,,Hanul lui Manuc” de Simona Antonescu

Există cărți pe care odată ce le începi nu le mai poți lăsa din mână, pe care le savurezi din plin și pentru care ți-ai dori ca timpul să stea în loc. Gândul că vei ajunge să dai ultima pagină te întristează profund și, drept urmare, speri în adâncul sufletului că povestea nu va avea sfârșit, că nu se va termina curând. O astfel de carte este ,,Hanul lui Manuc”, o creație de excepție a autoarei românce Simona Antonescu.

Simona Antonescu s-a născut la Galați în anul 1969 și a copilărit în localitatea Țintea (județul Prahova). După absolvirea Liceului ,,Constantin Dobrogeanu-Gherea” (actualul Colegiu Național ,,Nichita Stănescu”) din Ploiești, a urmat cursurile Facultății de Chimie din cadrul Institutului Politehnic București. A debutat în anul 2015 cu ,,Fotograful Curții Regale” – romanul câștigător al Concursului de Debut al Editurii Cartea Românească, ediția 2014, și al Premiului de Debut al Uniunii Scriitorilor din România. Romanul a devenit în scurt timp bestseller și a fost reeditat în 2016 în colecția ,,Top 10+” a Editurii Polirom. În anul 2016 Simona Antonescu a publicat la Editura Cartea Românească al doilea roman al său, ,,Darul lui Serafim”.

Imagini pentru simona antonescu

Despre această autoare am tot auzit vorbindu-se, dar nu avusesem ocazia să citesc vreunul din volumele ce-i poartă semnătura. Publicarea celui de-al treilea și descrierea ispititoare m-au convins să nu mai amân. Am avut așteptări foarte mari și nu am fost dezamăgit, am avut supriza de a mă îndrăgosti de stilul Simonei Antonescu și de această carte ce se află, fără îndoială, în topul celor mai bune cărți citite în acest an, ba chiar pe parcursul întregii mele cariere de cititor (nu foarte lungă, ce-i drept). Scriitura ei este minunată, limbajul adaptat perioadei istorice, înțesat de arhaisme și regionalisme. Un deliciu!

,,Hanul lui Manuc” este o compoziție deosebită, o monografie și o frescă a societății românești (și nu numai) de la începutul secolului al XIX-lea. Avem de-a face cu un reprezentant de seamă al ficțiunii istorice, în care se pune accentul pe contextul istoric, pe tradițiile și obiceiurile acelor vremuri, dar din care nu lipsesc aventura, poveștile de dragoste și numeroasele lecții de viață. În această carte veți remarca importanța trecutului, a istoriei în desfășurarea prezentului. Fiecare suflare de astăzi este influențată de ceea ce am făcut ieri, de faptele strămoșilor noștri, întrucât oricât ne-am nega originile, acestea ne însoțesc până la moarte, depășind barierele spațiului și ale timpului.

Fără îndoială, personajul principal sau, poate, doar cel mai bine conturat este jupânița Ruxandra, fiica boierilor Sămărghiteni din Mironești. Are doar 12 ani, este mezina familiei și moștenitorul părinților săi. Interesată de mersul lucrurilor în ceea ce privește moșia tatălui său, mai mult băiat decât fată, Ruxandra e sigură că destinul ei e acela de a mânui sabia, de a înfrunta dușmanii și, nicidecum, acela de a se limita la conducerea gospodăriei și la împlinirea pe plan personal. Totuși, niciodată nu trebuie să spunem niciodată…

,,Două ar fi vrut copila să se facă, atunci când va fi fost mare, anume: haiduc și ispravnic de moșie. Numai mireasă nu se visa niciodată jupânița. Ori poate că se visa, numai că în visele ei ar fi fost o mireasă care se eliberează singură, cu paloșul, din captivitate, ba încă aducând acasă și capetele vrăjmașilor ce cutezaseră a o răpi.” 

Manuc este un negustor armean, paharnic și dragoman al Sublimei Porți. Afacerile sale l-au purtat de-a lungul timpului prin multe locuri, l-au determinat să fie cu ochii în patru, să analizeze din umbră viața politică de care comerțul este atât de dependent. El a botezat-o pe Ruxandra, înrudindu-se astfel cu Sămărghitenii, oameni ospitalieri, niște români autentici. La un moment dat, decide să-și construiască în București propriul său han, un han cum nu s-a mai văzut.

,,Paharnicul vorbea despre planuri mari de ridicare a celui mai strălucitor han în București, pe locurile de curând cumpărate ale Curții Vechi. Minuna jupânesele de la masă cu povești ale caravanseraiurilor pline de culoare, ce iau mințile femeilor și le fac să-și piardă inimile printre valurile de mătăsuri cu ape sclipitoare ori șiragurile de pietre prețioase întinse pe tarabele negustorilor. Glasul lui depănând imagini ale fântânilor arteziene sclipind argintii în lumina lunii îmbăta deopotrivă mințile jupâneselor și pe ale boierului, ba părea chiar că taica părintele însuși prinde a visa.”

Imagine similară

Manuc Bey – un personaj inspirat din istorie

Cert este că construcția în care negustorul a investit galbeni și suflet va juca un rol important. Ne aflăm în 1806-1812, perioadă marcată de conflictele ruso-turce ce au avut repercursiuni asupra vieții muntenilor, obligați să-i accepte pe ,,musafirii” ruși și să le ofere cele trebuincioase… din puținul lor. Napoleon vrea să cucerească Europa, Rusia și Austria vor să se apere și, în același timp, să-și protejeze sferele de influență. Iar Principatele Romane se află la intersecția intereselor Marilor Puteri.

