenească. Tot aici îl cunoaște pe profesorul Azur, un om fascinant ce predă un curs intrigant -,,Dumnezeu”-, un cadru universitar nonconformist, un erudit. Destinul lui Peri se intersectează cu cel al lui Azur, însă totul se poate nărui într-o fracțiune de secundă, la fel ca Turnurile Gemene, a căror cădere se află pe fundalul evenimentelor din roman.

,,În cuvintele lui Azur găsea o cale de evadare din dualitatea epuizantă cu care crescuse în casa familiei Nalbantoglu. Alături de Azur putea să îmbrățișeze nenumărate fațete ale ființei care era și să fie mereu bine-venită. Nu trebuia să înăbușe, să controleze sau să ascundă vreo latură a ei. Lumea lui Azur se situa în afara dicotomiilor rigide precum bine și rău, Dumnezeu și Șeitan, lumină și întuneric, superstiție și rațiune, teism și ateism. El însuși se ridica deasupra tuturor certurilor pe care le avuseseră Mensur și Selma de-a lungul anilor și, cumva, i le trecuseră fiicei lor. Peri a simțit în adâncul sufletului, deși avea s-o nege din răsputeri, că e îndrăgostită de profesorul ei. I se părea ceva înfricoșător de periculos în speranța că cineva are răspunsul la majoritatea întrebărilor noastre și că de atunci înainte acea ființă era o scurtătură la tot ce rămăsese nerezolvat. ”

Acest plan retrospectiv este introdus ca urmare a unui incident surprinzător. Peri, ajunsă la vârsta măturității, căsătorită cu un turc și mamă a trei copii, se află în drum spre o petrecere luxoasă. Îi este furată poșeta, iar ea, mânată de un curaj nebunesc, fuge după hoți, se află la un pas de a fi agresată sexual sau chiar omorâtă și, în toată această tevatură, găsește o fotografie polaroid în care apar ea, Shirin, Mona și Azur.

În paralel cu aventurile din tinerețea sa, suntem martorii unei cine la care iau parte oameni influenți din metropola de pe Bosfor, prilej cu care sunt oglindite contrastele ce definesc, în defintiv, Istanbulul și Turcia, lupta dintre conservatori și liberali, dintre teiști și atei, dintre femei și bărbați. Această seară constituie imboldul de care Peri avea nevoie pentru a lua legătura cu Shirin și cu Azur, deosebitul lor profesor, într-o încercare de a repara greșelile trecutului, de a aduce laolaltă prezentul și trecutul.

,,-Dacă vrei să-mi spui că ar trebui să iau lucrurile așa cum sunt… că popoarele, ca niște soții bune și ascultătoare, ar trebui să renunțe și ele la visurile lor… la fanteziile lor… atunci percepția pe care o ai asupra relațiilor internaționale – cât și a femeilor – e mai eronată decât mi-am închipuit.”

Romanul este scris în stilul caracteristic talentatei autoare Elif Shafak. Textul curge lin, te prinde în mrejele sale și nu-ți dă drumul până la final, când totul s-a sfârșit și când în minte îți persistă nenumărate întrebări și dorința de a mai citi și altceva scris de Elif Shafak!

De aceea, vă recomand cu mare drag ,,Cele trei fiice ale Evei”, o scriere de referință în secolul al XXI-lea, în niște ani marcați de cumplite animozități între lumea islamică și Occident, ce ne oferă un alt punct de vedere referitor la evenimentele ce zguduie lumea și ce ne fac și pe noi să ne întrebăm: Oare ce va urma? Oare cum și când se va sfârși totul?

Păreri:

• ,,Deși abordează în continuare teme spirituale, Shafak a început să-și ancoreze tot mai mult romanele în lumea reală. În Cele trei fiice ale Evei, analizează cu finețe atât constrângerile, cât și plăcerile feminității.” (The Guardian)
• ,,În romanul său, Elif Shafak surprinde starea de tensiune a lumii de după 11 septembrie. Odată cu prăbușirea Turnurilor Gemene, trei studente la Oxford – Peri, Shirin și Mona – pășesc într-o nouă realitate, unde identitatea lor musulmană este privită cu suspiciune. Toate trei trebuie să se confrunte, fiecare în felul ei, cu conflictul dintre secularism și credință care le marchează viețile.” (The Times Literary Supplement)
• ,,Una dintre cele mai importante scriitoare contemporane, Elif Shafak investighează trecutul și prezentul tumultuos al Turciei. Romanul ei magistral pendulează între Istanbul și Oxford, într-o fascinantă explorare a credinței și prieteniei, a lumii bogaților și săracilor și a conflictului devastator dintre tradiție și modernitate.” (The Independent)

Mulțumesc Librăriei Online Libris pentru faptul că mi-a facilitat accesul la această carte excepțională!

,,Cele trei fiice ale Evei” poate fi achiziționată de pe site-ul librăriei, alături de alte volume ce poartă semnătura aceastei autoare cosmopolite.

LECTURĂ PLĂCUTĂ!