,,Și soarele e o stea” de Nicola Yoon

Nicola Yoon a crescut în Jamaica și în Brooklyn. Momentan, locuiește în Los Angeles, California, cu soțul și fiica ei, pe care îi iubește mai presus de orice. Este o romantică incurabilă care crede cu tărie că te poți îndrăgosti într-o clipă și că poate dura pentru totdeauna. Primul său roman, bestseller-ul Absolut tot, s-a aflat pe primul loc al topului realizat de New York Times. 

După emoționanta poveste din ,,Absolut tot”, am ales să citesc și cea de-a doua carte a Nicolei Yoon, frumos intitulată ,,Și soarele e o stea”. Dacă în ,,Absolut tot” aveam de-a face cu un concept altfel, cuvintele fiind, adeseori, înlocuite de desene, grafice, de un suport grafic realizat de talentatul David Yoon, în acest caz autoarea ne oferă o istorie clasică, un love story cu și pentru adolescenți.

Această carte m-a însoțit la mare, pe plaja scăldată în razele soarelui, mi-a ținut companie în mașină, mi-a înfrumusețat câteva zile la rând. Deși se citește ușor, am preferat s-o savurez încet-încet, să mă bucur de fiecare capitol în parte, de fiecare stea ivită pe cerul țesut din cuvinte și cerneală.

Mi-a plăcut foarte mult această poveste, inspirată din viața autoarei. Cei doi protagoniști sunt Natasha și Daniel, o negresă originară din Jamaica, respectiv, fiul unor imigranți sud-coreeni. Acest cuplu se dovedește a fi inspirat de cel al soților Yoon, o dovadă a iubirii ce nu ține cont de culoare, rasă, religie, dar și a necesității de a fi toleranți, înțelegători, deschiși într-o lume a oamenilor diferiți, dar unici  și frumoși în felul lor.

Soții Nicola și David Yoon

Natasha Kingsley trăiește de la 8 ani în Statele Unite ca imigrant ilegal. Acum se află în ultimul an de liceu, absolvirea și admiterea la facultate îi bat la ușă, însă toate visurile ei par să se fi năruit în decursul a câteva secunde. Tatăl ei, un actor pasionat, veșnic în așteptarea momentului său de glorie, a condus sub influența băuturilor alcoolice, a fost prins de poliție și, astfel, s-a aflat de șederea lor ilegală în țara tuturor posibilităților. Mai au o singură zi înainte de a fi deportați în Jamaica, țara lor de origine. Însă Natasha nu e mulțumită, Jamaica e doar o amintire dintr-un trecut îndepărtat. Statele Unite reprezintă țara ei, locul în care a crescut, și-a făcut prieteni, s-a îndrăgostit…

La polul opus se află Daniel Jae Ho Bae, născut în SUA, ai cărui părinți s-au stabilit aici pentru a le oferi ceva mai bun copiilor lor. Are un frate mai mare, Charles, care din cel mai bun, student la Harvard, a ajuns dezamăgirea familiei. Acum presiunea părinților este orientată către Daniel, care se vede nevoit să aplice la Yale și să devină, la un moment dat, medic, în timp ce pasiunea lui cea mai mare o reprezintă poezia…

,,Inimile nu se frâng.
E doar o altă vorbă a poeților.
Inimile nu sunt făcute
Din sticlă
Din os
Sau din orice alt material în stare
Să se spargă,
Să se rupă
Sau să se sfărâme.
Inimile nu
Se fac cioburi.
Nu se desfac în bucăți.
Inimile nu se frâng.
Ele doar se opresc din bătut.
Un ceas vechi din alte vremuri, imposibil de reparat.”

Într-o zi, ultima pentru Natasha în SUA, cei doi se întâlnesc întâmplător pe stradă, iar o serie de evenimente îi aduce în situația de a face cunoștință și de a schimba câteva vorbe. Daniel se simte atras de Natasha și este sigur că o va face să se îndrăgostească de el, ceea ce și reușește, chiar dacă ea a fost sceptică privind posibilitatea de a se îndrăgosti la prima vedere. Petrec ore-n șir împreună, vorbesc, se contrazic, iar dragostea se înfiripă între două personaje, aparent, antitetice.

Nu doar culoarea îi deosebește, ci și modul de a privi lumea, tot ceea ce-i înconjoară. Natasha își ghidează existența după principii riguroase, realiste, pasiunea ei pentru știință fiind mai mult decât evidentă. Daniel este visător, pentru el viața este asemenea unei poezii ce nu încetează să uimească.

Drumurile lor s-au intersectat într-o zi importantă pentru amândoi. Natasha încearcă încă o dată să găsească o soluție pentru situația sa. Nu poate să se întoarcă în Jamaica, nu vrea asta, iar acum mai e și Daniel, pe care destinul i l-a scos, pe neașteptate, în cale. Daniel trebuie să participe la un interviu legat de admiterea sa la Yale, însă nu-și dorește, cu adevărat, să fie admis la prestigioasa universitate, să îndeplinească visurile părinților săi. Orele se scurg, relația lor înfruntă și bune și rele…

Vor avea ei vreo șansă să rămână împreună? Există un viitor comun pentru Natasha și Daniel, o tânără de culoare și un tânăr asiatic? Dacă destinul i-a adus împreună, înseamnă că totul s-a întâmplat cu un scop… Care o fi acela? 

Vă recomand să citiți ,,Și soarele e o stea” de Nicola Yoon! Veți avea șansă să pășiți prin New York, să aruncați o privire dincolo de clădirile strălucitoare, oamenii bogați și fericiți. Veți descoperi o poveste de iubire inocentă, de-a dreptul cuceritoare, ce vă va face inima să bată mai tare. Veți citi o carte ce abordează numeroase teme, precum viața de imigrant, relațiile părinții-copii, împlinirea personală. Veți mai afla, totodată, că nimic nu este întâmplător, că nicio stea (în această categoria includem și soarele) nu sclipește zadarnic pe cerul cufundat în mrejele nopții…

Fragmente:

• ,,Îl sărut ca să-l fac să tacă. Dacă va continua să vorbească, îl voi iubi, iar eu nu vreau să-l iubesc. Chiar nu vreau. Se dovedește a fi o strategie deloc grozavă. Sărutatul este tot un fel de vorbit, doar că fără cuvinte.”
• ,,SPERANȚA este acel ceva cu pene. O simt fâlfâindu-mi în inimă.”
• ,,Natasha nu spune ce bănuiește ea. Că sortiți unul altuia nu înseamnă pentru totdeauna. Se sărută, și se sărută iar. Când în cele din urmă se despart, știu ceva în plus. Își dau seama că durata unei zile este variabilă și că nu poți ști niciodată sfârșitul de la început. Își dau seama că dragostea transformă toate lucrurile, tot timpul. Pentru asta există dragostea.”

Mulțumesc Editurii Youngart, imprint al Grupului Editorial Art, pentru exemplarul oferit pentru recenzie!

,,Și soarele e o stea” poate fi procurată de pe site-ul editurii, dar și din librăriile partenere.

LECTURĂ PLĂCUTĂ!

,,Iubirile croitoresei” de Maria Duenas

 Maria Duenas, doctor în limba și literatura engleză, este profesoară la Universitatea din Murcia. Familia mamei sale a locuit în Protectoratul spaniol al Marocului, la Tetuan, locul unde se desfășoară cea mai mare parte a evenimentelor descrise în Iubirile croitoresei (Polirom, 2011, 2013), romanul său de debut, care s-a vândut în peste un milion de exemplare. La Editura Polirom i-au mai apărut romanele Ce avem și ce uităm (2013) și Cumpătarea (2016).

Există cărți de care te îndrăgostești, pe care nu încetezi să le porți în suflet, la care te gândești adesea și, inevitabil, zâmbești. Pentru mine, o astfel de carte a fost și este ,,Iubirile croitoresei”. După ce am dat ultima pagină, după ce am conștientizat că s-a terminat nu am putut spune decât: WOW!

Mulțimea de emoții și de sentimente transmise de această poveste uimitoare continuă să nu-mi dea pace. Sunt fascinat, uimit, încântat, bucuros și, iarăși, fascinat. Am parcurs această carte într-o perioadă relativ lungă de timp, am savurat-o pagină cu pagină, capitol cu capitol, am profitat de momentele plăcute pe care mi le-a oferit neîncetat…

Ce aș putea spune despre ,,Iubirile croitoresei”?

1.M-am îndrăgostit de stilul Mariei Duenas, de scriitura sa complexă și fermecătoare. Pentru unii este, cu siguranță, extrem de plictisitoare, dar pentru mine a fost magică. Descrierile realizate cu o deosebită măiestrie reușesc să ne ofere o imagine de ansamblu asupra evenimentelor evocate și ne permit să călătorim pe alte meleaguri, în vremuri apuse…

2.Este un roman de ficțiune bazat pe adevăr istoric, ilustrând perfect situația Spaniei, a Marocului aflat sub Protectorat spaniol și nu numai, în anii ’30-’40 ai secolului anterior. Pentru mine a reprezentat un deliciu prilejul de a mă plimba, rând pe rând, prin Madrid, Tanger, Tetuan, Lisabona și, implicit, de a înțelege viața oamenilor din acele vremuri deloc pașnice.

3.Această carte este, fără îndoială, un thriller de toată frumusețea, îmbinând viața de croitoreasă cu cea de spion sub acoperire și din care nu lipsesc aventura la cele mai înalte cote, adrenalina și suspansul. Pe tot parcursul lecturii, cititorul stă cu inima la gură, nerăbdător, curios, nesigur de turnura pe care o vor lua evenimentele. Situațiile-limită, momentele în care avem impresia că totul s-a sfârșit, că nu există nicio cale de scăpare, condimentează povestea scrisă atât de bine și de convingător.

