,,Bijuteriile Reginei Maria” de Diana Mandache

Diana Mandache este istoric și colecționar de fotografii, gravuri. S-a specializat în istoria regalității, având stagii de cercetare în arhive din Marea Britanie, SUA. I-a fost acordată bursa Chevening de către Universitatea din Londra și Foreign Office, fiind profesor asociat la University College London. De asemenea, Fundația Rațiu din Londra i-a acordat o bursă pentru studierea patrimoniului regal. A contribuit la organizarea mai multor expoziții și a susținut o serie de conferințe publice. Este autoarea mai multor cărți, printre care: Mignon (Curtea Veche, 2018), Castelul Bran (Curtea Veche, 2017), Viva Regina Maria! (Corint, 2016), Exilul Regelui (Curtea Veche, 2016), Cotroceniul regal (Curtea Veche, 2015), Balcicul Reginei Maria (Curtea Veche, 2014), Regele Mihai. Album istoric (Litera, 2013), Later Chapters of My Life. The Lost Memoir of Queen Marie of Romania (Sutton, 2004). 


Imagini pentru diana mandache

Una din noutățile editoriale pe care am așteptat-o cu mare nerăbdare este, fără doar și poate, ,,Bijuteriile Reginei Maria”, un album deosebit, publicat în condiții grafice de excepție în colecția ,,Istorie cu blazon” a Grupului Editorial Corint și realizat de către Diana Mandache, un reputat istoric al regalității.

,,Bijuteriile Reginei Maria” mi-a întrecut orice așteptări, dovedindu-se a fi o abordare succintă a poveștii podoabelor reginei României Mari și, de altfel, extrem de necesară istoriografiei românești. Aparută la sfârșitul anului Centenar, această publicație își dorește să ofere o altă perspectivă asupra personalității Reginei Maria, pornind de această dată de la bijuterii, pasiunea femeilor de ieri și a celor de astăzi, capabile să transmită un mesaj despre posesoarea lor și firea acesteia (dar și despre statut!), să-i completeze imaginea și să reflecte preferințele și tendințele unei epoci.

Grație Dianei Mandache, istoria bijuteriilor regale ni se înfățișează într-o manieră ce îndeamnă la reflecție, la reverie, la conștientizarea schimbărilor survenite în societate în ultimul secol, fiindcă, la urma urmei, giuvaierele nu scapă din mrejele mai mult sau mai puțin necruțătoare ale istoriei și timpului. Pe fundalul Marelui Război, al Revoluției bolșevice, al evenimentelor social-politice imediat ulterioare, se evidențiază dispariția unor imperii, înlăturarea de la conducere a dinastiilor cu tradiție și, odată cu acestea, împrăștierea mai multor bijuterii, purtate odinioară de capetele încoronate,  în mâinile colecționarilor și, deci, renunțarea la destinația lor inițială.

Oprindu-ne asupra Reginei Maria, aceasta poate fi descrisă drept o femeie pasionată de bijuterii, de colecționarea și de afișarea acestora cu diferite ocazii. Născută și crescută într-o perioadă în care bijuteriile constituie un mod de reliefare a opulenței posesoarei, a bunului său gust, dar și un cadou omniprezent la Curțile Regale, cu o semnificație aparte, în stilul epocii victoriene și nu numai, Maria (descendentă a Reginei Victoria a Marii Britanii și a țarului Alexandru al II-lea al Rusiei) se obișnuiește de timpuriu să-și etaleze podoabele confecționate din cele mai scumpe materiale și, deci, peste măsură de valoroase.

Până la decesul mamei sale, Maria Alexandrovna, aceasta se numără printre furnizorii Mariei în materie de bijuterii. Celor oferite de mama sa, de familia britanică li se adaugă impresionantele daruri de nuntă și cele pe care și le cumpără în timpul mariajului cu Ferdinand (și pentru care este aspru criticată de regele Carol!). Până la izbucnirea Primului Război Mondial, Principesa de Coroană a României se poate lăuda cu bijuterii încântătoare, unele dintre ele având o deosebită valoare sentimentală, întrucât fuseseră primite/moștenite de la familia sa și reprezentau mai mult decât o amintire rămasă de la cei dragi.

