,,Copilul lui Noe” de Eric-Emmanuel Schmitt

Eric-Emmanuel Schmitt s-a născut pe 28 martie 1960 la Lyon. În 1983 absolvă cursurile prestigioasei Ecole Normale Superieure cu o diplomă în filosofie. Trei ani mai târziu obține titlul de doctor în filosofie. Debutează în 1991 cu o piesă de teatru, Noaptea de la Valognes. Îi urmează Vizitatorul, care îi aduce consacrarea și pentru care este distins cu trei premii Moliere, Variațiuni enigmatice, Libertinul etc. În 1994 îi apare primul roman, Secta Egoiștilor, dar scrie în continuare piese de teatru care fac săli pline în Franța și în străinătate. În 2001, este recompensat de Academia Franceză cu Grand Prix du Theatre pentru întreaga activitate. 

De același succes răsunător se bucură și romanele sale (Evanghelia după Pilat, Adolf H. Două vieți, Pe când eram o operă de artă), volumele ce alcătuiesc ,,Ciclul invizibilului” și cele de povestiri. Lui Eric-Emmanuel Schmitt i s-au decernat peste 20 de premii și distincții literare, în 2001 primind titlul de Chevalier des Arts et des Lettres. Cărțile lui sunt traduse în peste 40 de limbi. 

Imagini pentru eric emmanuel schmitt

Scriitorul francez Eric-Emmanuel Schmitt se numără printre favoriții mei, deoarece lucrările sale prezintă un bogat hipotext filosofic și fiindcă abordează tematici diverse, subiecte de actualitate, fiecare oferind o altă poveste, o altă lecție de viață.

Nu demult, am citit ,,Copilul lui Noe”, volum din ,,Ciclul invizibilului” (alături de ,,Milarepa”, ,,Domnul Ibrahim și florile din Coran”, ,,Oscar și Tanti Roz”), o cărticică cât se poate de simpatică ce înfățișează o istorie emoționantă despre bunătatea omenească, despre tradiție și dăinuirea acesteia, despre sacrificiul individual în numele colectivității, despre a face bine cu orice preț și, poate cel mai important, despre acceptarea și salvarea diversității, sub diferitele sale forme.

Acțiunea debutează în 1942, într-un an fatidic al celui de-al Doilea Război Mondial, cel în care se hotărăște punerea în practică a ,,soluției finale”. Mai mult decât oricând, evreimea europeană se află în pericol, deoarece exterminările coordonate de naziști amenință supraviețuirea etnicilor evrei. În tumultul evenimentelor, Joseph, în vârstă de 7 ani, este obligat să cunoască o altă față a realității, una crudă și dureroasă, ce îl maturizează înainte de vreme. Micuțul evreu se trezește lăsat în grija contesei de Sully, o belgiancă de viță nobilă, care, la rândul ei, îl încredințează unui anume părinte Pons, preot catolic, astfel încât să fie pus la adăpost.

Este înscris la un internat catolic din sătucul Chemlay, nu înainte de a i se falsifica documentele și de a i se face un instructaj de către domnișoara Marcelle, prima femeie farmacist din Belgia, o anticlericală convinsă, dar dornică să salveze viețile copiilor nevinovați. Odată cazat la Vila Galbenă, se împrietenește cu Rudy, un adolescent evreu, cel însărcinat să-i fie ,,naș”, și descoperă, ulterior, că în internat sunt ascunși mai mulți evrei decât ar fi crezut.

Participă la slujbele religioase catolice, prilej cu care nutrește o fascinație deplină față de somptuozitatea și muzicalitatea acestora, dar și o dorință ascunsă de a se converti la catolicism, deși nimeni din internat nu îi îndeamnă la așa ceva, din respect pentru propria lui religie.

