Alianța verii: Proiectul fotografic „IUBESC” și colecția LedaEdge lansează volumul „50 de zile înainte de sinucidere”

„Nu ești pisică. Nu ai opt vieți de rezervă. De aceea trebuie să trăiești în așa fel încât lumea să își amintească de tine multă vreme după ce vei fi murit.” – Stace Kramer

Editura Corint lansează vineri,7 iulie, de la ora 17.00, laTerasa Mega Mall, romanul teenfiction 50 de zile înainte de sinucidere, scris de Stace Kramer, în cadrul colecției Leda Edge.

Romanul de debut al lui Stace Kramer este un semnal de alarmă adresat tinerilor: autoarea abordează cu naturalețe și curaj o temă sensibilă și controversată, printr-o analiză psihologică a generației de azi, ilustrând contradicțiile și spiritul liber specific vârstei. Volumul a avut peste 3.5 milioane de cititori online, iar povestea de bază a servit drept sursă de inspirație pentru jocul Balena albastră, denaturând viziunea autoarei.

Coperta.jpg

Alături de partenerii săi, Editura Corint și-a propus să evidențieze puterea internetului, ca factor de manipulare și de influență, unde anonimatul îi protejează pe tineri, oferindu-le posibilități nelimitate. Lansarea își propune să fie o dezbatere și un semnal de alarmă adresat adolescenților care refuză să vorbească despre problemele lor și caută soluții în locuri greșite.

Acest volum beneficiază de expertiza doctorului Andrei Cristian, cel care a scris prefața și notelor de subsol. În viitorul apropiat, acesta va organiza o serie de conferințe dedicate adolescenților.

În cadrul evenimentului, îi vom avea alături pe:

  • Marta Popescu, cu proiectul IUBESC, care va desfășura o sesiune fotografică alături de invitați și public;
  • Doctoru Cristian Andrei, care ne va vorbi despre dificultățile întâmpinate de adolescenți și despre percepția lor asupra vieții, fiind influențați și provocați de internet să își demonstreze abilitățile și să își depășească limitele, fără a fi conștienți de consecințe;
  • Irina Stoica, vlogger Irina citește;
  • Nona Rapotan, cadru didactic și coordonatorul site-ului Bookhub.ro din 2016;
  • Irina Ionescu, de la Școala de Valori, partenerii noștri pentru eveniment. Școala de Valori este o organizație non-profit, a cărei viziune este transformarea României într-o societate care generează încredere, echilibru și curaj.
  • Lucia Radu-Simota, trainer in educația nonformală și blogger;
  • Alexandra Predescu-Șarpe, moderatoare și PR la Editura Corint;

Despre autoare

Stace Kramer (nume inspirat din seria de filme horror Saw) este pseudonimul sub care publică tânăra autoare Anastasia Holova. S-a născut în anul 1996, în Rusia. Bestsellerul „50 de zile înainte de sinucidere” l-a scris la 16 ani, vârstă pe care o are și eroina cărții. Povestea adolescentei rebele care încearcă să-și găsească drumul în lumea ei fragilă a devenit imediat cunoscută și a cucerit tinerii cititori.

Parteneri media:

www.andreeaignat.info, www.blogdeparinti.info, www.mamicaautentica.ro, www.bookhub.ro, www.youtube.com/user/irinastoica

Timeline cover - invitatie 50 de zile inainte de sinucidere.jpg

Lansarea romanului „Maria Magdalena” de Ioana Duda (24 martie 2017)

Editura Herg Benet vă invită vineri, 24 martie, de la ora 19.00, la Enotecha Amphora (str. Hector nr. 4 – Bastion), Timișoara, pentru lansarea celei de a treia cărți semnate Ioana Duda, romanul „Maria Magdalena”. Invitat este Bogdan Munteanu.

Despre romanul „Maria Magdalena”:

Atunci am aflat ce înseamnă să crezi. Lumea ta se prăbușește zi după zi, în jurul tău, dar simți în străfundurile ființei tale că într-o zi va fi bine și nu renunți. Logic, rațional, totul îți spune că ești nebun. Și tu te încăpățânezi și mergi mai departe. E o scânteie acolo, în suflet, o voce timidă, care îți șoptește să nu te lași bătut, că totu-i cu un rost. Totul are sens. Pentru că am vrut să dau un sens la tot ceea ce se întâmplă. Am ales să cred. Pentru că, din momentul în care te-am văzut, am știut că nu mai am ce să aștept, în afară de tine.