4. Personajele sunt extrem de bine prezentate, înfățișate în lumini și umbre, cu bune și cu rele. Inclusiv personajul principal reprezintă un amestec complicat de calități și defecte, o dovadă a autenticității și verosimilității caracterului uman, o sugestie a generalizării și, nicidecum, a satirizării tipologiilor inspirate din viața de zi cu zi.

5.Per ansamblu, ,,Iubirile croitoresei” devine, din punctul meu de vedere, o bijuterie neprețuită pentru cel care o citește și o înțelege, o carte, cu adevărat, bună, perfectă pentru zilele însorite de vară, dar și pentru cele marcate de gerul năprasnic al iernii. (Pentru câteva ore vom uita de vremea de afară și ne vom încălzi numai imaginându-ne clima din bazinul Mediteranei 😀 )

Despre ce este vorba în romanul Mariei Duenas?

Dacă mă credeți, aș fi în stare să vă povestesc întreg romanul, aș scrie pagini întregi despre această carte și tot ar mai rămâne ceva de scris, de povestit, însă nu vreau să vă răpesc din farmecul lecturii. Astfel, mă voi limita la o scurtă prezentare a subiectului care, sper eu, vă va atrage atenția.

Protagonista este Sira Quiroga, o tânără din Madrid, crescută de o mamă singură (senora Dolores) și care nu a avut șansa de a studia, petrecându-și anii copilăriei și, mai apoi, ai adolescenței în atelierul de croitorie al donei Manuela. Din nefericire, în anul 1936 a început războiul civil spaniol, iar situația economică a fost și ea afectată. Drept urmare, cele două, mamă și fiică, au devenit șomere. Totuși, situația lor nu a rămas fără soluție. Sira l-a cunoscut pe Ignacio, cu care urma să se căsătorească și să ducă o viață modestă, mai mult decât acceptabilă în acele timpuri…

La un moment dat, îl cunoaște pe Ramiro, un bărbat cuceritor, în ale cărui mreje se lasă prinsă și pentru care renunță la tot. La Ignacio, la posibila sa carieră de funcționară, la viața monotonă de odinioară. Sira își întâlnește tatăl, un om de afaceri prosper, de la care primește o moștenire sub forma unei mari sume de bani și a unor bijuterii de familie extrem de valoroase. Fiind prea fascinată de Ramiro, de pasiunea și de atracția dintre ei, Sira nu-și dă seama că este păcălită. Acceptă să călătorească în Tangerul marocan, oraș internațional pe atunci, și petrece mult timp într-un hotel de lux, cu petreceri, voie bună, iubire… până când este lăsată însărcinată și lefteră de bărbatul ce se face nevăzut.

Pierde copilul și ajunge la Tetuan, parte a Protectoratului spaniol. Situația sa nu este deloc una fericită.  A rămas singură în acest loc departe de casă, îi este imposibil să revină la Madrid din cauza războiului care a luat amploare și, pe deasupra, trebuie să plătească datoria imensă pe care o are față de Hotelul Continental. Așa pornește ea, în zorii celui de-Al Doilea Război Mondial, într-o aventură uimitoare, o aventură care începe cu deschiderea celui mai profesionist atelier de haute couture din nordul Africii.

Până apucă să se dezmeticească, Sira devine o croitoreasă faimoasă, dar și un spion ce are drept misiune împiedicarea angrenării Spaniei în conflagrația mondială alături de Hitler. Intră în contact cu personaje-cheie ale epocii, precum Înaltul Comisar Beigbeder, Rosalinda Fox (personaje reale), se îndrăgostește. Joacă periculos, își riscă viața, însă va merita? Care va fi deznodământul acestei istorii?

Sper că am reușit să vă ispitesc. Eu vă recomand din toată inima ,,Iubirile croitoresei”! Vă invit s-o citiți în tihnă, să vă bucurați de toată aventura Sirei și de zbuciumul neîncetat pe care aceasta îl înfruntă, de atmosfera acelor vremuri, de frumusețea meseriei de croitor și de importanța celei de spion.

  După această carte s-a realizat și un serial de treisprezece episoade, intitulat ,,El tiempo entre costuras”, pe care, personal, abia aștept să-l vizionez! 

  Mulțumesc Librăriei Online Libris pentru șansa neprețuită de a citi această carte excepțională! ,,Iubirile croitoresei” poate fi procurată de pe site-ul librăriei, alături de alte titluri ce poartă semnătura Mariei Duenas.

      LECTURĂ PLĂCUTĂ!

,,Viva Regina Maria” de Diana Mandache

 DIANA MANDACHE este istoric și colecționar de fotografii, gravuri. S-a specializat în istoria regalității, având stagii de cercetare în arhive din Marea Britanie, SUA. I-a fost acordată bursa Chevening de către Universitatea din Londra și Foreign Office, fiind profesor asociat la University College London. De asemenea, Fundația Rațiu din Londra i-a acordat o bursă pentru studierea patrimoniului regal. A contribuit la organizarea mai multor expoziții și a susținut o serie de conferințe publice pe teme de istorie. Este autoarea mai multor cărți, printre care: Cotroceniul regal (Curtea Veche, 2015), Balcicul Reginei Maria (Curtea Veche, 2014), Regele Mihai. Album istoric (Litera, 2013), Patrie și Destin. Principesa Moștenitoare a României (Litera, 2012), Dearest Missy (Rosvall Royal Books, 2011), Images of a Queen (Rosvall Royal Books, 2007), Later Chapters of My Life. The Lost Memoir of Queen Marie of Romania (Sutton, 2004).

Sursă foto

Cei care mă cunosc știu că port un respect profund monarhiei și, în special, Casei Regale a României,  motiv pentru care aleg, adesea, să mă documentez, să citesc despre acești oameni care prin acțiunile lor au decis destinul națiunii pe care fuseseră însărcinați s-o cârmuiască. E suficient să mă gândesc la realizările Familiei Regale pentru a mă simți mândru de faptul că sunt român și că țara noastră a avut și are monarhi admirabili. Astfel, m-am decis să mă implic într-un mic proiect de cercetare, alegându-mi ca temă personalitatea Reginei Maria și contribuția acesteia în procesul de reîntregire a României.

Una dintre cărțile pe care am avut ocazia să le studiez este cea a Dianei Mandache, marele istoric român, frumos intitulată ,,Viva Regina Maria. Un destin fabulos în reîntregirea României” și publicată în colecția Istorie cu blazon a Grupului Editorial Corint. Mi-a plăcut nespus, fapt pentru care țin să o felicit pe autoare! Cu istorici asemenea dumneaei, istoria și patrimoniul cultural al țării noastre se află pe mâini bune!

Lucrarea de față este structurată în 3 părți: VIVA REGINA MARIA – o introducere, o familiarizare a cititorului cu persoana Reginei Maria, o prezentare a acțiunilor acesteia din timpul Primului Război Mondial și a eforturilor diplomatice ce au influențat Marea Unire; un ALBUM ce adună laolaltă instantanee din viața Familiei Regale în timpul războiului, având-o în prim-plan, bineînțeles, pe regină și, nu în cele din urmă, CORESPONDENȚA REGINEI MARIA CU MAMA SA, DUCESA DE COBURG (1914-1920) – o serie de scrisori ce reflectă destinul capetelor încoronate ale Europei, modul în care războiul s-a răsfrânt asupra vieții de zi cu zi.

Despre Regina Maria (1875-1938) sunt multe de spus. A fost, cu adevărat, Regina României, mama românilor, o femeie căreia îi datorăm, în bună parte, Marea Unire. S-a născut într-o ilustră familie europeană, fiică a lui Alfred Ernest Albert de Saxa-Coburg-Gotha, duce de Edinburgh și a Mariei Alexandrovna Romanova, mare ducesă a Rusiei. Bunica paternă este nimeni alta decât cea supranumită ,,bunica Europei”, Victoria I a Regatului Unit al Marii Britanii și al Irlandei, iar bunicul matern este țarul Alexandru al II-lea.

Această prințesă cu o descendență impresionantă s-a căsătorit cu principele moștenitor al României, Ferdinand de Hohenzollern-Sigmaringen, în 1892. Din 1914 a purtat titlul de Regină a României, pe când deja se integrase în viața politică și socială a patriei de care fusese adoptată și de care se îndrăgostise iremediabil. În anii crunți ai războiului a fost alături de români, de soldații ce și-au riscat viețile pe front, a fost omniprezentă, câștigând iubirea poporului.

În plus, a reprezentat România la nivel internațional, a susținut cauza acestui popor în fața Marilor Puteri din Occident, s-a folosit de propria imagine, de propria poziție, de familia din care făcea parte pentru a obține reîntregirea României. A depus nenumărate eforturi, a renunțat de multe ori la micile plăceri ale vieții pentru a se dedica națiunii, o națiune ce merita, din punctul ei de vedere, să se unifice, să devină un întreg, după atâtea veacuri de separare. Și a reușit.

Misiunea ei nu s-a sfârșit aici, căci România trebuia reconstruită, într-o oarecare măsură, după Marele Război. A realizat tot ceea ce a putut cu aceeași dragoste pentru români și România, cu aceeași dedicare de care a dat dovadă în cele mai cumplite momente.

Cartea Dianei Mandache îi oferă cititorului șansa de a se familiariza cu contextul internațional, cu viața românilor și a Familiei Regale în timpul Primului Război Mondial. De asemenea, misivele pe care și le trimiteau, cu chiu cu vai, Regina Maria și mama sa, ducesa de Coburg, ne oferă o altă perspectivă asupra acelor ani grei, marcați de schimbări, de lipsuri, de decăderea unora și de ascensiunea altora. Ni se permite să facem o incursiune în viața personală, intimă, a unor femei cu sânge albastru, având, totodată, posibilitatea de a descoperi o pagină de istorie, diferită de ceea ce găsim, de obicei, în cărți.