,,Zidurile vibrară, iar tremurul lor se transformă în muzică: cânta orga. Sunetele acute îmi gâdilau urechile. Sunetele joase îmi înfiorau fesele. Melodia se desfășura densă, generoasă. Într-o clipită, am înțeles totul: Dumnezeu era acolo. Pretutindeni în jurul nostru. Pretutindeni deasupra noastră. El era aerul care se clătina, aerul care cânta, aerul care țâșnea de sub bolți, aerul care se mlădia sub cupolă. El era aerul care se colora în nuanțele vitraliilor, aerul care strălucea, aerul care scotea scântei, aerul care mirosea a mir, a ceară de albine și a parfum dulce de crin. Îmi simțeam inima plină, o simțeam puternică. Îl inspiram pe Dumnezeu până în adâncul plămânilor, gata-gata să leșin.”

Curios din fire, ca orice copil, Joseph îl spionează pe părintele Pons, care în miez de noapte obișnuiește să se retragă într-o clădire anexă, doar că este prins. Cu acest prilej, Joseph descoperă sinagoga ascunsă în beciul construcției, un loc în care părintele a decis să adune mărturii ale existenței civilizației mozaice, aflate într-un punct critic al existenței sale. Așa cum o să descopere ani mai târziu, preotul începe să colecționeze obiecte ale diferitelor culturi în momentul în care acestea se află în pericol, asumându-și o misiune asemănătoare celei a lui Noe din mitul biblic, pe care Joseph o va duce mai departe după moartea părintelui.

Conștient de vremurile grele ale națiunii evreiești, preotul îl ajută pe Joseph să-și descifreze religia, să-și accepte identitatea. În plus, îi apără cum poate pe copiii evrei din internat de raziile Gestapoului, riscând totul de dragul respectului său pentru umanitate și pentru diversitate…

Sfârșitul acestei istorii coincide cu cel al conflagrației mondiale, însă vă voi lăsa pe voi să descoperiți ce surprize îi va aduce destinul micului Joseph, dacă se va regăsi în propria credință, dacă va înțelege valorile comunității în care s-a născut și pe care trebuie, vrând-nevrând, să le transmită mai departe… Doar așa aceasta poate face față probei timpului…

Un aspect pe care l-am întâlnit și în alte scrieri ale lui Schmitt și pe care l-am apreciat în mod deosebit este viziunea sa tolerantă asupra diversității confesionale. Părintele Pons, devenit un alter-ego al autorului, surprinde într-una din conversațiile sale cu Joseph concepția sa asupra religiei:

,,-Joseph, ție ți-ar plăcea să știi care dintre cele două religii e cea adevărată. Dar nici una dintre ele nu e! O religie nu e nici adevărată, nici falsă! Ea propune un mod de a viețui.

-Cum vreți să respect religiile dacă nu sunt adevărate?

-Dacă nu respecți decât adevărul, atunci n-ai să respecți mare lucru. 2+2=4, ăsta va fi unicul obiect al respectului tău. În afară de asta, ai să înfrunți elemente nesigure: sentimentele, normele, valorile, alegerile, tot atâtea construcții fragile și fluctuante. Nimic matematic. Respectul nu se duce către ce e atestat, ci către ce e propus.”

Sper că am reușit să vă atrag atenția asupra acestei povești incitante, ce se citește cu mare ușurință, dar care oferă o pistă de reflecție despre poziția religiei în lume, despre valori, despre moștenirea culturală și datoria pe care fiecare dintre noi o are față de Noe… față de oamenii dispuși să facă bine, indiferent de consecințe, de prejudecăți, mânați de cele mai nobile simțiri omenești… Cel care salvează astăzi un om, va fi salvat după 100 de ani o duzină… sau poate mai mult.

Vă invit să citiți ,,Copilul lui Noe”, al cărui subiect se dovedește mai actual decât oricând, într-o lume cuprinsă de febra schimbărilor și de scânteile războaielor dintre popoare care… se vor sfârși când? Răspunsul vi-l oferă chiar protagonistul.

Mulțumesc Librăriei Online Libris pentru șansa de citi această poveste încântătoare!

,,Copilul lui Noe” poate fi achiziționată de pe libris.ro, alături de alte titluri ce poartă semnătura talentatului Eric-Emmanuel Schmitt

LECTURĂ PLĂCUTĂ!

Imagini pentru eric emmanuel schmitt copilul lui noe

4 comentarii

Lasă un răspuns la Alina Geambasu Anulează răspunsul

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s