,,Balcanii. O istorie despre diversitate și armonie” de Andrew Baruch Wachtel

Trăim într-o lume agitată, stresată, în care totul este pe fugă. Inclusiv viața noastră. Ne lăsăm tot mai mult subjugați de grijile și responsabilitățile zilnice, uitând adesea de noi. O cale ideală pentru a evada, pentru a ne îndepărta de toți și de toate este lectura. În zilele noastre, dispunem de o gamă largă de genuri, titluri, numai să avem puțin timp și dorința de a citi. Unul din genurile pe care le ador este reprezentat de cărțile istorice. Historical fiction, historical romance, non-ficțiune, nici nu mai contează. Întotdeauna voi susține necesitatea studierii istoriei (la școală și nu numai), căci această disciplină ne oferă câte puțin din toate, contribuind la evoluția noastră ca indivizi.

Probabil vă întrebați: de ce am citi o carte despre ,,unii” care au murit acum mult timp, despre evenimente pierdute în negura trecutului? Vă și spun de ce. Istoria ne lărgește orizontul, perspectiva asupra vieții. Istoria ne îndeamnă să luăm aminte greșelile altora și să facem eforturi pentru a nu le repeta. Istoria cuprinde din toate, în cantități nelimitate: acțiune, romance, război, pace, călătorii, artă, înțelepciune. Tot istoria este cea care ne urmărește la tot pasul, fiind direct implicată în existența noastră. Ziua de ieri e istorie, ziua de azi e deja înscrisă în cartea vieții, iar cea de mâine va urma cât ai bate din palme. Și tot așa…

Din punctul meu de vedere, Grupul Editorial Corint deține o colecție de cărți de istorie excepțională, dacă nu cea mai bună de pe piața editorială românească. De la lucrările unor istorici de seamă până la jurnalele, mărturiile unor personalități, ale unor oameni ce nu ezită să-și împărtășească experiențele de viață. Oferta e variată, abordând subiecte unele mai interesante decât celelalte. Iar pentru mine este o desfătare să citesc aceste cărți, să călătoresc mai mult sau mai puțin departe, să depășesc granițele temporale. Căci, într-adevăr, cărțile de istorie (mai ales, cele din categoria non-ficțiune) sunt veritabile mașini ale timpului, oferindu-ne posibilități nenumărate.

De această dată am savurat o lucrare incredibilă, am făcut o incursiune în istoria Balcanilor, o regiune din care facem și noi parte și care ne-a influențat în mod direct de-a lungul timpului. Este de apreciat și de lăudat efortul autorului Andrew Baruch Wachtel de a sintetiza într-un număr oarecum redus de pagini atâtea evenimente, viața atâtor oameni, trecutul atâtor națiuni, popoare și state. Totul într-o manieră riguroasă și accesibilă, deopotrivă, astfel încât poate fi lecturată atât de specialiști cât și de publicul larg.

Andrew Baruch Wachtel a absolvit Harvard College în 1981, apoi a studiat limbile și literaturile slave la Universitatea Berkeley din California, unde a primit titlul de doctor în 1987. Fiind un cercetător cu o arie largă de interese, acesta s-a concentrat în special pe complexa interrelaționare dintre istorie și cultură. Pe lângă studiile academice pe teme cum ar fi cele legate de Rusia, Balcani și Europa de Est traduse în limba engleză. Este profesor de științe umaniste la Universitatea americană Northwestern.

Se știe că Peninsula Balcanică, situată în sud-estul Europei este un loc pestriț, în adevăratul sens al cuvântului. Dacă aruncăm o privire asupra unei hărți politice contemporane, vom putea observa cum teritoriul predominant muntos este împărțit de un număr mare de state. De la România, Bulgaria, până la Albania și Grecia. La prima impresie am considera că nu au nimic în comun, că sunt total diferite.

Dar în această diversitate se evidențiază un trecut comun, o istorie fluctuantă, ce le-a îndepărtat și le-a adus aproape. Unele din problemele politice actuale au drept cauze evenimente din trecut, motiv pentru care autorul hotărăște să înfățișeze drumul ,,parcurs” de Balcani din cele mai vechi timpuri și până în prezent.

,,Fascinanți și, în aceeași măsură, controversați, Balcanii au reprezentat, de la bun început, mai mult decât o simplă noțiune geografică. Ei sunt mai degrabă un spațiu cu multe conotații  negative, un stigmat al Europei. Criza economică din Grecia, cea a refugiaților, atentatele sângeroase și încercarea eșuată a unei lovituri de stat în Turcia sunt doar câteva dintre evenimentele care au dat, în ultimii trei ani, noi dureri de cap cancelariilor occidentale. Vorbim de un spațiu volatil, cu un amestec rar întâlnit de naționalități, unde granița dintre erou național și criminal de război rămâne, adeseori, insesizabilă.” (Daniel Cain)

Regiunea, nu foarte bogată în resurse, a fost populată de timpuriu, primele urme ale existenței umane datând de mii de ani. Prima civilizație referitoare la care s-au găsit suficiente mărturii este cea miceniană (cretană), urmată de apariția grecilor clasici, cei responsabili de punerea bazelor culturii occidentale și de răspândirea civilizației elene în întregul bazin mediteranean. Cu timpul și-au făcut apariția tracii viteji, macedonenii dornici de cuceriri, ilirii cei barbari și, în cele din urmă, romanii ce nu au ezitat să-și lărgească influența asupra întregii peninsule.