„Maria Magdalena îți vorbește despre pierdere, alegeri, împăcare cu sine, descoperiri și mai ales despre iubirea câștigată. Pentru că iubirea, odată ce există, nu se înstrăinează niciodată. Nici măcar atunci când se îndepărtează, se acoperă și pare pierdută definitiv. Ea există mai departe, pentru că iubirea ne schimbă. Toate iubirile care ne trec prin viață rămân în noi și cresc mai departe acolo.

Ioana Duda știe că nu-i poți iubi pe ceilalți dacă nu te iubești pe tine. Că nu-i poți ierta pe alții până nu te ierți pe tine și că nu te poți lăsa iertat de alții până nu te-ai iertat tu, cu adevărat, până la ultima cută a sufletului. Știe că iubirea nu înseamnă mereu să-l ai pe celălalt alături. Iubirea e completă și dacă e numai o stare, o plajă, un cântec, un copil. Ioana știe.” (Cristina Nemerovschi)

„Cu aceeași sinceritate dureroasă cu care ne-a obișnuit din cărțile ei anterioare, Ioana Duda scrie în Maria Magdalena despre o iubire matură, așadar complicată, și despre pierderea ei, în aparență. Dar, când vine vorba despre iubire, oare chiar o putem asocia cu maturitatea? Sau, cumva, fiecare descoperire a iubirii este un drum de-a lungul căruia îți dai la o parte tot mai multe straturi ale ființei și, în final, ajungi să te înțelegi cu alți ochi? Până la urmă, iubirea îți arată o lume cu totul nouă, pe care o descoperi asemeni unui copil.

Personajul principal al romanului înțelege multe despre iubire, de-a lungul cărții, dar mai ales se înțelege pe sine. Se redescoperă și se repoziționează în centrul propriului univers. Cartea Ioanei Duda ne vorbește despre dragostea care este mai presus de ființele pe care le leagă, dragostea ca mod de autocunoaștere.” (Alexandru Voicescu)

Despre Ioana Duda:

Aș fi vrut să studiez teatru. M-am hotărât prea târziu. Așa că am dat examen la Jurnalism. În 2002. În 2006 eram absolventă a Facultații de Jurnalism și Limba Engleză din cadrul Universității de Vest din Timișoara. Am lucrat mulți ani în presă. Apoi m-am îndrăgostit și am renunțat la tot. Am plecat peste o mare și câteva țări. Mai precis în Italia. M-am reîntors după trei ani. Nu mai voiam presă scrisă. Știam că nu se poate trăi decent din asta. Așa că m-am angajat într-o multinațională. După vreo șapte luni, am avut o tentativă de suicid. Cu pastile și alcool. Prea slab. Alcoolul. Când m-am trezit, după vreo două zile, m-am uitat pe geam. Și mi-am dat seama cât de norocoasă sunt că încă pot să văd soarele, copacii, să o pup pe mama și să îi spun că o iubesc. Prietena mea cea mai bună mi-a dat numărul unui psihoterapeut. El m-a «deblocat». Mi-a spus, acum aproape patru ani: «Scrie». Și am început. De atunci nu m-am mai oprit. A fost ca și când am început să curg din mine. Am explodat. Și o fac în fiecare zi. Respir. Mănânc. Iubesc. Rănesc. Părăsesc. Fac sex. Fumez. Beau. Ca să scriu. E cauza mea finală. Mă scriu. Și sper să mă opresc doar când o să mor. Și asta pentru că nu știu dacă dincolo ne dau ăștia laptop, sau telefon, sau hârtie și pix ca să putem scrie. Dacă o fi dincolo.

Afis-lansare-Maria-Magdalena---Timisoara.jpg

Lansare ,,Zilele noastre care nu vor mai fi niciodată” de Cristina Nemerovschi (10 martie 2017)

Editura Herg Benet și Cărturești vă invită vineri, 10 martie, la lansarea romanului „Zilele noastre care nu vor mai fi niciodată”, a paisprezecea carte semnată de Cristina Nemerovschi. Evenimentul va avea loc de la ora 19, la ceainăria librăriei Cărturești Verona (Strada Pictor Arthur Verona, nr. 13).

Alături de autoare, despre roman vor vorbi scriitoarele Camelia Cavadia și Alina Pavelescu.