Vă recomand să citiți ,,Viva Regina Maria” și să faceți cunoștință cu destinul fabulos ce a contribuit la reîntregirea României!

În 2018 vom celebra centenarul Marii Uniri și, de aceea, consider că este necesar să ne documentăm referitor la acest eveniment esențial al istoriei noastre, să-i înțelegem, pe cât posibil, valoarea, să ne amintim de Majestatea Sa Regina Maria și să ne plecăm capul în memoria ei. Această mamă a românilor merită tot respectul și toată dragostea noastră. Dumnezeu s-o odihnească!

Mulțumesc Editurii Corint pentru șansa neprețuită de a citi această lucrare! ,,Viva Regina Maria” poate fi procurată de pe site-ul editurii, dar și din librăriile partenere. Mai multe despre istoricul Diana Mandache puteți citi pe blogul dumneaei. 

LECTURĂ PLĂCUTĂ! 

,,Pragul (#3). Ultimul trimis Oserp” de Doina Roman

După experiența plăcută oferită de primele două volume ale seriei ,,Pragul” mi-a fost dificil să-l încep pe al treilea. Știind că este ultimul și că nu va mai exista o continuare, am tot amânat sfârșitul, însă, până la urmă, i-a venit rândul. L-am citit dintr-o suflare, curios peste măsură să reîntâlnesc personajele atent creionate de talentata autoare, dornic să mă alătur lor în aventurile ce-i poartă prin lumi și locuri nemaivăzute, învăluite într-o aură de mister și de farmec.

Poate că am mai spus-o, dar nu mă pot abține să o felicit pe tânara autoare Doina Roman! Fără îndoială, este înzestrată cu un talent extraordinar, cu uimitoarea capacitate de a însufleți cuvintele, de a crea universuri paralele, oferindu-le cititorilor ocazia de a citi literatură de calitate. Se numără printre cei mai virtuozi scriitori contemporani, fiind capabilă să facă artă cu condeiul și cu multă măiestrie. Totodată, țin să o felicit pentru premiul recent decernat de Convenția Societății Europene de Science Fiction (Eurocon/ ESFS) din Dortmund, Germania!

Revenind la volumul al treilea, o reîntâlnim pe vindecătoarea Lia care acum domnește asupra Tărâmului Lacurilor. După atâtea evenimente și schimbări survenite în primele două volume, ea reușește să conducă această cetate, în timp ce Kor este închis în temniță. Chiar și așa, nimic nu-l împiedică să recurgă la fapte care vor marca, fără doar și poate, existența tuturor.

La poarta cetății, își face apariția o ființă ciudată, cu șerpi în loc de picioare, un trimis al oserpilor cu un mesaj pentru Lia. Nu i se permite să stea de vorbă cu aceasta, așa încât e nevoit să-i prezinte dragonului Șarkan doleanțele neamului său. Conform spuselor acestuia, oserpii cer inima Liei și amenință să fure apa și timpul locuitorilor cetății. Refuzul lui Șarkan de a-i da de veste Liei se pare că va avea consecințe.

,,Ce blestem purtăm în vene? Fratele să-și batjocorească sora? Tatăl să-și gonească fiica și soția? Să n-ai parte de dragoste sau de fericire nici măcar o clipă? Să-ți râvnească pâinea specii cărora nu le-ai făcut niciun rău, să fii înghițit doar pentru că ești bun, doar pentru că ai un loc sub soare, pentru că ai ochi negri sau pielea roșie, pentru că speri, pentru că vorbești o limbă altfel, pentru că îți crești copiii cum poți, pentru că taci, pentru că n-ai noroc, de-aia! Norocul insulei ăsteia o să-l fac eu, chiar dacă viața mea o să se ducă pe apa sâmbetei!”

Kraborul Crius, maimuța în care este ascunsă mintea acestuia și fostul legionar Algar au de gând să ajungă la Agenție, dar mai întâi folosesc clopotul din piață drept portal de trecere și ajung într-un buncăr din Tărâmul Agenției. Pisică și Slăninuță, două personaje memorabile, continuă să se întovărășească, să se sprijine la bine și la rău și, mai ales, să ne amuze cu discuțiile lor în contradictoriu.

În această lume, facem cunoștință cu personaje pitorești, precum Focă, Rose, unii dintre cei care așteaptă (re)venirea Curierului. Oserpii se țin de cuvânt și nu ezită să i se arăte Liei, astfel încât aceasta află adevărul și se vede nevoită să reacționeze, în vederea salvării clanurilor și a oamenilor îmbătrâniți. Printr-o serie de împrejurări, scumpele noastre personaje se adună în buncăr, un loc de popas, un punct de trecere, iar profeția legată de Lia stă se împlinească…

,,-Stai, stai, că nu înțeleg! O singură săgeată să facă așa ceva?

-Din păcate, ea desparte dimensiuni, le separă, nu se mai întâlnesc niciodată până când se regenerează firesc. Sunt ca niște praguri. Înțelegi? Odată trecute, nu mai găsești drumul înapoi și nici ce ai lăsat când ai pășit dincolo.”

Cine este, de fapt, acest Curier și când are de gând să-și facă apariția? Este, cu adevărat, Lia mai mult decât o simplă vindecătoare? Ea și tovarășii săi vor avea șansa de a-și salva viețile și de a merge mai departe?

Vă invit să citiți ,,Pragul. Ultimul trimis Oserp”, o carte pe care o veți adora! Veți descoperi un univers fascinant, ale cărui lumi se întretaie, se intersectează în noduri mai mult sau mai puțin cunoscute. Vă veți împrieteni cu personaje remarcabile și vă veți bucura de o lectură de excepție. Și, pentru ultima oară, vă poftesc să treceți ,,pragul”, să pășiți în locuri ce vă vor vrăji cu diversitatea lor și cu nenumăratele enigme ce așteaptă să fie descifrate…

,,Ultimul trimis Oserp” oferă un deznodământ acestei trilogii, însă capitolul deschis de autoarea Doina Roman nu s-a încheiat. Povestea din ,,Pragul” nu s-a sfârșit aici…

Păreri:

• ,,În cele trei volume din PRAGUL, Doina Roman a reuşit ceva ce numai un scriitor de incontestabil talent poate face: a creat o lume. Un univers fantastic, având propria sa logică, justificare şi coerenţă, populat cu oameni şi fiinţe stranii, dar care se comportă, acţionează şi poartă dialoguri în mod firesc, realist, credibil.

  Un univers în care Seniorii Timpului schimbă lumi, le populează cu monştri, distrug civilizaţii, condamnă popoare la dispariţie, pun stăpânire pe elixirul tinereţii veşnice… în care, în loc de bani sau proprietăţi, colectorii iau datornicilor sentimente, amintiri sau ani din viaţă… în care timpul poate fi oprit, oamenii întorşi din moarte, iar pragurile dintre lumi nu sunt o piedică pentru cei hotărâţi să le treacă. Un univers unde până şi obiectele capătă viaţă, devenind personaje memorabile, create cu o fantezie debordantă şi o doză de umor.
  O lume fascinantă, tragică, amuzantă, care te atrage, te absoarbe în vârtejul de pagini ca într-o tornadă. Şi nu laşi romanul din mână până ce nu ai trecut PRAGUL, citind un final surprinzător, care nu te va dezamăgi.” Rodica Bretin

 

• ,,Ceea ce impresionează la setul de Praguri al Doinei Roman este capacitatea de reinventare și de variație: umorul, situațiile și stilul. New Weird-ul ei chiar persistă în new peste sute bune de pagini. Al treilea Prag propune ipoteze despre limba gowscă, la care adaugă și un dicționar. Lumile acestea seamănă cu lumea noastră și totuși: atâtea rase, specii și ciudățenii. Ultimul trimis Oserp îmbogățește trilogia cu Lorzi Secretari, vindecători și noi cabale ale misteriosei Agenții. Dar mai presus de orice, reies din scrisul autoarei o bucurie a fabulației și o sfidare a comportamentului civilizat ce întineresc orice inimă cititoare.” Felix Nicolau

Îi mulțumesc doamnei autoare Doina Roman pentru șansa de a mă delecta cu acest volum incredibil! ,,Ultimul trimis Oserp” poate fi procurat de pe site-ul Editurii Tracus Arte, alături de celelalte două volume ale seriei, dar și din librăriile partenere.

LECTURĂ PLĂCUTĂ!

,,Absolut tot” de Nicola Yoon

Se poate să trăiești o viață întreagă închis între cei patru pereți ai casei? Este posibil să te îndrăgostești, să simți fluturași în stomac și cum inima îți bate mai tare, în condițiile în care ți-ai petrecut întreaga existență departe de societate, protejată de un cocon familial?

Deși, aparent, sună neobișnuit, ambele întrebări pot avea un răspuns afirmativ. Ca în cazul romanului ,,Absolut tot” ce poartă semnătura autoarei Nicola Yoon. Un bestseller, o poveste celebră dedicată adolescenților și tinerilor din întreaga lume, cu a cărei ecranizare ne putem delecta, mai nou, pe marile și micile ecrane. Din fericire, cartea a fost tradusă încă din 2016 la Young art, imprint al Grupului Editorial Art, și reeditată cu o copertă tie-in de toată frumusețea.

Nicola Yoon a crescut în Jamaica și în Brooklyn. Momentan, locuiește în Los Angeles, California, cu soțul și fiica ei, pe care îi iubește mai presus de orice. Absolut tot este primul său roman.

David Yoon este scriitor și designer. Locuiește cu soția lui, Nicola Yoon, în Los Angeles, California, unde-și petrec zilele vorbind despre povești și citindu-i fiicei lor în vârstă de 4 ani, Penny. David a realizat ilustrațiile pentru Absolut tot. 