În perioada Evului Mediu, populațiile balcanice au încercat, rând pe rând, să constituie state independente, dar Imperiul Bizantin n-a încetat să-și manifeste dominația asupra regiunii. Încă de pe atunci proasta organizare și incompetența unor conducători au dărâmat ceea ce zidiseră alții. Existența formațiunilor prestatale, a micilor ,,regate”, a contribuit într-o oarecare măsură la înfăptuirea statelor moderne, întrucât națiunile proaspăt creștinate au cunoscut, pentru scurt timp ce-i drept, o individualizare.

,,Andrew Wachtel realizează o sarcină aproape imposibilă: prezentarea a 3000 de ani de istorie într-o carte de 200 de pagini… Autorul încearcă să demonstreze că istoria Balcanilor înseamnă diversitate, complexitate și armonie. Wachtel călătorește în Balcani, pentru a scoate în evidență calitățile eterogene ale vieții culturale, politice și economice din întreaga peninsulă…” (Journal of World History)

Expansiunea otomană, căderea Constantinopolului (1453) au fost decisive pentru Balcanii ce s-au trezit, pe nepusă masă, sub autoritatea musulmanilor. Chiar și așa, au profitat de politica permisivă a Sublimei Porți, bucurându-se de drepturi și libertăți, fără a fi supuși unei omogenizări.

Secole de-a rândul națiunile au conviețuit, în ciuda structurii confesionale diversificate, a limbilor și dialectelor diferite. Aparenta armonie este înlocuită în secolele XIX-XX de numeroase conflicte. Declinul Imperiului Otoman s-a răsfrânt direct asupra situației din Balcani. Acum ar fi fost prilejul popoarelor de a se elibera, însă Marile Puteri puseseră ochii pe moștenirea ,,bolnavului Europei”. Imperiul Habsburgic (mai târziu, Austro-Ungar) și Imperiul Țarist și-au lărgit încet-încet ariile de influență. Dar butoiul cu pulbere stătea să explodeze, ceea ce s-a și întâmplat, ducând la izbucnirea Primului Război Mondial.

,,Cartea lui Wachtel nu numai că risipește mitul Balcanilor ca ținut al violenței și al urii ancestrale, ci se concentrează și asupra transformării gradate a regiunii dintr-o zonă-tampon, de graniță în Europa de Sud-Est contemporană.” (Slavic and Eastern European Journal)

Imediat după marea conflagrație, situația s-a stabilizat într-o anumită măsură. Republica Turcia fusese proclamată la Ankara, iar harta Balcanilor era împărțită de state independente, precum România, Bulgaria, Grecia, Albania și Iugoslavia. Caracterul eterogen al celei din urmă a determinat alte animozități, sfârșind prin destrămarea republicii federale. Astfel, în prezent, Balcanii sunt ocupați de douăsprezece state, iar dintr-o zonă-tampon, dintr-o zonă mărginașă au devenit zona sud-estică a Europei. În sfârșit, s-au integrat în bătrânul continent, fără a se înțelege că problemele au dispărut definitiv.

Ceea ce este fascinant la cartea lui Wachtel este senzația pe care ni-o oferă lectura. Nu ne face să credem că avem în față o carte de istorie plictisitoare, ci, dimpotrivă, că citim jurnalul unui călător aventurier. Acesta ia la pas Balcanii dintr-un capăt în altul, din Preistorie până în secolul al XXI-lea. Ne împărtășește experiențe culturale și aspecte despre care nu aveam habar. Ne oferă ocazia de a rămâne cu gura deschisă de uimire. Ne stârnește interesul, ne determină să renunțăm la anumite prejudecăți, iar pe balcanici să fim mândri cu identitatea noastră.

Vă recomand să citiți ,,Balcanii. O istorie despre diversitate și armonie”! Vă invit într-o călătorie de neuitat. Aveți încredere în mine! Înarmați-vă cu un creion/pix (sigur veți avea nevoie) și plecați la drum. Peninsula Balcanică, centru al ortodoxismului, este un loc aparte, unic în lume. Citiți, studiați istoria, depășiți orice limite. Ce poate fi mai frumos?

P.S.: Eu ador coperta! Este atât de realistă și de sugestivă pentru situația politică de la începutul secolului al XX-lea 😀

 Mulțumirile mele se îndreaptă către Grupul Editorial Corint, ce mi-a oferit șansa de a citi această lucrare! Cartea poate fi achiziționată de pe site-ul editurii, dar și din librăriile partenere. 

    LECTURĂ PLĂCUTĂ!

Imagini pentru balcanii o istorie despre diversitate