,,Manuscrisul fanariot” de Doina Ruști

Doina Ruști este o romancieră română contemporană, născută în 15 februarie 1957 în județul Dolj. Ea s-a impus în special prin romanele cu tematică diversă și construcție solidă, cele mai multe apărute la editura Polirom. Fantoma din moară (2008), un roman amplu despre comunismul din România, a fost distins cu Premiul pentru Proză al Uniunii Scriitorilor, iar Lizoanca la 11 ani (apărut în 2009) a primit Premiul Ion Creangă al Academiei Române. Câteva din romanele sale de ficțiune sunt: Omulețul roșu, Zogru, Patru bărbați plus Aurelius, Mâța Vinerii, Logodnica etc. Cel mai recent roman al său se numește Manuscrisul fanariot (2015). Doina Ruști este în prezent profesor universitar și scenarist.

Imagini pentru doina rusti

Ținând cont că îmi doresc mereu să descopăr autori români de valoare, am fost extrem de bucuros să particip anul trecut la un eveniment organizat de Casa Corpului Didactic din orașul meu natal, al cărui invitat de onoare a fost Doina Ruști. Am rămas fascinat de deschiderea pe care a manifestat-o față de cei prezenți, predominant tineri, de conversațiile incitante pe care le-a întreținut cu profesorii și elevii de față, de experiențele pe care ni le-a împărtășit cu deosebită căldură. Astfel, mi-am propus să citesc cărțile Doinei Ruști și am început cu ,,Manuscrisul fanariot” (înțeleaptă alegere!).

Romanul ,,Manuscrisul fanariot” mi-a întrecut așteptările și, fără doar și poate, își merită pe deplin laudele. Personal, l-am citit cu un entuziasm crescând și mocnind, bucurându-mă de fiecare pagină, pentru ca, în final, lectura să culmineze cu o revărsare de emoție, acest climax amintind de simfoniile lui Beethoven.

Rema cărții

Acțiunea se desfășoară pe mai multe planuri narative, în centrul evenimentelor poziționându-se destinele a două personaje: Leun și Maiorca. De jur-împrejurul poveștii lor de iubire, autoarea brodează multe alte istorioare însoțite de parfumul epocii fanariote. Nu de alta, dar ne aflăm în Bucureștiul sfârșitului de secol al XVIII-lea, în vremea lui Nicolae Mavrogheni, a lui Alexandru Moruzzi.

Leun, pe numele de botez Ioanis, este un tânăr din Salonicul otoman care aude întâmplător de București, de cântecul lui Selim (motivul cântecului prevalează în roman, apărând și dispărând cu viteza unui bumerang) și de infinita voioșie a bucureștenilor, astfel încât își ia inima în dinți și fuge de acasă. Ajunge la București, acest oraș ispititor ce-l prinde în mrejele sale și, în scurt timp, se face remarcat drept un croitor iscusit. De altfel, pasiunea sa pentru croitul veșmintelor, pentru finețea și culorile materialelor îi conferă o aură de artist ce se regăsește pe sine însuși în acest punct de confluență al civilizației balcanico-orientale cu cea europeană.

Maiorca, fiica unor țigani robi din slujba unui boier de seamă, îl cucerește pe străinul Leun cu frumusețea sa, cu acel cântec ademenitor ce-l ia prizonier. Cei doi par să se fi întâlnit tocmai pentru a se iubi, într-un mod pe cât de interzis, pe atât de pătimaș. Pe neanunțate, se văd prinși în tumultul unor întâmplări ce zguduie liniștea Bucureștiului fanariot. Mai mult decât atât, între ei există o barieră, aparent, de netrecut: el se poate considera un om liber, pe când ea este o sclavă, ba chiar sclava unui boier ce nu are de gând să renunțe la niciunul dintre țiganii săi.

Care este deznodământul acestei povești? Vor reuși Leun și Maiorca să fie împreună, cu binecuvântarea celorlalți? Va fi Maiorca eliberată de sub robia boierului ori Leun își va vedea libertatea obliterată? Rămâne de aflat…

Dincolo de ficțiune

Un aspect cât se poate de interesant este faptul că romanul în cauză are drept punct de plecare un document istoric, intitulat ,,Manuscrisul fanariot” și al cărui conținut îl veți descifra citind cartea. Doina Ruști îl exploatează cu dibăcie și reconstituie o întâmplare rămasă prizonieră timpului și anonimatului, documentându-se ca un cărturar însetat de cunoaștere și scoțându-și la iveală talentul și spiritul artistic.