Din păcate, în vâltoarea războiului, Regina Maria își trimite o bună parte din bijuterii la Moscova, laolaltă cu Tezaurul României, pierzându-le ca urmare a răsturnării monarhiei în Rusia și a instaurării bolșevismului și, odată cu ele, amintiri ale tinereții sale, ale vremurilor de altădată ce nu au să mai revină.

După sfârșitul conflagrației, după înfăptuirea Marii Uniri și cu prilejul încoronării regilor, Maria își permite să-și reînnoiască colecția de podoabe, abordând, de această dată, stiluri noi, definitorii pentru regina maturizată, mai apropiată decât oricând de poporul român și de țara sa adoptivă și, în continuare, la fel de elegantă, de nobilă ca întotdeauna.

Unele dintre bijuteriile reginei sunt înstrăinate după moartea sa de către moștenitori, iar altele se păstrează, sub o formă sau alta, în sânul Familiei Regale a României sau la muzeele din țară, unde pot fi văzute de toți cei care o admiră pe remarcabila regină Maria a României…

Analizând înclinația Reginei Maria pentru bijuterii, respectiv maniera în care s-a raportat la acestea de-a lungul existenței sale, putem remarca un fapt de necontestat: Maria a România a fost o femeie elegantă, cu stil, capabilă să oglindească asupra înfățișării sale noblețelea de care dispunea sufletul său, firea impunătoare. Aruncând o privire asupra fotografiilor ce ne-au parvenit, ni se confirmă această supoziție, imaginea reginei fiind una a unei femei puternice, în stare să mute munții din loc, și, totodată, conștientă de șarmul personal, pe care l-a valorificat încă din tinerețe și pe care l-a folosit drept o armă, drept un instrument pentru a-și atinge țelurile, dintre cele mai nobile și admirabile.

Purtând un respect pentru moștenire, pentru descendența sa ilustră, pentru tradiție și, deopotrivă, încrezătoare în viitor, în nou, Maria a apreciat bijuteriile, le-a colecționat și păstrat cu grijă, însă nu a făcut un capăt de lume în momentul în care cele mai prețioase dintre ele i-au fost furate. Deci, și-a dat seama că valoarea sa de femeie, de regină nu se limitează la podoabele materiale, în lipsa acestora demonstrând tuturor că un chip frumos, un suflet deschis și luminos, o minte ageră pot face mai mult decât diamantele și safirele presărate pe paruri…

În final, îmi permit să citez cuvintele Dianei Mandache, cele care încheie și rezumă, deopotrivă, acest album foarte bine realizat și bogat ilustrat:

,,Istoria bijuteriilor regale, ca și a altor piese din metale prețioase cu valoare istorică, a fost metamorfică, regimul politic și legislația conturându-le drumul. Amintirea bijuteriilor reginei Maria se mai regăsește în fotografiile de epocă, în desenele inventarului din 1900, dar și într-o serie de documente precum listele bijuteriilor din 1902, corespondența, facturi, testamente sau alte acte. Multe din bijuteriile Mariei au fost pierdute în Rusia bolșevică, doar puține s-au mai păstrat, o parte sunt exponate de muzeu, altele au intrat în posesia familiei după moartea reginei, destinul lor identificându-se cu cel al moștenitorilor. Din vechile imagini a supraviețuit spiritul unei principese, apoi regine, posesoare a unei frumoase colecții de bijuterii, de la stilul victorian la stilul Teodora, de la un Art Nouveau impregnat de personalitatea sa deosebită la moda Art Deco mult simplificată, dominată în ultima parte a vieții de perle și diamante.”

Personal, vă recomand ,,Bijuteriile Reginei Maria”, un volum de nelipsit din bibliotecile pasionaților de istorie, a admiratorilor regalității și a iubitorilor de bijuterii!

Mulțumesc Grupului Editorial Corint pentru prilejul de a mă delecta cu acest album fermecător!

,,Bijuteriile Reginei Maria” poate fi achiziționat de pe site-ul editurii, dar și din librăriile partenere.

LECTURĂ PLĂCUTĂ!

bijuteriile_reginei_maria_01.jpg

3 comentarii

Lasă un răspuns la hayatenguzelhediye Anulează răspunsul

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s