Din interiorul acestui han vor fi trase sforile vieții politice internaționale, aici se vor întâlni ambasadori, aici se vor semna tratate, se va decide soarta Europei și, implicit, a lumii. Și tot de aici Manuc va încerca să apere interesele românilor, ale acestui popor pe care-l simte ca fiind al său, față de care este profund atașat, însă fără a-și nega adevăratele origini.

Imagini pentru manuc

   Hanul lui Manuc – o construcție ce a înfruntat intemperiile istoriei/timpului

La polul opus se află Imperiul Otoman, acest ,,bolnav al Europei”, pe care statele puternice, aflate în plină ascensiune încearcă să-l pună la pământ și să-i fure teritoriile nesfârșite, câștigate cu sudoarea frunții și cu șiroaie de sânge. Sultanii se succed, sunt obligați să abdice. Ienicerii se revoltă neîncet, fac prăpăd în Istanbul. Gloria de altă dată pare să se fi ruinat. Pe acest fundal, se conturează firav portretele a două personaje: Aisha – o cadână adusă tocmai din Georgia pentru haremul sultanului Selim al III-lea, ucisă fără milă din porunca pașei Bayraktar din Rusciuc alături de alte 149 de fecioare și Ismail – un ienicer trecut prin viață, martor mut al decăderii imperiului lui Osman.

,,Două iatagane intrară cu ușurință în trupul Aishei. Ochii fetei se măriră, arătându-și toată frumusețea, și buzele ei se zbătură alarmate în încercarea de a da glas unui ultim gând de care uitase: ce se va întâmpla cu dragostea ei pentru Selim? Investise atâta suflet în ea! De-ar găsi o cale ca dragostea aceasta să-i supraviețuiască, să rămână ca o suflare caldă, cu miros de prăjiturele muiate în sirop de flori de portocal, plutind ușor pe fața apelor Bosforului, șuierând a cântec la trecerea prin locurile înguste de sub Podul Galatei. În ea, o pasăre fâlfâi scurt și se alătură apoi celorlalte.”

istanbul.jpg

Vedere asupra Istanbulului – gravură din secolul al XIX-lea, realizată de Melling

Într-una din vizitele nanului său, Ruxandra are ocazia de a-l cunoaște pe Vlaicu, un tânăr ambițios, pasionat de aventură, pe care-l îndrăgește imediat. Și se pare că sentimentul este reciproc. Anii trec, jupânița crește, tatăl său se apropie cu pași timizi de cumplitul sfârșit, se vede nevoită să înfrunte adevărul, se maturizează. Oare cum e posibil ca bătăioasa copilă de altădată să se fi schimbat atât de mult? 

,,Atunci, știu pe loc că-l îndrăgește pe Vlaicu. Ba chiar se simți vinovată pentru nenumăratele ei pendulări și întrebări, pentru toate neliniștile și îndoielile cărora le dăduse voie să se arate, iar ele se iviseră din zi în zi tot mai multe, întinând singurul adevăr al inimii ei: îndrăgea pe Vlaicu. Nu el era al ei, ci ea era a lui, întreagă, cu toate ale ei – nădejdi mărturisite ori nu, vise, dorințe mai mari ori mai neînsemnate – era a lui cu tot sufletul și cu toate gândurile păstrate până atunci tăinuite față de oricine altcineva. Se ivise pe lume, primul și ultimul copil al maicii sale, cu o singură menire: să fie a lui.” 

Manuc are în față un viitor pe cât de strălucit, pe atât de presărat de pericole. Se simte prins între două lumi, între două suflete ce iau întruchiparea a două râuri. Are o familie pe care o iubește nespus, dar și un nume, o poziție socială, o datorie față de români. Mai mult decât oricând, nu poate renunța la politică, la acest joc cu intrigi și cuvinte meșteșugite. Va reuși el să ia o decizie corectă, să schimbe prin acțiunile sale destinul unei națiuni? Și cum rămâne cu Ruxandra și cu Vlaicu? Cu suferința jupânesei Aristița, cu durerea babei Niculina și a ispravnicului Aurică, cu ilegitimitatea țigăncii Stanca?

Sunt atât de multe de spus despre această carte, pe care vi-o recomand cu tot dragul! Simona Antonescu reușește în cele aproximativ 565 de pagini să ne aducă la cunoștință o altă lume, mai animată, mai fermecătoare, capabilă să o eclipseze pe a noastră. E o plăcere să te lași purtat prin curtea boierilor Sămărghiteni de la Mironești, prin Bucureștiul altor timpuri, prin Istanbulul marcat de revolte ale ienicerilor și de detronări ale sultanilor! Și, fără să îți dai seama, în fața ochilor tăi se țese o istorie deosebită care are drept reper hanul lui Manuc Bey.

Romanul Simonei Antonescu nu prezintă o singură poveste, ci mai multe, unele mai lungi, altele mai scurte. Toate se intersectează, se desfășoară simultan, se întrepătrund, dând naștere unui tablou plin de culoare, dar nelipsit de tonuri cenușii…

Mulțumesc Librăriei Online Libris pentru șansa neprețuită de a citi această capodoperă! ,,Hanul lui Manuc” poate fi achiziționat de pe site-ul librăriei, alături de alte titluri ce poartă semnătura Simonei Antonescu și publicații ale Editurii Polirom

LECTURĂ PLĂCUTĂ! 

Imagini pentru hanul lui manuc carte