În plus, ceea ce frapează cititorul acestei cărți  nu se rezumă neapărat la povestea în sine, ci la felul în care autoarea reușește să zugrăvească culoarea locală și atmosfera epocii. Bucureștiul evocat constituie o sursă de fascinație prin caracterul său pestriț, prin nenumăratele nații ce-și duc veacul aici, printr-un cântec pe care, înainte de toate, inima îl poate percepe cu adevărat, o melodie ce pare să se strecoare printre casele vechi, dând târcoale locuitorilor ce alcătuiesc o singură ființă.

De la indument, obiceiuri și până la gastronomie și stratificare socială, toate aceste elemente îi permit cititorului să se familiarizeze cu epoca descrisă, să facă o călătorie în timp și să trăiască în Bucureștiul de la sfârșitul secolului al XVIII-lea, în zorii modernității. Grație unei documentări temeinice, ,,Manuscrisul fanariot” devine, în ultimă instanță, monografia unei societăți, surprinzând aspecte specifice precum robia țiganilor, instabilitatea domniei (în contextul regimului fanariot), intrigile politice și animozitățile politico-religioase, cleveteala ca prefigurare a mass-mediei contemporane ș.a.m.d.

Așadar, romanul Doinei Ruști se dovedește o lectură ce-l îmbogățește pe cititor, ce-l îndeamnă la reflecție asupra unor teme precum iubirea, libertatea și ce poate fi catalogată drept magistrală și edificatoare.

 

Vă recomand cu drag acest roman incredibil, mai ales dacă sunteți adepții literaturii române contemporane de valoare! În condițiile unui regres cultural la nivelul societății actuale, scriitori, precum Doina Ruști, care ne onorează prin creația lor ne dau speranță și ne amintesc faptul că valorile există cu siguranță, dar că ne rămâne nouă să le descoperim și apreciem.

,,Orice poveste e compusă din cuvinte, iar între ele sunt unele ca niște păienjeni. Nu sunt făcute din sunete curate, ci din protestele discrete ale unor fantome, cuibărite în fibra precară a hematiilor omenești. Singurul lor rost în lumea asta e acela de a găuri gândurile. Auzi un cuvânt și-l uiți imediat, fără să ai habar că din vibrațiile lui se răsucesc deja firele lipicioase ale unei pânze de atac, pândind să apară o emoție încă nedezvoltată, ca o tulpină ruptă de celelalte, o bobiță în care dorm speranțele unui suflet. Când dă de ea, acarianul zumzăitor o umflă ca pe un balon, făcând-o să cucerească teritorii imense și să respire cu suferință de elf, până când nimic în lume nu mai contează pentru acel om decât singură fantasma aspirației lui clonate, devenită peste noapte o stăpână de fier.” 

Părerile exegezei:

  • ,,Un insolit love-story, într-un București fanariot, zugrăvit cu toate uneltele unei proze de o respirație largă, cvasibalzaciană, cu intrigi, mișmașuri, scene de masă, dar mai ales cu o știință destul de rar întâlnită azi, a portretizării, în care simți cum foșnesc, parcă, detaliile mătăsoase ale picturii bizantine.” (Ioan Groșan)
  • ,,Manuscrisul fanariot este un festin al prozei istorice.” (Alina Purcaru)
  • ,,Manuscrisul fanariot are toate calitățile pentru a fi considerat romanul ultimului deceniu.” (Lucian Alecsa)
  • ,,Unul dintre cele mai bune romane ale Doinei Ruști, dacă nu chiar cel mai bun.” (Luminița Corneanu)

Mulțumesc Librăriei Online Libris pentru că mi-a facilitat incursiunea în Bucureștiul fanariot, atât de frumos surprins de condeiul Doinei Ruști!

,,Manuscrisul fanariot” se poate achiziționa de pe libris.ro, alături de alte titluri ce poartă semnătura autoarei

LECTURĂ PLĂCUTĂ!

2 comentarii

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s