,,Cum să oprești timpul” de Matt Haig

Matt Haig este autorul bestsellerului Reasons to Stay Alive, în pregătire la Editura Nemira, și al altor cinci romane extrem de bine primite, precum The Radleys și Umanii (Nemira, 2016). Ca autor de cărți pentru copii și adolescenți, a câștigat Blue Peter Book Award, Smartiest Book Prize și a fost de trei ori pe lista scurtă pentru Medalia Carnegie. Volumele lui au fost traduse în peste 30 de limbi. 

,,Matt Haig este uluitor!” (Stephen Fry)

Image associée

Există autori ale căror cărți le citești dintr-o răsuflare, pe care le găsești irezistibile, pe care nu te poți abține să le devorezi și la care, în cele din urmă, ajungi să te gândești mult timp după ce ai sfârșit lectura. Un astfel de autor este Matt Haig, cu care m-am familiarizat prin intermediul romanului ,,Umanii” și a cărții pentru copii cu tematică de Crăciun (genială!) ,,Un băiat pe nume Crăciun”. Traducerea și publicarea volumului ,,Cum să oprești timpul” nu m-au lăsat, așa cum era și normal, indiferent, motiv pentru care l-am citit imediat ce s-a ivit ocazia.

Cum aș descrie cartea în discuție?

În primul rând, aș numi-o un elogiu adus iubirii, sub diferitele sale forme, capabilă să dăinuiască, depășind granițele spațiului și ale timpului. O astfel de iubire este capabilă să înfrângă cel mai mare și mai necunoscut dușman, constituind, totodată, un scut de nepătruns. O astfel de iubire este la fel de înflăcărată și de pătimașă și de intensă în ultima zi la fel ca în cea dintâi.

,,- Un sărut, a continuat ea, e ca muzica. Oprește timpul în loc… Am avut o relație amoroasă odată, a zis ea simplu. Într-o vară. El lucra într-o livadă. Ne-am sărutat și ne-am veselit împreună, dar nu am simțit nimic adevărat pentru el. Dacă iubești, un singur sărut poate opri vrăbiile, se spune. Crezi că e posibil așa ceva? 

A așezat lăuta lângă ea pe pat și m-a sărutat. Am închis ochii și restul lumii a pălit. Nu mai rămăsese nimic. Decât ea. Ea luase locul stelelor, al cerurilor și al oceanelor. Nu mai exista nimic cu excepția acelui fragment unic de timp și a micului boboc de iubire pe care îl plantaserăm amândoi înlăuntrul lui. Și apoi, la un moment dat, sărutul s-a terminat. I-am mângâiat părul, iar clopotele bisericii au început să bată în depărtare. Lumea se aliniase perfect.” 

În al doilea rând, acest volum ce poartă semnătura talentatului Matt Haig oferă o poveste ce copleșește, ce răvășește cititorul prin profunzimea și intensitatea celor descrise, a celor resimțite de personaje. Această poveste reprezintă o călătorie în timp, devenit relativ, purtând cititorul în secole și în locuri distincte, surprinzându-l și învăluindu-l cu atmosfera evocată.

Nu în ultimul rând, scriitura lui Matt Haig te îmbie la lectură, talentul cu care acesta așterne pe hârtie constă în captivarea cititorului ce se găsește, la un moment dat, în situația de a nu putea lăsa cartea din mână.

,,Nu. Nu m-a pătruns. M-am exprimat greșit. Muzica nu te pătrunde. Muzica există deja în tine. Muzica pur și simplu scoate la iveală ce se ascunde în tine, te face să simți emoții despre care nu știai neapărat că le ai și îi învăluie pe toți trezindu-i. Un fel de renaștere. 

Muzica era incredibil de nostalgică și de energică. Am închis ochii. N-aș putea descrie în cuvinte trăirile mele de atunci. Motivul pentru care există asemenea muzică? Ea e o limbă care nu poate fi comunicată altfel. În fine, m-am simțit viu din nou.”

Despre povestea ascunsă în paginile cărții

,,Cum să oprești timpul” se deosebește de multe scrieri fantastice prin longevitatea ieșită din comun a protagonistului și prin ceea ce este cunoscut în literatura populară românească drept o aparentă ,,tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte”.

Personajul principal, numit Tom Hazard, este un om neobișnuit, întrucât arată ca un bărbat puțin trecut de patruzeci de ani, dar care a trăit, de fapt, câteva secole. Ceea ce îl face să se distingă de majoritatea oamenilor este o boală rară – anageria – ce se manifestă printr-o îmbătrânire extrem de lentă. Contrar eroilor de basm, el îmbătrânește în cincisprezece ani cât alții într-un an, începând cu pubertatea.

