,,Palatul viselor” de Ismail Kadare

Ismail Kadare s-a născut la Gjirokastra, în Albania, în 1936. A absolvit filologia la Tirana și și-a continuat studiile la Institutul de Literatură Maxim Gorki din Moscova. A debutat la optsprezece ani cu un volum de poezie, Inspirații juvenile, căruia îi urmează în 1957 un al doilea, Visări. Trecerea la proză o face în 1963 cu romanul ,,Generalul armatei moarte”, care-i aduce notorietatea internațională. În anii următori publică romane și numeroase volume de povestiri, dobândind o reputație greu de egalat în lumea literară: ,,Cetatea”, ,,Cronică în piatră”, ,,O capitală în noiembrie”, ,,Podul cu trei arce”, ,,Firida rușinii”, ,,Palatul Viselor”. În 1990, primește azil politic în Franța, dar în 2001 revine în Albania.

Este recompensat cu numeroase premii și distincții literare, printre care Prix Mondial Cino Del Duca, primul Man Booker International Prize și Jerusalem Prize. Pe 1 ianuarie 2016, statul francez i-a conferit Legiunea de Onoare, în grad de Comandor. Opera sa, nominalizată frecvent la Premiul Nobel, este tradusă în peste patruzeci de țări.

Despre Ismail Kadare am tot auzit vorbindu-se în ultimii ani ca despre o voce remarcabilă a literaturii albaneze contemporane, motiv pentru care mi-am dorit extrem de mult să-i descopăr creația. Reeditarea volumului ,,Palatul Viselor”, al cărui titlu și sinopsis mi s-au părut cât se poate de incitante, m-a determinat să îl citesc și, recunosc, nu mi-a părut rău!

Rema textului

Acțiunea plasată în capitala Imperiului Otoman, cel mai probabil la sfârșitul secolului al XIX-lea – începutul secolului al XX-lea (perioada domniei sultanului Abdulhamid al II-lea?), îl are drept protagonist pe Mark-Alem, descendent pe linie feminină al familiei Quiprilli (Köprülü), renumită în imperiu, și nu numai, pentru Marii Viziri și demnitari pe care i-a dat statului (a se vedea Era Köprülü – perioadă de propășire și stabilitate a Porții de la sfârșitul secolului al XVII-lea).

Mark-Alem, un tânăr caracterizat de o oarecare inocență, este trimis de familia sa la Tabir Saray pentru a se angaja și, de fapt, așa cum avea să constate el mai târziu, pentru a se infiltra în sânul acestei instituții. Tabir Saray sau Palatul Viselor, întemeiată din dorința padișahului, are drept misiune (fantasmagorică și într-o oarecare măsură sisifică!) cercetarea viselor supușilor din tot cuprinsul imperiului și identificarea acelora ce, sub o formă sau alta, preconizează viitorul statului și, implicit, al sultanatului.

,,Iată de ce Palatul Viselor nu este o nălucire, ci însăși temelia statului. De aici, mai precis ca din orice studiu, document, raport sau notă informativă se poate afla starea reală a imperiului. Pentru că pe continentul întunecat al somnului se nasc lumina și bezna omenirii, mierea și otrava, măreția și nimicnicia. Tot ce este tulbure și înfricoșător, sau va fi așa peste câțiva ani ori câteva secole, dă întâiul semnal în visul omului. Nu există pasiune sau gând viclean, cataclism, zaveră sau crimă care să nu-și trimită peste noi umbra cu mult timp înainte de a se înfățișa ea însăși.” (p. 18)

Odată angajat, Mark-Alem descoperă o societate în miniatură ce-și duce existența între zidurile labirintice ale Tabir Saray, complet fadă în timpul orelor de program încărcate cu selecționarea viselor și în care singurele momente de destindere  le reprezintă pauzele de cafea și salep. Deși la început se teme de eșec, capăta treptat experiență și curaj, reușind să avanseze cât se poate de repede de la Selecționare la Interpretare și, în finalul apoteotic (ori ba), în fruntea instituției.

Evoluția sa profesională are o oarecare legătură și cu evenimentele ce zguduiesc scena politică de vârf a statului și familia Quiprilli, al cărei nume este strâns legat de un blestem, opulența și strălucirea fiind urmate, din când în când, de dezastru, moarte, furtună. Mai multe rămâne să descoperiți de unii singuri, citind cartea!

