,,Și mă întunec” de Kierstin White

Cine ar fi crezut că a fi fată în secolul al XV-lea nu înseamnă neapărat gingășie, supunere și umilință? Cine ar fi crezut că o prințesă poate fi mai mult decât o jucărie politică? Cine ar fi crezut că a iubi și a urî pare să reprezinte de multe ori același lucru?

  ,,Și mă întunec” de Kierstin White dezminte aceste idei, luând forma unui roman historical fiction excepțional. Un roman pe care l-am devorat, pe care l-am citit cu o sete neasemuită și de care m-am bucurat pagină cu pagină. O lectură ce continuă să-mi stăruie în minte, la care mă gândesc cu drag și cu un zâmbet larg pe buze. O carte pe care mi-aș fi dorit s-o termin într-o clipă, dar de care aș fi vrut, totodată, să mă bucur la nesfârșit.

Am primit această bijuterie de la scumpii mei prieteni de la Leda Edge și, din prima clipă, m-am îndrăgostit de copertă, de atât de evidenta sugestie a delicateții străpunse de tăișul sabiei, a aparențelor nimicite de adevăr, de multe ori prezent sub o formă brută, neprelucrată și crudă, otrăvitoare. Nu mai este nevoie, cred eu, să precizez că mi-a plăcut. Și că aștept cu nerăbdare continuarea. Și că seria ,,Saga Cuceritorului” își merită numele și succesul.

„Presarat cu lupte cu săbii, comploturi de asasinare și intrigi de palat, romanul este unul ambițios ca anvergură și concept și dezvăluie o bucată de istorie captivantă, importantă și cumva obscură […] Este un roman uluitor de bun.” SCHOOL LIBRARY JOURNAL

La începutul poveștii facem cunoștință cu Lada Drăculea și cu Radu, copiii lui Vlad Dracul, domnitor al Valahiei. Cei doi frați sunt complet antitetici și par să-și fi schimbat rolurile între ei. Lada este, fără îndoială, fata Dragonului. Curajoasă, luptătoare, ambițioasă, puternică, lipsită de inhibiții, o imagine total diferită de cea cu care este asociat statutul unei fiice de domnitor. Doar ne aflăm în anii 1440, într-un colțișor al Europei. Radu întruchipează copilul sensibil, temător, neîncrezător în forțele proprii, moștenind caracterul slab al mamei sale, o prințesă din Moldova.

Lada a crescut cu dragostea pentru Valahia, pentru patria sa mamă. Întreaga copilărie și-a petrecut-o făcând eforturi pentru a-și impresiona și mulțumi tatăl, dar și în compania mult iubitului său prieten, Bogdan. Spre deosebire de ea, Radu a crescut în umbra Ladei și a fratelui lor mai mare, Mircea, fiind aproape invizibil pentru cei din jur. Singura alinare a găsit-o în brațele doicii sale, pe care a iubit-o nespus. Cei doi frați n-au avut parte de o figură maternă, de mângâierile și dojenele unei mame. Vasilisa a ales să-i părăsească și să se întoarcă în țara sa natală.

,,- Eu sunt tatăl tău. Însă acea femeie nu e mama ta. Mama ta e Valahia. Mama ta este însuși ținutul spre care mergem acum, ținutul al cărui prinț sunt. Înțelegi?

Lada își privi tatăl în ochii adânciți în orbite și în care se gravaseră anii de iscusință și de cruzime. Dădu aprobator din cap, apoi întinse mâna. 

-Fiica Valahiei își vrea cuțitul înapoi. 

Vlad zâmbi și i-l dădu.”

La un moment dat, Vlad Dracul se vede nevoit să-i lase pe Lada și pe Radu la Edirne, capitala de atunci a Imperiului Otoman, drept zălog. Drept garanție a supunerii sale față de sultanul Murad al II-lea. Astfel, o nouă viață începe pentru copiii în vârstă de treisprezece, respectiv doisprezece ani. Un nou palat, un nou oraș, un alt preceptor. În acest loc îl cunosc pe Mehmed, fiul sultanului, cu care se împrietenesc, alături de care călătoresc la Amasya, pe care-l sprijină în timpul primei sale domnii, una scurtă de altfel.

Lada îmbrățișează slujba armelor, capătă drag de ieniceri, de conceptul de soldat al armatei imperiale, dar și de Mehmed, deși nu recunoaște. Radu se convertește la islamism, acceptând o religie și un Dumnezeu care l-au primit cu brațele deschise. Pe măsură ce trec anii se simte tot mai atras de Mehmed, față de care nutrește mai mult decât niște sentimente de prietenie. De multe ori, relația cu sora sa va fi afectată de anumite incidente, însă persoana care îi desparte este aceeași cu cea care îi apropie…

,,Oare voia să îl țină?