Astfel, Tom s-a născut în Franța în 1581. Ulterior, el și mama sa s-au mutat în sat din Anglia. Din nefericire, adolescentul de atunci începuse să nu mai crească precum ceilalți, atrăgând atenția sătenilor, ceea ce a dus la un eveniment tragic: uciderea mamei sale, în fața ochilor lui, acuzată fiind de vrăjitorie. Această pierdere – a singurei sale familii – a constituit prima dintr-un șir de lovituri pe care avea să le încaseze din partea destinului…

După moartea mamei sale, a început o viață de hoinar, în timpul căreia avea să o cunoască pe Rose, o tânără de care s-a îndrăgostit iremediabil, dar care avea să fie atinsă parcă de același blestem ce căzuse asupra mamei lui. Cei doi au fost nevoiți să-și schimbe locul de reședință, dar era din ce în ce mai vizibil că Tom rămânea foarte tânăr în timp ce Rose îmbătrânea ca orice om normal. Cei doi au avut și o fiică, Marion, de dragul și pentru binele căreia Tom le-a părăsit. Însă… avea să le piardă pentru totdeauna! (sau poate că nu!)

,,A închis ochii, de parcă ar fi auzit ultimul lucru pe care voia să-l audă. Acum, era cenușie precum cerul de ianuarie.

-Te iubesc, Rose.

I-am cercetat gura și spațiul subțire dintre buzele palide, pline de bășici, așteptând cea mai vagă arcuire, cel mai mic răspuns, dar ea nu s-a mai clintit. Împietrirea ei m-a îngrozit. Numai firele de praf se mișcau. 

Am pledat în fața lui Dumnezeu, l-am rugat, l-am implorat, m-am târguit, dar Dumnezeu n-a avut chef de negocieri. Dumnezeu a fost încăpățânat, surd și indiferent. Iar ea a murit și eu am trăit. S-a căscat o prăpastie întunecată și fără fund, în care am căzut și am continuat să cad secole la rând.”

Viața lui Rose a fost curmată de o boală, însă Marion s-a dovedit a fi purtătoare a aceleiași afecțiuni ce îi macină existența tatălui ei. Dar Marion a plecat în lume… Și Tom în căutarea ei…

Din epoca elisabetană până în zilele noastre, Tom avea să se afle într-o nesfârșită călătorie, căutare a fiicei pierdute. De la sfârșitul secolului al XIX-lea a fost cooptat de organizația Albatros, a celor asemeni lui, creată cu rolul de a-i căuta pe toți purtătorii acestei boli și de a-i proteja… mai ales, de oamenii de știință, dornici să aibă drept cobai niște persoane care par să dețină secretul tinereții fără bătrânețe.

Chiar dacă trupul său pare cel al unui om de vârstă mijlocie, Tom se simte bătrân, după secole de neliniște, de suferință, de lupte lăuntrice, dar niciodată nu a renunțat să creadă că își va putea regăsi fiica, pentru siguranța căreia este în stare de orice.

Vor putea Tom și Marion să se regăsească după atâta timp, într-o lume imensă, aflată în plină schimbare și care nu se mai aseamănă nicicum cu cea de odinioară? Sunt albatroșii, cu adevărat, în pericol? Există loc pe această planetă și pentru cei ca Tom, obligați să trăiască o viață lungă și dureroasă, înconjurați de efemeritate, în timp ce ei rămân aproape neschimbați?

Vă recomand cu mare drag volumul ,,Cum să oprești timpul”, o istorie fermecătoare, năucitoare, ce vă va atrage atenția asupra unor aspecte interesante, ce invită la meditație!

Păreri:

  • ,,Matt Haig are multă empatie pentru condiția umană, pentru lumina și întunericul ei; folosește toată paleta disponibilă ca să-și construiască poveștile excelente.” (Neil Gaiman)
  • ,,Matt Haig folosește cuvintele ca pe niște deschizătoare de conserve. Noi suntem conservele.” (Jeanette Winterson)
  • ,,Cum să oprești timpul este o carte extraordinară. Sunt foarte norocoasă că am citit-o. Magică, uluitoare și, uneori,  foarte tristă. Un adevărat triumf.” (Marian Keyes)

Mulțumesc Editurii Nemira pentru prilejul de a citi această lectură incredibilă! 

,,Cum să oprești timpul” de Matt Haig poate fi achiziționată de pe site-ul editurii, dar și din librăriile partenere.

LECTURĂ PLĂCUTĂ!

Résultat de recherche d'images pour "matt haig cum sa oprești timpul"

5 comentarii

  1. O carte cu un subiect interesant. Subiectul nemuririi imi aduce aminte un pic de romanele Cassandrei Clare. Magicienii nemuritori, care traiau cateva secole si isi vedeau toti apropiatii murind… Poate parea visul oricui la inceput, sa traiesti vesnic, dar si pretul e pe masura…

  2. Cu toate ca Băiatul Echo e preferata mea, și această carte a reușit să mă surprindă plăcut! Mă bucur că te-a prins și pe tine în mreje. Felicitări pentru ispititoarea recenzie!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s