Am avut ocazia să citesc ,,Absolut tot” și nu pot să afirm decât că am fost de-a dreptul cucerit. Chiar dacă primisem câteva spoilere înainte de lectura cărții, asta nu m-a împiedicat să mă bucur de frumoasa poveste căreia Nicola Yoon i-a dat viață. Stilul ei de a scrie este unul plăcut, ușor, astfel încât ,,Absolut tot” devine o lectură perfectă pentru a fi citită în vacanță, departe de casă sau în confortul oferit de propriul cămin.

La prima vedere, Maddy – protagonista romanului – este o adolescentă obișnuită din Statele Unite ale Americii, însă viața ei nu a fost nicicând simplă. A fost diagnosticată cu imunodeficiență severă combinată (SCID) la o vârstă fragedă, după moartea neașteptată a tatălui și a fratelui său. De atunci, a stat închisă în casă, într-un mediu complet steril, curat, cu aer filtrat. Nu a avut o copilărie ca ceilalți, iar anii adolescenței sunt deja pe sfârșite.

,,Mă întorc în urmă, în urmă, din ce în ce mai în urmă și mereu ajung în același loc.

Dragostea.

Dragostea îi face pe oameni să o ia razna.

Pierderea dragostei îi face pe oameni să o ia razna.

Mama l-a iubit pe tata. A fost iubirea vieții ei. L-a iubit pe fratele meu. Era iubirea vieții ei. Mă iubește pe mine. Sunt iubirea vieții ei.” 

Își petrece zilele luând cursuri online, citind foarte mult. Singurele persoane cu care intră în contact sunt mama sa – doctor de profesie – și Carla, asistenta ce o îngrijește zi de zi. În interiorul casei și-a creat propria lume, propriul univers, aparent, de nepătruns.

Destinul ei ia o turnură neașteptată într-o zi. În casa de alături se mută o nouă familie și, cu această ocazie, îl zărește pe el. Pe Olly. Un tânăr îmbrăcat în negru, dar care pare să fie învăluit într-o aură fermecătoare. Nu au șansa de a se vedea față-n față, așa că se limitează la a-și scrie mesaje unul altuia. Astfel, Maddy cunoaște un băiat de care este sigură că se va îndrăgosti, chiar dacă asta o va face să sufere la un moment dat.

,, – Mulțumesc, e tot ce-mi trece prin cap să-i spun.

Vreau să-i spun că din cauza lui sunt aici, afară. Că dragostea îți deschide lumea. Eram deja fericită înainte să-l cunosc. Dar acum trăiesc, ceea ce e cu totul altceva.”

Existența ei monotonă este acum animată de conversațiile cu Olly, de atracția pe care o resimte față de acesta. Cu ajutorul Carlei, el o vizitează și, după obligatoriul ritual de sterilizare, ajung să respire același aer lipsit de microbi și bacterii. Vizitele lor se înmulțesc, se apropie tot mai mult unul de celălalt, fiecare găsește ceea ce are nevoie la persoana de alături: Maddy – puțin zbucium în viața ei plictisitoare, iar Olly – o oază de liniște, departe de scandalurile provocate de tatăl său alcoolic.

,,Decid că dragostea este un lucru groaznic, groaznic. Să iubești pe cineva cu atâta violență, așa cum o face mama, e ca și cum ți-ai purta inima în afara corpului, fără piele sau oase sau altceva care s-o protejeze.

Dragostea e un lucru groaznic, iar pierderea ei este și mai și.

Dragostea e un lucru groaznic și nu vreau să am nimic de-a face cu ea.”

Din nefericire, mama lui Maddy află adevărul, iar Carla sfârșește prin a fi concediată. Întâlnirile cu Olly sunt complet interzise. Totul până când Maddy își ia inima în dinți, mânată de niște bănuieli, și se hotărăște să plece de acasă. Tocmai în Hawaii. Împreună cu Olly. E majoră și are nevoie să trăiască, să descopere lumea care o înconjoară, să-și lase trupul scăldat de razele soarelui și de apele cristaline ale mării…

Va reuși Maddy să trăiască, să profite de toate lucrurile privite de ceilalți drept obișnuite, banale? Se va sfârși cândva cu viața sa lipsită de culoare, se va vindeca? Vor putea fi ea și Olly împreună, fericiți?

,,- Ai grijă! strigă Olly de undeva din spatele meu. 

Nu știu ce înseamnă asta în contextul ăsta. Ai grijă să nu te îneci? Ai grijă să nu te îmbolnăvești? Ai grijă, pentru că atunci când devii parte din lume, lumea devine și ea parte din tine?

Pentru că nu există niciun dubiu acum. Sunt în lume.

Și, de asemenea, lumea este în mine.” 

Vă recomand să citiți această carte uimitoare! Veți descoperi o istorie incredibilă, șocantă, cu un deznodământ neașteptat. Veți fi martori ai unei povești de dragoste inocente, de o frumusețe aparte. Veți învăța să apreciați mai mult detaliile și nimicurile care ne fac, în definitiv, viața mai frumoasă. Zâmbiți, iubiți, învățați, munciți, suferiți, plângeți și, cel mai important, nu uitați: TRĂIȚI!

Păreri:

• „O experiență de lectură realmente unică și frumoasă. Scrisul splendid se împletește cu desenele originale spunând o poveste fără pereche. Nu ai citit niciodată o carte ca asta.” David Arnold, autorul cărții Ținutul țânțarilor
• „Îți vine să lași absolut tot deoparte odată ce-ai început s-o citești… E greu să nu fii mistuit de această poveste de dragoste lipsită de șanse.” The Times, Londra
• „Absolut tot are de toate… romantism, pasiune și inteligență.” Danielle Page, autoarea volumului Dorothy Must Die,bestseller New York Times

Mulțumesc Editurii Young art pentru șansa neprețuită de a descoperi această poveste fascinantă! ,,Absolut tot” poate fi achiziționată cu copertă tie-in de pe site-ul editurii, dar și din librăriile partenere. 

LECTURĂ PLĂCUTĂ! 

,,Micul Prinț/ Le Petit Prince” de Antoine de Saint-Exupéry

Fără îndoială, cu toții am auzit de celebrul prinț al lui Saint-Exupéry, de acest roman clasic al literaturii pentru copii. Eu l-am citit cu ani în urmă, însă nu cred că l-am înțeles prea bine la acea vârstă. Din acest motiv, am hotărât să-l recitesc, să îl trec prin filtrul gândirii și, cine știe, să învăț ceva. Datorită dragilor mei prieteni de la Booklet Fiction am și reușit, astfel încât țin să le mulțumesc.

Ediția publicată în 2017 este bilingvă, oferind cititorilor posibilitatea de a-și exersa cunoștințele de limbă franceză și de a se delecta cu această ,,chef–d‘œuvre” (capodoperă) în limba în care a fost scrisă. Totodată, cei care nu stăpânesc tainele limbii lui Molière au ocazia de a citi ,,Micul Prinț” în limba română. Mesajul transmis este unul și același. Ilustrațiile originale aparținând autorului sunt, cu adevărat, fermecătoare, completează povestea și-i oferă un plus de savoare.

Înainte de a trece la istoria propriu-zisă, este necesar să îl pomenim pe autor. Antoine-Marie Roger (29 iunie 1900 – 31 iulie 1944), viconte de Saint-Exupéry, a fost un romancier, eseist și reporter francez. Din opera sa fac parte titluri precum ,,L’Aviateur” (Aviatorul), ,,Vol de nuit” (Zbor de noapte) și ,,Citadelle”(Citadela), dar succesul i-a fost asigurat de publicarea povestirii moderne ,,Le Petit Prince” (Micul Prinț), carte tradusă în peste 110 limbi. A fost și pilot de avion, carieră ce i-a influențat existența. Ba chiar și-a pierdut viața în apele Mării Mediterane, după ce aparatul său de zbor a fost doborât în timpul războiului.

Ce s-ar mai putea spune despre ,,Micul Prinț”? Această poveste arhicunoscută se numără printre lecturile obligatorii ale oricărui copil și ale oricărui adult. Cartea lui Saint-Exupéry trebuie citită și recitită pe parcursul întregii vieți. Fiecare lectură va aduce cu sine o altă interpretare, noi semnificații, alt farmec. Personal, mi-am propus s-o recitesc în fiecare an și sper să și reușesc 😀

,,Micul Prinț” este o poveste filosofică, o alegorie la adresa societății adulte contemporane și ale celei dintotdeauna, reflectând tema vieții și a naturii umane. Un critic literar, James Barry, afirma despre această operă că ar fi ,,o alegorie a vieții lui Saint-Exupéry – căutarea lui după certitudini din copilărie și pace interioară, misticismul lui, credința lui în curajul omenesc și fraternitate, și dragostea lui adâncă pentru soția lui, Consuelo, dar, de asemenea, o aluzie la caracterul torturat al relației lor.”

Aparent, am spune că avem de-a face cu o istorie banală, cu o acțiune simplă, rezumându-se la întâlnirea personajului-narator în deșertul Sahara cu Micul Prinț, venit tocmai de pe asteroidul B-612, și la aventura celui din urmă prin lume. Însă nimic nu este întâmplător în această carte, fiecare personaj, fiecare întâmplare simbolizează ceva, capătă o însemnătate aparte.

,,Fais de ta vie un rêve, et d’un rêve, une réalité.”

,,Fă din viața ta un vis și dintr-un vis o realitate”

Micul Prinț întruchipează copilul autentic, dispus să iubească, să se bucure de viață și să descopere lumea ce-l înconjoară. De aceea, și alege să-și părăsească planeta. Ceea ce nu știe este că această călătorie îi va oferi lecții, îi va arăta cât de plictisitoare și de ciudată este viața adulților. Pe fiecare planetă ce-i răsare în cale dă peste o altă ipostază a adultului, un alt tip de om, asemănători doar prin atenția acordată lucrurilor ce sunt, până la urmă, lipsite de importanță. Toți acești oameni nu știu să profite de viață.

