,,Principele” de Niccolo Machiavelli

Niccolo Machiavelli (1469-1527) a fost un mare gânditor umanist italian și o figură remarcabilă a Renașterii. Teoretician al politicii, al istoriei și al războiului, dar și poet și dramaturg, a lucrat pe post de funcționar al Republicii Florentine timp de 14 ani, întreprinzând numeroase misiuni diplomatice, în special la Curtea Franței și la Roma. În toți acești ani, are ocazia să studieze mecanismul și jocurile de putere. Alături de Tucidide, este unul dintre fondatorii curentului realist din politica internațională. Două dintre opere i-au asigurat celebritatea: ,,Principele” și ,,Discursurile asupra primei decade a lui Titus Livius”.

Anul acesta, mi-am propus să-mi reorientez pe cât posibil lecturile spre sfera clasicului, din dorința de a-mi umple anumite lacune și de a-mi însuși un bagaj de cunoștințe/experiențe literare pe care, cel mai adesea, doar ,,vechea” literatură ne-o furnizează. În acest context, am decis să citesc, printre altele, celebra lucrare Principele, una dintre capodoperele renascentiste, considerată primul tratat politic modern.

Cunoștințele mele referitoare la Machiavelli și la faimoasa sa carte erau cât se poate de succinte, motiv pentru care am parcurs-o cu o deosebită curiozitate și atenție. Această primă lectură s-a dovedit interesantă pentru pasionatul de istorie din mine, dar mi-a revelat și faptul că ar fi necesară și o a doua (și mai multe!), conținutul cărții constituind un punct de plecare pentru numeroase analize, discuții, studii privind istoria epocii renascentiste și nu numai.

,,De Principatibus” și despre conținutul operei

Redactată în 1513 și publicată abia în 1531, lucrarea lui Machiavelli i-a fost dedicată lui Lorenzo de Medici Magnificul și oglindește dorința omului politic de a reintra în grațiile familiei de Medici, ca urmare a căderii sale în dizgrație odată cu abolirea Republicii Florentine.

Scrisă concis și în scop didactic, ,,Principele” este alcătuit din 26 de capitole de mică întindere și reprezintă un îndrumar pentru tânărul prinț ce adună laolaltă o serie de sfaturi, îndemnuri, avertizări referitoare la putere, la modul în care poate fi dobândită și, ulterior, menținută sau pierdută. De asemenea, Machiavelli face o analiză a vieții politice din Peninsula Italică, susținându-și aserțiunile cu valențe gnomice cu exemple concrete din viața politică a Imperiului Roman, a republicilor și principatelor italiene, dar și cu câteva trimiteri la alte civilizații antice sau contemporane lui (Imperiul Otoman, de exemplu).

Dintre capitolele cărții, amintim câteva titluri: ,,De câte feluri sunt principatele și în ce fel se dobândesc”, ,,Despre principatele ereditare”, ,,În ce fel trebuie măsurate forțele unui principat”, ,,De câte feluri sunt armatele și despre soldații mercenari”, ,,Despre neîndurare și milă și dacă este mai bine să fii iubit decât temut sau, mai curând, să fii temut decât iubit”, ,,Îndemn spre a cuceri Italia și a o elibera din mâinile barbarilor”.

Astfel, opera lui Machiavelli se dovedește a fi un studiu cât se poate de complex, în ciuda dimensiunilor, și cu o valoare documentară incontestabilă. Nu degeaba, în cei 500 de ani ce s-au scurs de la scrierea ei, numeroși filosofi, politologi, oameni de litere s-au raportat la ideile expuse de Machiavelli, le-au analizat și le-au dezbătut, dând naștere chiar și unor controverse. Mai multe despre istoria modului în care posterioritatea a privit și înțeles ,,Principele” putem afla din studiul introductiv al lui Lucian Pricop, ce însoțește ediția publicată de Editura Cartex.

Principele – actual ori ba? 

Chiar dacă, așa cum am menționat anterior, au trecut mai bine de cinci secole de la conceperea ,,Principelui”, multe dintre ideile și situațiile prezentate surprind prin actualitatea lor, prin faptul că reflectă, sub o formă sau alta, niște realități politice cu care ne confruntăm și în zilele noastre.

Machiavelli face o distincție clară între etic și politic (și asta, fără să fie un promotor al imoralității!) și fundamentează principiul conform căruia ,,scopul scuză mijloacele”. În acest sens, trimiterea la caracteristicile vulpii și leului (viclenie, respectiv putere) se dovedește edificatoare, sugerând faptul că principele (sau, mai general, liderul politic) trebuie să învețe să se folosească de ambele și să fie loial, atât timp cât loialitatea nu-i periclitează poziția. În ultimă instanță, scopul conducătorului este acela de păstra și gestiona bine puterea, astfel încât mijloacele la care apelează nu pot fi decât onorabile.

Și mai actuală se dovedește recomandarea lui Machiavelli, potrivit căreia liderul politic trebuie să se adapteze contextului politico-istoric (și nu numai!), să acționeze ținând cont de schimbările ce pot surveni în anumite momente și, bineînțeles, de vitregiile sorții (,,malignita di fortuna” sau ,,fortuna labilis”). Politica nu se reduce la un tipar prestabilit, acțiunile conducătorului trebuind să fie în concordanță cu realitatea concretă.

 

Multe s-ar mai putea scrie despre ,,Principele” lui Niccolo Machiavelli, însă vă invit să îl descoperiți de unii singuri și să profitați astfel de o lectură incitantă (mai ales pentru iubitorii de istorie și politică!). Sper că o să vă placă!

,,Așadar, un principe nu trebuie să se preocupe dacă, pentru a-și ține supușii nedezbinați și credincioși lui, deoarece va fi îndeajuns să dea câteva dovezi de om fără îndurare pentru a arăta că e mult mai blând decât cei care, din prea multă bunătate, lasă să se producă dezordini ce dau naștere la crime și jafuri. Astfel de fapte fac rău întregii comunități, în vreme ce execuțiile comandate de principe, doar unui membru oarecare al acestei colectivități. Iar, între toți principii, celui nou îi este cu neputință să evite renumele de om fără îndurare, pentru că statele noi sunt pline de primejdii.” 

Mulțumesc Librăriei Online Libris pentru prilejul de a face o incursiune în universul Principelui!

Cartea lui Niccolo Machiavelli poate fi procurată de pe libris.ro, alături de alte titluri ce poartă semnătura scriitorului renascentist.

LECTURĂ PLĂCUTĂ!

4 comentarii

Lasă un răspuns la Alina Geambasu Anulează răspunsul

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s