În ziua în care se internează în sanatoriu pentru a-și depăși tulburările de anxietate și pentru a se împăca odată pentru totdeauna cu o traumă din trecut, Anei nici nu-i trece prin cap că se va îndrăgosti fulgerător de un tânăr misterios și fascinant, dar cu care nu poate fi împreună. În timp ce vara se apropie de sfârșit, în decorul uneori idilic, alteori gotic al sanatoriului, Ana se vede prinsă într-un vârtej sofisticat și îndrăzneț, care va deveni și mai tulburător odată cu evenimentul tragic care le schimbă tuturor viețile. O scriitoare depresivă cu tendințe de sinucidere, un fotomodel narcisist, o adolescentă bipolară, un puști rebel și… Ana, care nu-și dorește decât să se regăsească. Împreună sunt Învingătorii.

„Scrisă cu măiestrie, cartea captivează și emoționează de la început și până la sfârșit.” (serialreaders.com)

“O carte cu substanță, bine construită în jurul a ceea ce face mintea din oameni, plină de acțiune, de sentimente și suflete frumoase, Zilele noastre care nu vor mai fi niciodată mi-a oferit o puternică perspectivă asupra vieții și mi-a băgat în cap gândul că orice s-ar întâmpla, trebuie să ieșim învingători, să luptăm până la capăt, chiar dacă este o lumină la capătul tunelului sau nu. E ge-ni-a-lă!” (wearewomenofletters.wordpress.com)

“În Zilele noastre care nu vor mai fi niciodată, nu numai oamenii sunt personaje. Tulburările psihice capătă propria voce, fiind cumva maestrul păpușar. Spectacolul e un carusel în care fiecare dintre cei cinci tineri se schimonosește în fel și chip. Lupta cu traumele. Corpul și mintea incontrolabile. Halucinațiile. Coșmarurile. Furia. Teama. Stările-culori. Viața văzută prin vată. Șocul că ți s-a întîmplat tocmai ție. Zilele noastre care nu vor mai fi niciodată este un roman bine scris, amuzant și sfîșietor, emoționant și intens. Este cea mai umană carte a Cristinei Nemerovschi și, totodată, cea mai importantă.” (societatesicultura.ro)

„Un thriller psihologic senzational din care iti va fi foarte greu sa te deconectezi.” (iubescsacitesc.ro)

„Mi s-a părut cel mai intens și sensibil roman al Cristinei, o dovadă că poate scrie orice și despre orice, fără să-și piardă originalitatea.” (cititoriferoce.weebly.com)

“O carte complexă care acoperă o largă paletă de teme, precum iubirea, moartea, destinul, suferința, arta, timpul, trăirile interioare, lupta pentru supraviețuire, depresia, anxietatea, prejudecățile și prietenia adevărată. Este o carte emoționantă și răvășitoare, o lecție de viață. Recomand cartea tuturor celor care vor să se descopere pe ei înșiși, celor în interiorul cărora s-a stricat ceva, celor care se luptă cu bolile descrise în acest roman, dar în ciuda acestora, știu cum să trăiască.” (twistinmysobriety-alexa.blogspot.ro)

„Romanul Cristinei Nemerovschi este, în același timp, o meditație despre pierdere, o poveste despre prietenie și dragoste nonposesivă, o pledoarie pentru asumarea serioasă și empatică a dezechilibrelor psihice (atât în dimensiunea lor întunecată, generatoare de consecințe periculoase social, cât și în dimensiunea lor catalitică pentru o călătorie spre căutarea autenticității sinelui) mai ales printre tineri, o pledoarie care sper să sensibilizeze cât mai mulți cititori și să contribuie la ecologizarea prejudecăților legate de afecțiunile psihiatrice.” (blog.libris.ro)

„Felul in care e scrisa, felul in care Cristina povesteste prin ochii Anei despre suferinta prin care trece o persoana cu anxietate este atat de descriptiv incat ai impresia ca traiesti si tu odata cu Ana starile ei. Ca esti acolo in poveste. Ca suferi odata cu ea. Ca te bucuri odata cu ea. Si asta este, zic eu meritul unui scriitor talentat. Sa transmita folosindu-se de cuvinte si dincolo de cuvinte, stari, emotii, sentimente.” (softblog.eu)

„Încă de la primele pagini m-am gândit la Muntele vrăjit și la Pădurea norvegiană, la Thomas Mann și la Haruki Murakami, doi autori care-mi sunt dragi sincer și ale căror cărți ar putea fi folosite uneori pentru a mă descrie pe mine, cu tot inexplicabilul și absurdul din mine. Și dincolo de tot ce poți spune obiectiv despre Zilele noastre care nu vor mai fi niciodată e ceea ce ține de subiectiv: cartea asta m-a făcut să am curajul necesar să recunosc niște lucruri față de mine și față de cei apropiați.” (irrefutabilis.blogspot.ro)

Despre Cristina Nemerovschi: http://cristinanemerovschi.ro/cristina-nemerovschi

lansare-zilele-noastre-verona.jpg

Lansare ,,Moștenirea babei Stoltz” de Alina Pavelescu (4 martie 2017)

Sâmbătă, 4 martie, Editura Herg Benet și Librăria Humanitas de la Cișmigiu vă invită la lansarea romanului „Moștenirea babei Stoltz” de Alina Pavelescu. Evenimentul va avea loc de la ora 17, la Librăria Humanitas de la Cișmigiu din Bulevardul Regina Elisabeta, nr. 38.

