,,Martha Bibescu și vocile Europei” – volum editat de Alina Pavelescu

Până nu demult nu știam mai nimic despre Martha Bibescu. Îi auzisem numele pomenit de câteva ori, dar, poate din comoditate sau din ignoranță, nu m-am interesat, nu am dat simplul search pe Google ca să aflu cine a fost prințesa Martha și ce a realizat de-a lungul vieții. Până să intru în posesia volumului ,,Martha Bibescu și vocile Europei”. L-am lecturat, nu înainte de a mă documenta puțin. Cert este că mi-a plăcut foarte mult și că am ajuns să regret că am descoperit această personalitate remarcabilă atât de târziu. Fără îndoială, recunoștință mea este îndreptată către doamna Alina Pavelescu, cea responsabilă de realizarea acestui volum de excepție, și Grupul Editorial Corint. 

Alina Pavelescu este arhivist și istoric, cu specializare în istorie contemporană. A absolvit Facultatea de Istorie a Universității București în 1996 și are un doctorat în științe politice la Institut d’Études Politiques din Paris. În prezent, este director adjunct la Arhivele Naționale ale României. 

Imagini pentru alina pavelescu

Înainte de a prezenta volumul de față, consider că este necesară o prezentare grosso modo a Marthei (O misiune ce se dovedește a fi tare dificilă!).

Martha Bibescu (28 ianuarie 1889 – 28 noiembrie 1973) a fost fiica lui Ion Lahovary, Ministrul României la Paris și Ministru de Externe, și a Smarandei Mavrocordat, descendentă a domnitorului Constantin Mavrocordat. După ce și-a desăvârșit educația, s-a căsătorit cu prințul George Valentin Bibescu, nepot de frate al domnitorului George Bibescu și înrudit cu contesa Ana de Noailles, cu Elena Văcărescu, dar și cu urmași francezi ai împăratului Napoleon Bonaparte. Soțul ei a devenit ulterior președintele Federației Aeronautice Internaționale (FAI), iar ea o mare romancieră, poetă, membră a Academiei Regale de limbă și literatură franceză din Bruxelles. De asemenea, s-a implicat în diplomație și în viața politică, intrând în contact cu mari personalități ale vremii și numărându-se printre primele femei-mason din România.

Câteva titluri din creația Marthei Bibescu: Les Huit Paradis (Cele opt paradisuri), Le Perroquet Vert (Papagalul verde – în zilele următoare voi reveni cu impresii), Au bal avec M. Proust (La bal cu Marcel Proust), Catherine-Paris, Le rire de la Naïade (Râsul naiadei).

Revenind asupra cărții editate de doamna Alina Pavelescu, se impune o precizare, întâlnită și în introducerea autoarei. ,,Martha Bibescu și vocile Europei” nu este un volum referitor strict la ,,Principesa Europei”, cum era numită Martha. Între paginile ei vom regăsi fragmente din istoria României și nu numai, din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Volumul reprezintă un colaj imens, un tablou ce o are în prim-plan pe Martha, spre care converg numeroase evenimente și personalități.

Fotografia postată de Editura Corint.

  Fotografie de la lansarea volumului din cadrul Salonului Internațional de Carte Bookfest

Prima parte a cărții este alcătuită din nenumărate documente din dosarul Marthei Bibescu aflat în custodia Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS). Din rapoartele întocmite de supraveghetorii familiei Bibescu reiese, cu mai multă sau mai puțină certitudine, intensa activitate politică și diplomatică a acesteia. Între anii 1941-1945 mulți vizitatori au trecut pragul Palatului Mogoșoaia și, la rândul ei, Martha a călătorit în străinătate, fiind o reprezentantă a cauzei României implicate într-un război ce nu era, la urma urmei, al ei. Înzestrată cu curaj și cu iscusința unui detectiv, i-a pus nu doar o dată în dificultate pe cei care o spionau, incapabili să ghicească cu exactitate scopul anumitor întrevederi și acțiuni ale Marthei.