Ca și când ar fi dat atenție disperării ei, dar nepăsătoare față de confuzia și de teama care răsunau înlăuntrul ei asemenea încleșterii a doua săbii, mâinile ei se ridicară și îl prinseră pe Mehmet de ceafă, încâlcindu-se în părul lui ud. Iar apoi, buzele ei, de pe care niciodată nu picurase altceva decât otravă, le găsiră pe ale lui și fură botezate cu un foc dulce, renăscut în ceva nou și sălbatic. Gura lui răspunse gurii ei, buzele se depărtară, dinții lui îi prinseră pe ai ei, limba ei o întâlni pe a lui.

Avea senzația de luptă.

Avea senzația de cădere. 

Avea senzația de moarte.”

Imperiul are de depășit anumite greutăți. Abdicarea de bunăvoie a lui Murad al II-lea, nemulțumirea ienicerilor, conflictele cu Skanderbeg, permanentele animozități cu creștinii, gata oricând să înceapă o nouă cruciadă. Și pe acest fond se proiectează visul măreț al lui Mehmet al II-lea de a cuceri Constantinopolul, capitala Imperiului Bizantin, o amintire decăzută a gloriei romanilor.

 Va reuși tânărul sultan să treacă peste toate obstacolele ce-i stau în cale? Iubirea dintre el și Lada se va materializa? Cum rămâne cu Radu și cu sentimentele lui neafectate de scurgerea timpului? Poți renunța vreodată la dragostea pentru țara natală?

Trebuie să recunosc că această carte a declanșat o bătălie în mintea mea. Pe de o parte s-a aflat pasionatul de lectură și de ficțiune istorică, încântat peste măsură de această poveste, al cărei autor ar fi trebuit să fie un român, un descendent al valahilor de odinioară. Pe de altă parte s-a aflat istoricul din mine, fascinat de perioada și de personalitățile descrise. Ideea de a-l înlocui pe Vlad Țepeș cu Lada Drăculea este, din punctul meu de vedere, genială, motiv pentru care sunt curios să descopăr cum va evolua acest personaj pe parcursul seriei.

,,Voia ca Mehmed să îl privească în felul în care o privise pe Lada. Voia ca Mehmed să-l sarute în felul în care o sărutase pe Lada. Voia să fie Lada.

Ba nu, nu voia. Voia să fie el însuși și voia ca Mehmed să-l iubească pentru că era el însuși. Întrebarea lui, întrebarea lui Mehmed, primise în sfârșit răspuns, străpungându-l și lăsându-l tremurând, tăcut, pe podea. Nu voia acel răspuns.”

Însă istoricul din mine a fost și oarecum nemulțumit de anumite aspecte. Atmosfera acelor ani, ultimii din Epoca Medievală, nu a fost fidel redată. Baluri organizate la palatul sultanului. Baluri la care se dansa, unde femeile stăteau laolaltă cu bărbații și, mai mult decât atât, dansau cu străini în ciuda faptului că erau măritate. M-am gândit fără să vreau la Versailles-ul secolului al XVIII-lea. Iar haremul înfățișat reprezintă o variantă stilizată, mai puțin strictă a realității. Totuși, de această dată a câștigat pasionatul de literatură. Povestea deosebită, personajele fermecătoare, complex creionate m-au cucerit iremediabil.

Vă recomand să citiți ,,Și mă întunec”! Veți fi fascinați de scriitura lejeră, plăcută a lui Kierstin White. Veți descoperi o lume despre care nu știm, în general, prea multe. Veți face o incursiune în istoria Imperiului Otoman aflat la începuturi și veți cunoaște spritul românesc autentic și nemuritor. Vă veți împrieteni cu Lada și cu Radu, veți pătrunde până în cele mai tainice cotloane ale palatului imperiului. Prietenia înainte de iubire sau iubirea înainte de prietenie?

   ,,Sufletele și tronurile sunt de neîmpăcat”

 Mulțumesc Editurii Leda Edge pentru șansa neprețuită de a citi această carte! ,,Și mă întunec” poate fi achiziționată de pe site-ul editurii, dar și din librăriile partenere. 

     LECTURĂ PLĂCUTĂ!

 

Imagini pentru și mă întunec