,,Statele moarte, ajunse în infern, nu trec prin chinurile pe care le suferă de obicei păcătoșii când poposesc pe lumea cealaltă. În plus, iadul acesta avea o calitate specială: de aici te puteai întoarce pe pământ. Astfel, într-o bună zi, state moarte de mult, pe care toți le consideră terminate, se pot ridica încetul cu încetul, și pot apărea din nou la suprafață. Doar că, așa cum actorul este fardat înainte de a ieși pe scenă într-un rol nou, tot astfel li se zugrăvește și lor un nou chip, li se schimbă numele, culorile de pe steag etc., în vreme ce în realitate sunt tot ele, cele vechi.” (p.100)

Geneză, deconstrucție hermeneutică 

Romanul, publicat inițial în 1981 cu titlul ,,Slujbașul de la Palatul Viselor”, a fost interzis de regimul comunist al lui Enver Hodja, întrucât constituia o alegorie și o critică voalată la adresa totalitarismului și a regimului în sine.

Se cuvine să recunoaștem că Ismail Kadare reușește să creioneze cu talent și dibăcie imaginea statului totalitar care trăiește cu teama obsesivă a înlăturării actualei orânduiri și care se străduiește, fie și apelând la cele mai bizare metode și riscând să cadă în absurd, să anticipeze și să împiedice o eventuală opoziție. În acest context, până și neamul Quiprilli nu poate dormi liniștit cu capul pe pernă, mai ales când pare să sfideze înalta autoritate printr-un cult cu o tradiție seculară, dedicându-i-se printre altele și o baladă ce-i conferă un plus de prestigiu și ce îi justifică prestanța prin aura legendară.

În ceea ce-l privește pe Mark-Alem, evoluția sa pe treptele ierarhiei din cadrul Palatului simbolizează un traseu sinuos al dezumanizării, însă și mai dificilă se dovedește detașarea de această slujbă ce-i acaparează existența. Realizează o imersiune în oniric, în lumea inconștientului și în universul tenebros al viselor, mai înspăimântător chiar și decât împărația lui Hades, din care pare să iasă la final (cel puțin pentru o clipă!).

,,Din când în când, capul îi cădea pe masa de lucru. Avea momente în care privea mirat paginile scrise, ca și când n-ar fi fost ale lui. Avea în față somnul de nepătruns al unuia dintre cele mai mari imperii din lume. Patruzeci și ceva de popoare, toate credințele religioase, aproape toate rasele omenești. La raportul acela cu greu ai mai fi putut adăuga ceva, completându-l cu somnul celeilalte părți a omenirii. Era acolo, așadar, somnul întregii planete, un hău înfricoșător, fără început și fără sfârșit, din care Mark-Alem încerca să scoată câteva grăunțe de adevăr. Zeul somnului la vechii greci, Hypnos în persoană, nu știuse mai multe decât Mark-Alem despre somn și vise.” (p.203-204)

Bucurându-se de un interesant hipotext filosofic, istoric și sociologic, ,,Palatul Viselor” reprezintă o lectură ideală pentru o călătorie cu trenul, pentru o seară liniștită și ploioasă de weekend (cu un ceai sau o ceașcă de salep alături), pentru o scurtă incursiune în timp, în vis, acolo unde normalul și absurdul coexistă într-o deplină fragilitate…

,,Unii cred că lumea groazei , a viselor, într-un cuvânt lumea voastră, este cea care conduce lumea reală, continuase Vizirul. Eu cred însă că totul pornește de aici, din lumea noastră. Visele, coșmarul, delirul sunt, la urma urmei, un fel de găleată cu care ei scot la suprafață ceea ce-i interesează. Pricepi ce vreau să spun? Visele sunt instrumentul cu care ei scot din adâncul puțului doar ceea ce vor să scoată.” (p.124)

Păreri:

  • ,,Ismail Kadare este unul dintre cei mai străluciți și mai înzestrați scriitori ai zilelor noastre, iar Palatul Viselor e o carte uriașă.” (Alain Bosquet)
  • ,,Un roman de o amploare și o profunzime excepționale, al cărui tragism sfâșietor își trage sevele dintr-o intuiție de poet.” (Figaro Litteraire)
  • ,,Palatul Viselor recreează în cheie simbolică lumea de coșmar a birocrației totalitare.” (Observer)
  • ,,Palatul Viselor este fără doar și poate cel mai curajos roman al lui Kadare și cu siguranță una dintre cele mai cuprinzătoare viziuni ale totalitarismului așternute vreodată pe hârtie.” (Vanity Fair)

Mulțumesc Librăriei Online Libris pentru ocazia neprețuită de a-l descoperi pe Kadare și de a face o incursiune în Palatul Viselor!

,,Palatul Viselor” poate fi achiziționată de pe libris.ro, alături de alte titluri ce poartă semnătura lui Ismail Kadare.

LECTURĂ PLĂCUTĂ!

Palatul Viselor - Ismail Kadare

3 comentarii

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s