Fără doar și poate, partea mea favorită a volumului este cea de-a doua, o minunată colecție de scrisori, mărturii ale legăturilor sale cu diverse personalități, mai mult sau mai puțin cunoscute, ale Europei secolului al XX-lea. Pe parcursul celor o sută de misive, voci ale Europei, preluate din arhiva Marthei aflate în posesia Bibliotecii Naționale a României, avem ocazia să o cunoaștem mai bine pe aceasta – o femeie sensibilă, dar și puternică, cultivată, altruistă, nobilă, iubitoare de frumos. Nu mai este nevoie să precizez frumusețea fizică și eleganța cu care era înzestrată și așa expuse în seria de fotografii redată la sfârșitul cărții.

Imagini pentru martha bibescu tinerețe

 Sursă 

Cea mai bine ilustrată trăsătură a Marthei este prietenia, această iubire profundă, veșnică, pe care le-o purta celorlalți. Mihai Brâncoveanu face, prin urmare, o afirmație, confirmată și de conținutul scrisorilor: ,,Era un adevărat cetățean al lumii: se simțea la ea acasă peste tot, avea prieteni în toate țările. Prietenia conta, de altfel, enorm pentru ea.”

Fotografia postată de Editura Corint.

O lansare de excepție într-un cadru de epocă 

Este uimitor să descoperi o persoană prin intermediul cuvintelor pe care le adresează celor dragi și prin al celor ce îi sunt adresate. În viziunea corespondenților săi, ea este o persoană minunată, deținătoare a calităților anterior menționate. Prietenii sunt importanți pentru Martha, căci ea le este alături negreșit, gândurile ei bune le sunt îndreptate în ciuda distanței ce-i desparte. Și tot prietenii o sprijină pe ea, după cum reiese, de exemplu, din scrisorile expediate după moartea prințului George Bibescu.

Pentru Wilhelm, prințul moștenitor german de care a legat-o în tinerețe o iubire platonică, Martha este ,,dragă mică prințesă”, pentru istoricul Louis Gillet ,,dragă prințesă și prietenă”, pentru ambasadorul Francesco Lequio este ,,Luce” (Lumină), iar pentru abatele Mugnier, scumpul ei confident, ,,draga mea prințesă”.  Și lista poate continua. Numeroase ipostaze ce o înfățișează pe Martha, cea care prin acțiunile ei dovedește că a fi prințesă nu presupune doar o descendență nobilă ori o căsătorie. Faptele noastre sunt cele care ne definesc, care ne înalță cu adevărat.

Imagini pentru palatul mogosoaia 1940

Palatul Mogoșoaia

Despre acest volum și despre Martha sunt multe de spus, însă, cu siguranță, vă recomand să citiți ,,Martha Bibescu și vocile Europei”! O carte despre o personalitate uimitoare, despre o lume adesea uitată în negura trecutului. Și într-un secol al tehnologiei, al e-mailurilor și al rețelelor de socializare, ce ar putea fi mai frumos decât niște epistole redactate cu grijă și presărate cu trăiri, gânduri, sentimente? O scrisoare este mai mult decât o foaie mânjită cu cerneală. O scrisoare este un suflet așternut pe hârtie, un suflet ce continuă să vibreze chiar și după ce destinatarul și/sau expeditorul a încetat să mai respire…

 Țin să-i mulțumesc Editurii Corint pentru șansa neprețuită de a o cunoaște pe prințesa Martha Bibescu! Volumul poate fi achiziționat de pe site-ul editurii, dar și din librăriile partenere.

       LECTURĂ PLĂCUTĂ!

Imagini pentru martha bibescu și vocile europei

Lansare ,,Moștenirea babei Stoltz” de Alina Pavelescu (4 martie 2017)

Sâmbătă, 4 martie, Editura Herg Benet și Librăria Humanitas de la Cișmigiu vă invită la lansarea romanului „Moștenirea babei Stoltz” de Alina Pavelescu. Evenimentul va avea loc de la ora 17, la Librăria Humanitas de la Cișmigiu din Bulevardul Regina Elisabeta, nr. 38.