Micul Prinț o întâlnește pe vulpe, pe care o și îmblânzește. Discuțiile purtate cu această prietenă reprezintă un veritabil izvor de înțelepciune, dar și punctul culminant al peregrinării prințului…

,,Voici mon secret. Il est très simple: on ne voit bien qu’avec le coeur. L’essentiel est invisible pour les yeux.”

,,Iată taina mea. E foarte simplă: nu poți vedea limpede decât cu inima. Ochii nu pot să pătrundă în miezul lucrurilor.”

Personajul-narator învață de la micuțul om, de la copilul care este, de fapt, mai înțelept decât el. Din nefericire, prințul va dispărea, va rămâne în sufletul aviatorului rătăcit printre dunele aurii ale Saharei ca o amintire frumoasă, ca o iluzie. Cert este că viața i-a fost schimbată în bine, întrucât a (re)descoperit sensul existenței umane. Și poate că a redobândit puțin din puritatea, inocența și bunătatea copilului ce a fost cândva…

Câteva sfaturi de care ar trebui să ținem cont:

• NU ÎNCETA SĂ FII COPIL!
• NU TE LĂSA PRADĂ GRIJILOR ȘI RESPONSABILITĂȚILOR VIEȚII DE ADULT!
• NU ÎNCETA SĂ IUBEȘTI!
• TACI ȘI LASĂ-TE GHIDAT DE VOCEA INIMII!
• TRĂIEȘTE FIECARE CLIPĂ CA ȘI CUM AR FI ULTIMA!
• ȘI NU UITA: NU ÎNCETA SĂ FII COPIL!

,,Micul Prinț” este, fără îndoială, o carte pentru copiii de toate vârstele, pentru adulții care uită că au fost și ei copii și că au rămas copii în adâncul sufletului. Așadar, vă recomand să (re)citiți această poveste încântătoare! În ediția Editurii Booklet Fiction vă puteți bucura de ea fie în limba română, fie în limba franceză. Citiți, deschideți-vă inimile și scoateți la iveală inocența de altă dată…

Mulțumesc Editurii Booklet Fiction pentru șansa de a citi această capodoperă a literaturii franceze! ,,Micul Prinț”, în variantă bilingvă, poate fi achiziționată de pe site-ul editurii, dar și din librăriile partenere.

LECTURĂ PLĂCUTĂ! 

,,Hanul lui Manuc” de Simona Antonescu

Există cărți pe care odată ce le începi nu le mai poți lăsa din mână, pe care le savurezi din plin și pentru care ți-ai dori ca timpul să stea în loc. Gândul că vei ajunge să dai ultima pagină te întristează profund și, drept urmare, speri în adâncul sufletului că povestea nu va avea sfârșit, că nu se va termina curând. O astfel de carte este ,,Hanul lui Manuc”, o creație de excepție a autoarei românce Simona Antonescu.

Simona Antonescu s-a născut la Galați în anul 1969 și a copilărit în localitatea Țintea (județul Prahova). După absolvirea Liceului ,,Constantin Dobrogeanu-Gherea” (actualul Colegiu Național ,,Nichita Stănescu”) din Ploiești, a urmat cursurile Facultății de Chimie din cadrul Institutului Politehnic București. A debutat în anul 2015 cu ,,Fotograful Curții Regale” – romanul câștigător al Concursului de Debut al Editurii Cartea Românească, ediția 2014, și al Premiului de Debut al Uniunii Scriitorilor din România. Romanul a devenit în scurt timp bestseller și a fost reeditat în 2016 în colecția ,,Top 10+” a Editurii Polirom. În anul 2016 Simona Antonescu a publicat la Editura Cartea Românească al doilea roman al său, ,,Darul lui Serafim”.

Despre această autoare am tot auzit vorbindu-se, dar nu avusesem ocazia să citesc vreunul din volumele ce-i poartă semnătura. Publicarea celui de-al treilea și descrierea ispititoare m-au convins să nu mai amân. Am avut așteptări foarte mari și nu am fost dezamăgit, am avut supriza de a mă îndrăgosti de stilul Simonei Antonescu și de această carte ce se află, fără îndoială, în topul celor mai bune cărți citite în acest an, ba chiar pe parcursul întregii mele cariere de cititor (nu foarte lungă, ce-i drept). Scriitura ei este minunată, limbajul adaptat perioadei istorice, înțesat de arhaisme și regionalisme. Un deliciu!

,,Hanul lui Manuc” este o compoziție deosebită, o monografie și o frescă a societății românești (și nu numai) de la începutul secolului al XIX-lea. Avem de-a face cu un reprezentant de seamă al ficțiunii istorice, în care se pune accentul pe contextul istoric, pe tradițiile și obiceiurile acelor vremuri, dar din care nu lipsesc aventura, poveștile de dragoste și numeroasele lecții de viață. În această carte veți remarca importanța trecutului, a istoriei în desfășurarea prezentului. Fiecare suflare de astăzi este influențată de ceea ce am făcut ieri, de faptele strămoșilor noștri, întrucât oricât ne-am nega originile, acestea ne însoțesc până la moarte, depășind barierele spațiului și ale timpului.

Fără îndoială, personajul principal sau, poate, doar cel mai bine conturat este jupânița Ruxandra, fiica boierilor Sămărghiteni din Mironești. Are doar 12 ani, este mezina familiei și moștenitorul părinților săi. Interesată de mersul lucrurilor în ceea ce privește moșia tatălui său, mai mult băiat decât fată, Ruxandra e sigură că destinul ei e acela de a mânui sabia, de a înfrunta dușmanii și, nicidecum, acela de a se limita la conducerea gospodăriei și la împlinirea pe plan personal. Totuși, niciodată nu trebuie să spunem niciodată…

,,Două ar fi vrut copila să se facă, atunci când va fi fost mare, anume: haiduc și ispravnic de moșie. Numai mireasă nu se visa niciodată jupânița. Ori poate că se visa, numai că în visele ei ar fi fost o mireasă care se eliberează singură, cu paloșul, din captivitate, ba încă aducând acasă și capetele vrăjmașilor ce cutezaseră a o răpi.” 

Manuc este un negustor armean, paharnic și dragoman al Sublimei Porți. Afacerile sale l-au purtat de-a lungul timpului prin multe locuri, l-au determinat să fie cu ochii în patru, să analizeze din umbră viața politică de care comerțul este atât de dependent. El a botezat-o pe Ruxandra, înrudindu-se astfel cu Sămărghitenii, oameni ospitalieri, niște români autentici. La un moment dat, decide să-și construiască în București propriul său han, un han cum nu s-a mai văzut.

,,Paharnicul vorbea despre planuri mari de ridicare a celui mai strălucitor han în București, pe locurile de curând cumpărate ale Curții Vechi. Minuna jupânesele de la masă cu povești ale caravanseraiurilor pline de culoare, ce iau mințile femeilor și le fac să-și piardă inimile printre valurile de mătăsuri cu ape sclipitoare ori șiragurile de pietre prețioase întinse pe tarabele negustorilor. Glasul lui depănând imagini ale fântânilor arteziene sclipind argintii în lumina lunii îmbăta deopotrivă mințile jupâneselor și pe ale boierului, ba părea chiar că taica părintele însuși prinde a visa.”

Manuc Bey – un personaj inspirat din istorie

Cert este că construcția în care negustorul a investit galbeni și suflet va juca un rol important. Ne aflăm în 1806-1812, perioadă marcată de conflictele ruso-turce ce au avut repercursiuni asupra vieții muntenilor, obligați să-i accepte pe ,,musafirii” ruși și să le ofere cele trebuincioase… din puținul lor. Napoleon vrea să cucerească Europa, Rusia și Austria vor să se apere și, în același timp, să-și protejeze sferele de influență. Iar Principatele Romane se află la intersecția intereselor Marilor Puteri.

Din interiorul acestui han vor fi trase sforile vieții politice internaționale, aici se vor întâlni ambasadori, aici se vor semna tratate, se va decide soarta Europei și, implicit, a lumii. Și tot de aici Manuc va încerca să apere interesele românilor, ale acestui popor pe care-l simte ca fiind al său, față de care este profund atașat, însă fără a-și nega adevăratele origini.

   Hanul lui Manuc – o construcție ce a înfruntat intemperiile istoriei/timpului

La polul opus se află Imperiul Otoman, acest ,,bolnav al Europei”, pe care statele puternice, aflate în plină ascensiune încearcă să-l pună la pământ și să-i fure teritoriile nesfârșite, câștigate cu sudoarea frunții și cu șiroaie de sânge. Sultanii se succed, sunt obligați să abdice. Ienicerii se revoltă neîncet, fac prăpăd în Istanbul. Gloria de altă dată pare să se fi ruinat. Pe acest fundal, se conturează firav portretele a două personaje: Aisha – o cadână adusă tocmai din Georgia pentru haremul sultanului Selim al III-lea, ucisă fără milă din porunca pașei Bayraktar din Rusciuc alături de alte 149 de fecioare și Ismail – un ienicer trecut prin viață, martor mut al decăderii imperiului lui Osman.

,,Două iatagane intrară cu ușurință în trupul Aishei. Ochii fetei se măriră, arătându-și toată frumusețea, și buzele ei se zbătură alarmate în încercarea de a da glas unui ultim gând de care uitase: ce se va întâmpla cu dragostea ei pentru Selim? Investise atâta suflet în ea! De-ar găsi o cale ca dragostea aceasta să-i supraviețuiască, să rămână ca o suflare caldă, cu miros de prăjiturele muiate în sirop de flori de portocal, plutind ușor pe fața apelor Bosforului, șuierând a cântec la trecerea prin locurile înguste de sub Podul Galatei. În ea, o pasăre fâlfâi scurt și se alătură apoi celorlalte.”