Alături de autoare, vor vorbi despre carte Ana Barton și Cristian Pătrășconiu, iar moderator va fi Alexandru Voicescu.

Romanul „Moștenirea babei Stoltz – psihanaliza unei secretare de primărie” a apărut la Editura Herg Benet, în colecția Radical din 7, și este debutul scriitoarei Alina Pavelescu.

În mijlocul Bărăganului, viața are propriile reguli, căpătate de întreaga suflare a satului prin ani și ani de obiceiuri, mai mult sau mai puțin potrivite unui trai liniștit, așezat pe făgașul istoriei și al credinței. Însă când secretara primăriei se îndrăgostește, lucrurile nu pot rămâne la fel, desigur. Pornită pe un drum al schimbării, ea întâlnește pe bătrâna Stoltz, deținătoarea unui număr impresionant de acareturi ancestrale, ca orice babă la casa ei, dar și de miraculoase soluții pentru o întrebare fundamentală: ce rost poartă sufletul omului?

„Cartea de debut a Alinei Pavelescu transformă debutul într-o mai mult decât frumoasă realizare personală a autoarei. […] Psihanaliza, autopsihanaliza e miezul acțiunii; deci, aparent, n-ar trebui să avem de-a face cu foarte multă acțiune, ci doar cu lungi, prea lungi dialoguri cu Sinele, în speranța unei prea bune îndreptări; să citești și să nu crezi – nimic din toate acestea! Ironia devine cu adevărat o armă de foc în mâinile scriitoarei Alina Pavelescu, autoironia vine și ea la pachet, dimpreună cu realismul mult prea bine concretizat în fapte pline de ridicol.” (Bookhub.ro)

„Visele oamenilor au oase de sticlă, atât de fragile, încât adeseori nici înşişi visătorii nu au curajul să şi le pipăie, atât de transparente, încât, atunci când le visezi, nu pe ele le vezi, ci doar pe tine prin ele. Dar hultanii, cei consacraţi şi cei în devenire, reuşesc întotdeauna să prăduiască visele altora. Le dau obsesiv târcoale, nu pentru că i-ar interesa cum arată scheletul transparent al viselor, nici pentru că, atunci când rămân singure, visele se aprind şi îşi strigă pe nume stăpânii rătăciţi, nici măcar dintr-o poftă sadică, fiindcă le-ar plăcea sunetul cristalin al osului de vis fărâmat, ci, pur şi simplu, pentru că orice carieră de hultan are nevoie de o cauză fondatoare. Chiar dacă n-au învăţat-o nicăieri – n-am auzit să existe vreo şcoală care dă doctorate în hultanism, asta e mai degrabă o vocaţie, hultanul e artist în felul lui – ei ştiu din instinct că la fundaţia oricărei opere din lumea noastră, fie şi a uneia mediocre, trebuie să îngropi un vis.”

*

Alina Pavelescu s-a născut pe la 19…, în mitologica mahala Giuleşti, unde mai trăieşte şi în zilele noastre. Ca profesie declarată, e arhivistă, adică o creatură suficient de exotică încât să i se poată ierta toate extravaganţele. În vieţile ei anterioare, a trecut prin diverse rătăciri, în urma cărora s-a ales cu un doctorat în ştiinţe politice, luat de la Paris. Din păcate, nevindecabil.

Sus-numita nu ştie dacă va reuşi vreodată să devină scriitoare, dar asta nu o împiedică să rămână o încăpăţânată cititoare de literatură. Până în prezent, singurele sale încercări de a ieşi în spaţiul public cu literatura proprie au fost textele de pe blogul savonarolawho (de care între timp s-a plictisit). Nu posedă opere de sertar, preferă să le trăiască. Nu deţine averi personale, cu excepţia unui bărbat, a unui căţel şi a unei armate de pisici indiscrete.

Pentru edificare, listăm aici singurele asemănări dintre ea şi naratoarea din romanul său: fumează mult, îi plac maidanezii şi obişnuieşte să gândească neîntrebată.

Lansare-Alina-Pavelescu-Cismigiu.jpg