Alături de autoare, vor vorbi despre carte Ana Barton și Cristian Pătrășconiu, iar moderator va fi Alexandru Voicescu.

Romanul „Moștenirea babei Stoltz – psihanaliza unei secretare de primărie” a apărut la Editura Herg Benet, în colecția Radical din 7, și este debutul scriitoarei Alina Pavelescu.

În mijlocul Bărăganului, viața are propriile reguli, căpătate de întreaga suflare a satului prin ani și ani de obiceiuri, mai mult sau mai puțin potrivite unui trai liniștit, așezat pe făgașul istoriei și al credinței. Însă când secretara primăriei se îndrăgostește, lucrurile nu pot rămâne la fel, desigur. Pornită pe un drum al schimbării, ea întâlnește pe bătrâna Stoltz, deținătoarea unui număr impresionant de acareturi ancestrale, ca orice babă la casa ei, dar și de miraculoase soluții pentru o întrebare fundamentală: ce rost poartă sufletul omului?

„Cartea de debut a Alinei Pavelescu transformă debutul într-o mai mult decât frumoasă realizare personală a autoarei. […] Psihanaliza, autopsihanaliza e miezul acțiunii; deci, aparent, n-ar trebui să avem de-a face cu foarte multă acțiune, ci doar cu lungi, prea lungi dialoguri cu Sinele, în speranța unei prea bune îndreptări; să citești și să nu crezi – nimic din toate acestea! Ironia devine cu adevărat o armă de foc în mâinile scriitoarei Alina Pavelescu, autoironia vine și ea la pachet, dimpreună cu realismul mult prea bine concretizat în fapte pline de ridicol.” (Bookhub.ro)

„Visele oamenilor au oase de sticlă, atât de fragile, încât adeseori nici înşişi visătorii nu au curajul să şi le pipăie, atât de transparente, încât, atunci când le visezi, nu pe ele le vezi, ci doar pe tine prin ele. Dar hultanii, cei consacraţi şi cei în devenire, reuşesc întotdeauna să prăduiască visele altora. Le dau obsesiv târcoale, nu pentru că i-ar interesa cum arată scheletul transparent al viselor, nici pentru că, atunci când rămân singure, visele se aprind şi îşi strigă pe nume stăpânii rătăciţi, nici măcar dintr-o poftă sadică, fiindcă le-ar plăcea sunetul cristalin al osului de vis fărâmat, ci, pur şi simplu, pentru că orice carieră de hultan are nevoie de o cauză fondatoare. Chiar dacă n-au învăţat-o nicăieri – n-am auzit să existe vreo şcoală care dă doctorate în hultanism, asta e mai degrabă o vocaţie, hultanul e artist în felul lui – ei ştiu din instinct că la fundaţia oricărei opere din lumea noastră, fie şi a uneia mediocre, trebuie să îngropi un vis.”

*

Alina Pavelescu s-a născut pe la 19…, în mitologica mahala Giuleşti, unde mai trăieşte şi în zilele noastre. Ca profesie declarată, e arhivistă, adică o creatură suficient de exotică încât să i se poată ierta toate extravaganţele. În vieţile ei anterioare, a trecut prin diverse rătăciri, în urma cărora s-a ales cu un doctorat în ştiinţe politice, luat de la Paris. Din păcate, nevindecabil.

Sus-numita nu ştie dacă va reuşi vreodată să devină scriitoare, dar asta nu o împiedică să rămână o încăpăţânată cititoare de literatură. Până în prezent, singurele sale încercări de a ieşi în spaţiul public cu literatura proprie au fost textele de pe blogul savonarolawho (de care între timp s-a plictisit). Nu posedă opere de sertar, preferă să le trăiască. Nu deţine averi personale, cu excepţia unui bărbat, a unui căţel şi a unei armate de pisici indiscrete.

Pentru edificare, listăm aici singurele asemănări dintre ea şi naratoarea din romanul său: fumează mult, îi plac maidanezii şi obişnuieşte să gândească neîntrebată.

Lansare-Alina-Pavelescu-Cismigiu.jpg