Vedere asupra Istanbulului – gravură din secolul al XIX-lea, realizată de Melling

Într-una din vizitele nanului său, Ruxandra are ocazia de a-l cunoaște pe Vlaicu, un tânăr ambițios, pasionat de aventură, pe care-l îndrăgește imediat. Și se pare că sentimentul este reciproc. Anii trec, jupânița crește, tatăl său se apropie cu pași timizi de cumplitul sfârșit, se vede nevoită să înfrunte adevărul, se maturizează. Oare cum e posibil ca bătăioasa copilă de altădată să se fi schimbat atât de mult? 

,,Atunci, știu pe loc că-l îndrăgește pe Vlaicu. Ba chiar se simți vinovată pentru nenumăratele ei pendulări și întrebări, pentru toate neliniștile și îndoielile cărora le dăduse voie să se arate, iar ele se iviseră din zi în zi tot mai multe, întinând singurul adevăr al inimii ei: îndrăgea pe Vlaicu. Nu el era al ei, ci ea era a lui, întreagă, cu toate ale ei – nădejdi mărturisite ori nu, vise, dorințe mai mari ori mai neînsemnate – era a lui cu tot sufletul și cu toate gândurile păstrate până atunci tăinuite față de oricine altcineva. Se ivise pe lume, primul și ultimul copil al maicii sale, cu o singură menire: să fie a lui.” 

Manuc are în față un viitor pe cât de strălucit, pe atât de presărat de pericole. Se simte prins între două lumi, între două suflete ce iau întruchiparea a două râuri. Are o familie pe care o iubește nespus, dar și un nume, o poziție socială, o datorie față de români. Mai mult decât oricând, nu poate renunța la politică, la acest joc cu intrigi și cuvinte meșteșugite. Va reuși el să ia o decizie corectă, să schimbe prin acțiunile sale destinul unei națiuni? Și cum rămâne cu Ruxandra și cu Vlaicu? Cu suferința jupânesei Aristița, cu durerea babei Niculina și a ispravnicului Aurică, cu ilegitimitatea țigăncii Stanca?

Sunt atât de multe de spus despre această carte, pe care vi-o recomand cu tot dragul! Simona Antonescu reușește în cele aproximativ 565 de pagini să ne aducă la cunoștință o altă lume, mai animată, mai fermecătoare, capabilă să o eclipseze pe a noastră. E o plăcere să te lași purtat prin curtea boierilor Sămărghiteni de la Mironești, prin Bucureștiul altor timpuri, prin Istanbulul marcat de revolte ale ienicerilor și de detronări ale sultanilor! Și, fără să îți dai seama, în fața ochilor tăi se țese o istorie deosebită care are drept reper hanul lui Manuc Bey.

Romanul Simonei Antonescu nu prezintă o singură poveste, ci mai multe, unele mai lungi, altele mai scurte. Toate se intersectează, se desfășoară simultan, se întrepătrund, dând naștere unui tablou plin de culoare, dar nelipsit de tonuri cenușii…

Mulțumesc Librăriei Online Libris pentru șansa neprețuită de a citi această capodoperă! ,,Hanul lui Manuc” poate fi achiziționat de pe site-ul librăriei, alături de alte titluri ce poartă semnătura Simonei Antonescu și publicații ale Editurii Polirom. 

LECTURĂ PLĂCUTĂ! 

,,Cele treisprezece motive” de Jay Asher

Fără îndoială, îmi este extrem de dificil să scriu această recenzie, să-mi aștern gândurile pe hârtie, să le pun în ordine. În mintea mea este vraiște, o mulțime de trăiri și sentimente se ciocnesc, se intersectează, dar simt că trebuie să mă adun, întrucât cartea de față merită să fie adusă în atenția voastră, a celor care-mi citiți blogul, a adolescenților și a adulților, deopotrivă.

Despre această carte am tot auzit vorbindu-se și, mai ales, după apariția serialului omonim. Povestea expusă a fascinat într-atât, încât pot afirma că a creat furori. Am citit-o și m-a zdruncinat, am resimțit-o ca pe un duș cu apă rece. Mi-a plăcut foarte mult, m-am străduit din răsputeri s-o lungesc cât mai mult posibil. Nu voiam să se termine, nu îmi doream să dau prea curând ultima pagină. De ce? Fiindcă am trăit la intensitate maximă fiecare cuvânt, fiecare pagină. Fiindcă m-am identificat cu personajele într-o oarecare măsură, fiindcă am empatizat cu ele și am înțeles ce se află dincolo de aparențe, de măștile pe care le purtau sau pe care dădeau impresia că le poartă.

Am vizionat serialul în doar trei zile. Am fost răvășit, incapabil să mă gândesc la altceva decât la istoria lui Hannah Baker și a protagonistului Clay Jensen. Însă totul a început cu cartea lui Jay Asher. O poveste despre temerile nerostite la timpul potrivit, despre adolescența cu ale ei schimbări, despre prima iubire, despre adevărul ce iese întotdeauna la lumină, despre bullying și despre sinucidere. Această carte m-a schimbat, mi-a oferit o altă perspectivă asupra adolescenței și asupra vieții și, cu siguranță, vă va schimba și pe voi.

Clay Jensen este un simplu adolescent din Statele Unite ale Americii. Într-o zi, primește un colet misterios pe care îi este scris numele. Și care conține 7 casete cu câte 2 fețe fiecare. 13 fețe conțin înregistrări dedicate unor oameni, celor treisprezece motive din cauza cărora Hannah Baker s-a sinucis cu două săptămâni în urmă. Clay este complet uimit, crede că totul este o greșeală, că el nu are ce căuta pe acele casete. Nu este posibil ca el să fie unul din motive. Nu.

,,Împrumută” walkman-ul amicului său Tony și ascultă demodatele casete. Rând pe rând, una după alta. Încet-încet adevărul din spatele deciziei luate de Hannah prinde contur. Întreaga seară și noaptea o petrece ascultând, simțind cum universul se năruie și el odată cu acesta. Hannah a luat un pumn de pastile și și-a pus capăt zilelor. Nu înainte de a înregistra casetele și de a lăsa un dublu exemplar. Fiecare ,,motiv” este obligat să asculte și să dea mai departe, altfel dublura va fi făcută publică, iar cei vinovați puși în situația de a plăti.

Hannah a venit în acest oraș nu demult, ea și părinții săi au căutat un alt loc, în speranța că vor putea avea parte de un nou început. Din nefericire, noua viață a lui Hannah a început prost. Și-a făcut un iubit, pe Justin, primul dintre motive, un tip ce s-a dovedit un om de nimic, direct responsabil de bârfele de la școală, de atitudinea băieților față de ea. Fără să facă nimic, a ajuns să fie considerată o ușuratică, o ,,gagică” super.

Hannah relatează pas cu pas experiențele prin care a trecut de când a venit în acest oraș, la această școală. La început, a avut doi prieteni, pe Alex Standall și pe Jessica Davis, care au uitat de ea și, pe deasupra, au rănit-o. Tyler, fotograful școlii, a urmărit-o până în intimitatea casei sale și a fotografiat-o, luându-și în serios jobul de voyeur. Și lista responsabililor poate continua. Clay așteaptă cu inima cât un purice să-i vină rândul. Și ascultă…

Se plimbă prin oraș, în ciuda nopții. Vizitează anumite locuri pentru a înțelege istorisirile răposatei. Este revoltat, nemulțumit și, mai ales, trist. A iubit-o pe Hannah, a și sărutat-o la o petrecere. Înainte ca viața fetei să fie dată complet peste cap. Cu puțin timp înainte ca ea să ia cumplita decizie de a-și pune capăt zilelor.

Dar de ce s-a sinucis Hannah? Unii ar crede că este doar un capriciu al adolescenței, că a făcut asta doar pentru a atrage atenția celor din jur. De fapt, Hannah a fost o victimă. A bullyingului, a hărțuirii (inclusiv sexuale) și a lipsei de înțelegere din partea celor din jur. A fost atacată din toate părțile, viața la școală a devenit un calvar. Ar fi fost suficient ca unul din cei 13 să fi reacționat altfel, să nu fi comis acele greșeli, ca Hannah să fi supraviețuit. Totuși, e prea târziu pentru regrete…

Cert este că viața lui Clay nu va mai fi niciodată aceeași. Câteva ore, câteva casete și vocea unei tinere au fost suficiente pentru a-l maturiza, pentru a-i schimba perspectiva asupra existenței umane. Rămâne să descoperiți voi celelalte motive și dacă Clay a recurs într-adevăr la un gest de neiertat.

Vă recomand să citiți ,,Cele treisprezece motive”! Veți descoperi o poveste emoționantă, dramatică, presărată cu lacrimi, cu regrete, cu neputință. Veți învăța să empatizați, să aruncați o privire dincolo de aparențe. Înainte de a judeca, de a arunca cu pietre, gândiți-vă la situația persoanei respective. Conștientizați că oricare dintre apropiații noștri pot fi în starea deplorabilă a lui Hannah. Iar dacă, în loc să-l ajuți pe cel cu moralul la pământ, hotărăști să-l rănești și mai tare (deși poate că nu îți dai seama), ești tu însuți demn de milă…

Eu aș include această carte în lista de lecturi obligatorii, aș aduce-o în discuție la orele de psihologie, de dirigenție, aș da-o părinților/adulților s-o citească. Adolescența este o perioadă complicată, neînțeleasă. Cu sprijinul celor dragi și cu înțelegerea lor, imposibilul nu va rămâne imposibil…

Mulțumesc Editurii Leda Edge pentru șansa neprețuită de a citi această carte! ,,Cele treisprezece motive” poate fi achiziționată de pe site-ul editurii, dar și din librăriile partenere.

