,,Sultanul Ahmet își amintește de vremurile când era copil, la Manisa, și se juca împreună cu Mahmud fratele său mai mare. Acesta, într-o zi, îi promite că el n-o să facă niciodată așa cum a făcut tatăl lor, care în ziua aceea și-a îngropat pe toți cei 19 frați, omorâți de el conform tradiției, ca nu cumva să încerce într-o zi să-i uzurpe tronul. După niște ani, când ambii frați devin adolescenți, Mahmut îi spune lui Ahmet că i-a cerut tatălui lor o armată ca să meargă singur să dejoace planurile unor bandiți din Imperiu. Ahmet se îngrozește și îi spune fratelui său că va fi omorât pentru așa o îndrăzneală. Că nu te poți aștepta la altceva din partea unui om care a pus să fie omorâți toți frații lui fără să clipească. Atunci a fost ultima oară când Ahmet l-a văzut viu pe fratele lui, pentru că în noaptea care a urmat tatăl lor, sultanul Mehmet al III-lea, și-a omorât fiul cel mai mare cu propriile mâini, sugrumându-l cu sfoara pe coridoarele palatului Topkapî.
Ahmet cade în depresie și timp de 3 luni nu-și poate reveni din durerea sufletească simțită în urma pierderii fratelui drag. Într-o zi, bunica lui, sultana Safiye, îi face mai multe cadouri aduse din toată lumea. Printre tablourile dăruite, Ahmet vede unul cu portretul unei fete, Anastasia, de care se îndrăgostește și când ajunge sultan, Safiye pune să fie căutată și adusă la palat. Noaptea visează că din inima lui răsare o plantă care crește până se face un copac falnic. Într-o dimineață foarte devreme, sultana Safiye pune să fie chemat nepotul ei în sala de consiliu. Ahmet este trezit de servitorul său credincios, Reyhan aga, căruia îi pune cuțitul la gât, crezând că este un rău-făcător. Acesta îl liniștește și îi spune doar că trebuie să vină în sala mare. Ahmet crede că va fi executat de tatăl său, deși nu-și cunoaște vreo vină…”
Restul descrierii pe site-ul Pulbere de stele.
VIZIONARE PLĂCUTĂ!
Mes passions... 