,,Lacrima Stejarului” de Simona Tănăsescu

Trebuie să recunosc că apreciez genul fantasy și că am o serie de titluri din această categorie pe care le îndrăgesc extrem de mult. Fantasy-ul se subordonează literaturii fantastice, reprezentând din punctul meu de vedere o reinventare, în cheie modernă, a basmelor și miturilor ce au fascinat și continuă să fascineze generații de cititori de toate vârstele.

De ce fantasy-ul este deosebit, în comparație (și nu neapărat spre deosebire) de alte genuri?

În primul rând, literatura fantasy cuprinde elemente de realism ce interferează armonios cu magicul, cu supranaturalul, cu orice produse ale fanteziei și imaginației omului. Tocmai acest sincretism incită, întrucât cititorului i se permite să depășească granițele universului cu care este atât de familiarizat pentru a se ,,pierde” în necunoscut, un necunoscut cât se poate de palpitant și de îmbogățitor pentru sufletul dornic de aventură și de evadare din cotidian. În al doilea rând, genul în discuție nu are niște reguli fixe, ci îndrăznesc să afirm că se distinge prin niște convenții ce fluctuează, oferindu-i o deosebită libertate de expresie scriitorului și, implicit, o libertate de percepție celui care citește.

Așadar, când tumultul vieții de zi cu zi ne prinde ca într-o menghină și, adesea, ne încătușează acel ,,savoir-vivre”, avem nevoie niște guri de aer, de o pauză binemeritată și, cu siguranță, literatura fantasy constituie un mijloc extrem de potrivit pentru cei care se regăsesc în acest tip de literatură.

Recunosc că în ultimele luni am citit foarte puțin fantasy, mai ales că lecturile mele s-au orientat preponderent spre sfera istorică, însă nu refuz un roman fantasy bun pentru a mă detașa puțin. În acest context, mi-a trecut prin mână un volum pe care l-am găsit fermecător de la prima și până la ultima pagină: ,,Lacrima Stejarului”, semnat de tânăra și talentata autoare Simona Tănăsescu și publicat în condiții grafice de excepție la Editura Eikon.

Ajungi să nu mai simți cum trece timpul pe măsură ce te adâncești în lectura acestei cărți, căci, în calitate de cititor, devii tu însuți protagonist al poveștii, iei parte la aventura existențială a unor personaje schițate cu atenție și cu suflet. Personal, am amânat pe cât posibil sfârșitul, bucurându-mă de fiecare capitol în parte și de fiecare întâmplare nelipsită de suspans, de adrenalină ș.a.m.d.

În prim-planul acțiunii se află un cuplu de care te atașezi imediat, format dintr-o trăducătoare, Kaya Branner, și un călător în timp, James Sinclair. Cei doi se întâlnesc în niște împrejurări mai puțin obișnuite, însă, cu siguranță, sunt sortiți unul altuia, fapt pe care-l vor demonstra pe parcursul întregii scrieri. Așa cum poate că ne-am fi așteptat, Kaya și James nu își pot trăi iubirea într-un cadru relaxat, ci, mai degrabă, se văd prinși într-o luptă între bine și rău, într-o luptă în care se riscă totul pentru o fiolă cu Sângele Sfânt al Mântuitorului (o reiterare și revalorificare minunată a poveștii Sfântului Graal). Cine va învinge? Mai mult decât atât, vor reuși Kaya și James să rămână împreună, fără să fie profund afectați de această cumpănă existențială?

Nu vreau să dezvălui prea multe din conținutul romanului, tocmai pentru a nu vă răpi din farmecul lecturii. Cert este că vă invit să descoperiți ,,Lacrima Stejarului”, o istorie complexă, măiestruos scrisă și care nu poate constitui decât o experiență literară remarcabilă!

Închei acest articol, cu un citat drag sufletului meu, o chemare a ființei iubite, un apel la erosul primordial și la reîntregirea androginului, dar și un frumos elogiu adus iubirii, cea mai înaltă expresie a ființei:

,,Din timpuri străvechi, ascunse de măreția lunii, dar luminate de razele soarelui: vino spre mine!

Apa să mi te curgă, vântul să mi te poarte, pământul să nu mi te mai ascundă, iar focul să aprindă dorința.

Vino spre mine când frica și eșecul mă vor ține pe loc!

Privește spre mine, gândește-te la mine! Auzi vocea mea. Vezi chipul meu. Simte atingerea mea!

Gândește-te și la mine. Nu îți cer să cazi pentru mine. Aceasta este voința ta liberă.

Tot ce-ți cer este să mă vezi. Vino spre mine și îți voi dărui inima și trupul, sufletul și viața!

Spiritul tău să se unească cu al meu! Spiritul meu să se unească cu al tău!

Din doi să devenim unul!”

Felicitări autoarei Simona Tănăsescu pentru acest volum incitant!

LECTURĂ PLĂCUTĂ!

72602166_383529152557700_4943247756987727872_n.jpg

3 comentarii

  1. Recenzia ta a invartit cuiul in inima mea Vreau neaparat acest roman! Parca nicicand nu mi-am dorit atat de mult o carte… Felicitari, Cos! ❤ :*

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s