LECTURĂ PLĂCUTĂ! 

,,Femeia cu Părul Roșu” de Orhan Pamuk

Oare prima experiență erotică poate să ne hotărască întreaga viață? Sau destinul ne este trasat doar de forța istoriei și a legendelor?

Cred că nu mai este nevoie să menționez că Orhan Pamuk se numără printre scriitorii mei favoriți. De când i-am descoperit scrierile, am simțit că acest autor este altfel, că stilul său se deosebește de al altora și că, mai mult decât atât, are ceva important de spus. Toate cărțile sale sunt complexe, fermecătoare, ilustrând talentul și priceperea cu care mânuiește condeiul. Orice lucru, orice detaliu, aparent nesemnificativ, capătă proporții în creația sa. Nimic nu este întâmplător, fiecare cuvânt este ales cu grijă, astfel încât în spatele rândurilor stă ascunsă o amplă experiență și o uimitoare filosofie de viață.

Orhan Pamuk s-a născut în 1952, la Istanbul, și a crescut într-o familie numeroasă, asemănătoare acelora pe care le descrie în romanele Cartea neagră și Cevdet Bey și fiii săi, într-un cartier înstărit din Nișantași. La 23 de ani, Orhan Pamuk se hotărăște să devină romancier; trăiește retras în apartament și începe să scrie. Cu excepția unei perioade de trei ani petrecute la New York, a locuit numai la Istanbul. Scrie romane de treizeci de ani și nu a avut niciodată altă meserie. Cărțile i-au fost traduse în mai mult de cincizeci de limbi, iar unul dintre cele mai apreciate romane ale sale, Mă numesc Roșu, a câștigat în anul 2003 IMPAC Dublin Literary Award. În 2006, Orhan Pamuk primește Premiul Nobel pentru Literatură, fiind, cu o unică excepție, cel mai tânăr ales al acestui premiu, în toată istoria sa. 

A trecut ceva timp de când m-am delectat ultima oară cu o lucrare purtând semnătura lui Orhan Pamuk și, profitând de venirea vacanței, am hotărât că nu trebuie să mai amân. De precizat că eu prefer să-i citesc cărțile în vacanță sau oricând am mai mult timp liber la dispoziție. Și liniște. Totul trebuie analizat și ,,digerat”, căci nu sunt niște cărți oarecare. Cu siguranță nu se recomandă lectura lor pe fugă, printre picături. Ar fi și păcat să risipim o astfel de literatură.

,,Femeia cu Părul Roșu” este o carte încântătoare, cu care Pamuk s-a întrecut pe el însuși. Protagonistul este Cem Çelik, un adolescent de șaptesprezece ani din Istanbul care nutrește în adâncul sufletului său că într-o zi va ajunge scriitor. Acesta duce o viață obișnuită în tumultoșii ani 80. Are o mamă protectoare și un tată de care nu  a avut ocazia să se bucure prea mult, întrucât acesta a fost dintotdeauna mult prea preocupat de politică, de numeroasele acțiuni  riscante ce l-au băgat, inclusiv, la închisoare. Într-o zi nu se mai întoarce acasă de la farmacia pe care o deținea. A dispărut fără să anunțe pe cineva. Se poate spune că, din acest moment, destinul lui Cem a luat o întorsătură neașteptată…

Situația lor financiară precară îi determină să se mute la Gebze, un orășel din apropierea metropolei. Este vară, iar Cem trebuie să strângă bani pentru a-și plăti cursurile private, pentru a se pregăti de admiterea la universitate. În ciuda nemulțumirilor mamei sale, alege să devină ucenic de fântânar pentru câteva săptămâni, o slujbă ce-i va aduce banii atât de necesari. Zis și făcut. Împreună cu Meșterul Mahmud călătorește la Öngören, un mic târg de pe partea europeană a Turciei. Astfel, începe o aventură, o luptă aproape zadarnică a fântânarilor în încercarea de a găsi apă în pustiu, la marginea civilizației.

Zilele se scurg, ei înaintează tot mai adânc în măruntaiele pământului. Nici măcar un strop de apă până acum. Singura lor alinare o reprezintă plimbările la ceas de seară prin târgul din apropiere. Aici Cem a zărit-o pe ea. Pe Femeia cu Părul Roșu. Singurul motiv pentru care se află încă acolo. Ajunge să o revadă, să vizioneze un spectacol în care joacă și ea, organizat de un teatru ambulant. Ba chiar o însoțește în apartamentul ei, unde petrece prima noapte alături de o femeie, unde își pierde inocența cu cea care, la urma urmei, i-ar putea fi mamă. Nimic nu avea să mai fie la fel. Niciodată nu-i va uita chipul frumos, părul vopsit într-un roșu aprins…

,,În noaptea aceea am făcut pentru prima oară dragoste cu o femeie. A fost teribil de răscolitor și la fel de minunat. Toate ideile pe care le nutream înainte cu privire la viață, la femei și la mine însumi s-au schimbat într-o clipă: Femeia cu Părul Roșu m-a învățat să mă cunosc și m-a învățat, totodată, sensul fericirii…”

Fiind prea euforic și prea obosit după prima sa experiență erotică, tânărul provoacă un accident la locul de muncă. Meșterul Mahmud, bărbatul pe care-l respecta asemenea unui părinte, a fost rănit și zace inconștient în puțul pe care-l săpau. Cem este înfricoșat, nu știe cum să reacționeze, caută ajutoare, dar sfârșește prin a pleca acasă. Mult timp după aceea se va gândi la fapta sa, dar încet-încet se va lăsa acaparat de studii, de slujba la librăria lui Deniz, de cărțile citite. Se va căsători, nu va putea avea copii.

El și Ayșe își vor petrece viața studiind legenda lui Oedip, cel care și-a omorât tatăl și s-a însurat cu mama sa, dar și pe cea a lui Rostam și Sohrab, tatăl care își ucide fiul, din Cartea șahilor – epopeea națională a Iranului. Își vor deschide o firmă, botezată Sohrab, copilul lor, pe care nu vor înceta să-l crească și să-l îngrijească. Amintirea Femeii cu Părul Roșu și a Meșterului Mahmud nu i-au dat pace niciodată adultului Cem, deși totul rămăsese doar o amintire, un suvenir dintr-o vreme de mult apusă. Până într-o zi…

Se pare că noaptea petrecută alături de actriță a avut urmări. Mai exact, un băiat, Enver. Spre sfârșitul cărții avem, adesea, impresia că avem de-a face cu un thriller, nelipsit de aventură și suspans. Legendele despre tați și fii par să se fi reflectat asupra vieții protagonistului. Și în centrul acestui tablou imens, presărat cu secrete, minciuni, speranțe se află… ghiciți voi cine!

,,Asta pentru că lucrurile despre care se povestește în basmele și în legendele de pe vremuri sfârșesc prin a ni se întâmpla și nouă. Cu cât citiţi mai multe legende și cu cât credeţi mai mult în ele, cu atât ajunge să vi se întâmple mai des ceea ce stă scris în ele. Poveștile pe care le ascultaţi sunt numite, de fapt, legende pentru că vi se întâmplă și vouă.”

Este uimitoare evoluția personajului corelată cu cea a Turciei Moderne. Cititorul este martor al loviturii de stat militare din 1980, al urbanizării tot mai proeminente a țării. Istanbulul își lărgește granițele, ajungând să concentreze și târgul din tinerețea lui Cem. Totul se modernizează, meseria de fântânar dispare treptat ca urmare a industrializării și a robotizării pe scară largă. Străzile, clădirile și oamenii de ieri au dispărut, lăsând loc altora. Pe acest fond al evoluției, al schimbărilor se conturează acțiunea acestui roman despre care sunt atâtea de spus…

Vă recomand să citiți ,,Femeia cu Părul Roșu”, chiar dacă Pamuk nu pare sau nu a fost până acum pe gustul vostru! Personal, am fost vrăjit, nopțile petrecute în compania acestei cărți au fost de neuitat. Veți descoperi o istorie copleșitoare. De-a lungul celor aproximativ 270 de pagini veți ajunge să priviți din numeroase perspective controversata relație dintre tați și fii. Analogiile cu legende faimoase, precum cea a lui Oedip sau a lui Rostam și Sohrab, sunt nelipsite. Avem de-a face cu o carte despre destinul ce nu poate fi schimbat, despre misterele iubirii, ale legăturilor dintre femei și bărbați, despre poveștile care devin realitate.

 La urma urmei, viața este o poveste ori povestea este o reflecție a vieții?

„Aceasta este o carte a paradoxurilor, cu simplitatea si dificultatile ei, cu seninatatile si grosolaniile ei. Totul are rezonanta, totul are intelesuri.” (The Washington Post)

Mulțumesc Librăriei Online Libris pentru șansa neprețuită de a citi această carte! ,,Femeia cu Părul Roșu” poate fi procurată de pe site-ul librăriei la un preț avantajos, alături de multe alte titluri ce poartă semnătura lui Orhan Pamuk.

     LECTURĂ PLĂCUTĂ!

„Unul dintre noi minte” de Karen M. McManus, toamna aceasta, la Herg Benet

New York Times bestsellerul „Unul dintre noi minte” de Karen M. McManus urmează să fie publicat toamna aceasta, în colecția Passport, în traducerea Cristinei Nemerovschi.

„Unul dintre noi minte” e povestea a ceea ce se întâmplă când cinci străini ajung în clasa de detenție a școlii, iar numai patru ies de acolo în viață. Fiecare este suspect, fiecare are ceva de ascuns.

Fii atent la toate detaliile și poate vei fi tu cel care va rezolva enigma:

Într-o după-amiază de luni, cinci elevi de la Liceul Bayview intră în camera de detenție.

Bronwyn, tocilara, va merge la Yale și niciodată nu încalcă vreo regulă.

Addy, prințesa, este frumoasa populară a liceului.

Nate, delincventul, este deja eliberat condiționat după ce a fost prins vânzând droguri.

Cooper, atletul, este starul echipei de baseball.

Și Simon, proscrisul, este creatorul unei faimoase aplicații de mobil care lansează bârfele fierbinți ale liceului.

Atâta doar că Simon nu mai iese de la detenție. La finalul orei în care cei cinci trebuie să-și ispășească pedeapsa, Simon moare. Potrivit anchetei, decesul nu este un accident. Luni moare, iar marți apar dezvăluiri senzaționale programate de el despre cei patru colegi care i-au fost alături în clipa morții, ceea ce îi transformă rapid în suspecți. Dacă nu cumva criminalul este altcineva și se află în libertate…

Toată lumea are secrete, nu? Ceea ce contează e cât de departe ai merge ca să le protejezi.

Un fragment în avanpremieră poate fi citit pe site-ul Cristinei Nemerovschi.

Karen M. McManus este licențiată în literatura engleză la College of the Holy Cross și are un master în jurnalism de la Universitatea Northeastern. Atunci când nu scrie sau lucrează în Cambridge, Massachusetts, McManus adoră să călătorească împreună cu fiul ei. „Unul dintre noi minte” ester omanul său de debut, ajungând pe locul doi în lista New York Times Bestseller imediat după lansare și fiind în foarte scurt timp publicat în peste 20 de țări. Romanul va fi ecranizat în serial de către Universal Cable Productions.

În colecția Passport au mai apărut „Fata cea bună” de Mary Kubica și „Inima mea și alte  găuri negre” de Jasmine Warga, ambele în traducerea Cristinei Nemerovschi, precum și „Dispariția din Silver Water” de Haylen Beck, în traducerea lui Flavius Ardelean.

First Date With a Book

Într-o frumoasă și mult prea călduroasă zi de septembrie am primit o provocare cât se poate de interesantă. De la Diana, sufletul diafan din spatele blogului Illusion’s Street. După ce am citit întrebările și răspunsurile, am conchis că acest tag e tare șmecher.

  ,,Te-am văzut, mi-ai plăcut” cânta minunata Mădălina. ,,Ce rămâne de făcut?” 

Să răspund la întrebări. Așadar:

1. Întâlnire ciudată – o carte în care s-a simțit ceva. Nu a fost o carte rea, dar nu a avut acea pasiune pentru tine.

,,Și mă întunec” de Kierstin White. O poveste frumoasă. Aventură, prietenii și iubiri încântătoare, caractere bine conturate. În schimb, trebuia să fie un roman de ficțiune istorică. Și nu a fost…

2. Întâlnire ieftină – o carte care s-a transformat în ceva mai puțin decât te-ai fi așteptat.

,,My dilemma is you 2” de Cristina Chiperi. Primul volum mi-a plăcut destul de mult, povestea este suficient de atrăgătoare pentru un cititor de vârsta mea, însă în al doilea volum scriitura s-a dovedit extrem de proastă, textul a devenit incoerent, pe alocuri, lipsit de credibilitate…

3. Întâlnire bine-pregătită. Mai bună decât te-ai fi așteptat.

,,Iubirile croitoresei” de Maria Duenas. Mă așteptam să-mi placă, am ales s-o citesc, mai ales, pentru valoarea sa documentară. Din fericire, s-a dovedit a fi o carte excepțională, una din cele mai bune citite în viața mea!

4. Fierbinte, dar proastă – o carte draguță, dar nu asa de mișto pe interior.

,,Sultana Kosem” de Aslî Eke. Personalitatea sultanei Kosem mă fascinează extrem de mult, am citit această carte fiind sigur că o voi adora. Mi-a plăcut, autoarea s-a dovedit a fi o expertă în ceea ce privește descrierile și tehnicile narative. Ambalajul e sclipitor, te vrăjește de la prima și până la ultima pagină, dar cartea reprezintă o dezamăgire la capitolul acțiune.

5. Blind date – o carte pe care ai citit-o fără să știi nimic despre ea.

,,Tony&Susan” de Austin Wright. S-a întâmplat să primesc această carte pentru recenzie, nu mai auzisem până în momentul respectiv de ea, însă s-a dovedit a fi un thriller psihologic minunat, pe care l-am apreciat nespus.

6. Întâlnire pe fugă – o carte pe care ai citit-o foarte repede.

,,Love&Gelato” de Jenna Evans Welch. Am citit această carte la școală, în ultima săptămână înainte de vacanța intersemestrială. Nu cred că mi-a luat mai mult de 4-5 ore ca s-o termin, însă mi-a plăcut extrem de mult. Totuși, cred că m-am grăbit puțin. Poate că ar fi trebuit să vizitez Toscana în tihnă, să mă îndrăgostesc și să savurez o porție de Gelato, ca și cum aș avea o viață întreagă înainte pentru a face asta…

7. Revenirea- o carte pe care ai citit-o după un book hang-over și acesta a ruinat cartea pentru tine.

,,Biblioteca sufletelor” (volumul 3 din ,,Miss Peregrine”) de Ransom Riggs. Am iubit această serie, însă, din păcate, ultimul volum l-am citit într-o perioadă nepotrivită și nu am avut șansa de a mă bucura din plin de el…

8. Întâlnirea pentru care ești excesiv de entuziasmată – o carte pe care ai simțit-o că încearcă prea mult.

Am fost tare nerăbdător să citesc ,,Absolut tot” de Nicola Yoon. Mi-a plăcut, a fost o lectură rapidă și simpatică, dar atât…

9. Întâlnirea perfectă – cartea care a făcut totul perfect pentru tine.

,,Hanul lui Manuc” de Simona Antonescu a fost o revelație a literaturii române contemporane, în ceea ce mă privește. Nu mai e nevoie să spun că am super-extra-iubit-o!

10. Întâlnirea umilitoare – o carte de care te rușinezi dacă recunoști că ți-a plăcut / te rușinezi dacă ești văzut în public pentru cine știe ce motiv.

Cărțile ce intră în componența seriei ,,Harry Potter”. Uneori prefer să ascund că abia acum o descopăr, deoarece, în general, oamenii din jur reacționează astfel:

1. ,,WTF! NU AI CITIT HP PÂNĂ ACUM?!”
2. ,,Nu crezi că ești cam mare ca să citești prostioare pentru copii?”

Nu provoc pe nimeni, însă orice persoană căreia i-a plăcut acest tag, este liberă să-l preia. Nu m-aș supăra, dacă ați lăsa în rubrica comentarii un link către răspunsurile voastre! 🙂

Nou în bibliotecă (iulie-august 2017)

Ultimele două luni au fost minunate, însoțite de noutăți și de lecturi fascinante. Din multe puncte de vedere, pot afirma că am avut o vară fantastică care, din păcate, s-a terminat. Iar școala urmează să înceapă…

Până atunci, vreau să împărtășesc cu voi bucuria cărților ce s-au alăturat bibliotecii mele, devenite din ce în ce mai neîncăpătoare (am început să iau măsuri!).

• În aceste două luni, am primit de la Librăria Online Libris pentru recenzie trei bijuterii: ,,Hanul lui Manuc” de Simona Antonescu, ,,Dragoste și revoluție”, ,,Iubirile croitoresei” de Maria Duenas 🙂

• De la Editura Univers am primit pentru recenzie câteva capodopere ale literaturii turce contemporane: ,,Epidemia romantică” de Ibrahim Altun, ,,Sufleul” de Aslî E. Perker, ,,Trei oameni pe drum” de Tuna Kiremitci și ,,Cuvântul pierdut” de Oya Baydar.

• ,,Istanbul. Orașul imperial”, ,,Vassa și noaptea”, ,,Salut, rămas-bun și tot ce se întâmplă între ele”, ,,O ciudățenie a minții mele”, ,,O fiică necunoscută a lui Napoleon” și ,,Însemnări zilnice. Volumul 1” de Regina Maria a României vor avea cât mai curând recenzii pe Literatura pe tocuri (dacă nu au deja)  🙂

• Scumpii și vechii mei prieteni de la Grupul Editorial Art mi-au oferit pentru recenzie ,,Absolut tot”, ,,Și soarele e o stea”, ,,Harry Potter și prizonierul din Azkaban”, ,,Poveștile deosebiților” și ,,Eroul pierdut” 🙂

• Având în vedere că pe 15 august mi-am celebrat cea de-a 17-a aniversare, iubiții mei prieteni mi-au expediat numeroase daruri, pentru care țin să le mulțumesc!

• Cum era de așteptat, nu m-am putut abține și mi-am mai achiziționat și eu câteva titluri 😀

TOTAL: 35 CĂRȚI

Voi cu ce/câte cărți v-ați înnoit în ultimele două luni? 🙂

,,Supraviețuitoarea” de Alexandra Oliva + Concurs

Grupul Editorial Litera a înființat nu demult colecția Buzz Books ce s-a dovedit a fi un paradis pentru pasionații genului thriller (și nu numai). Din toate titlurile publicate până acum am reușit să citesc ,,Tony&Susan” (recenzia aici), ,,Fata dinainte” (despre care v-am povestit aici) și ,,Supraviețuitoarea”, volumul pe care vreau să vi-l prezint astăzi.

  Autoarea Alexandra Oliva s-a născut și a copilărit în nordul statului New York. Are o licență în istorie obținută la Universitatea Yale și un masterat în scriere creativă de la The New School. Locuiește în Pacific Northwest, împreună cu soțul ei. Supraviețuitoarea este primul său roman. 

Am citit cu o deosebită curiozitate acest roman și nu pot să zic decât că am fost impresionat. Fără doar și poate, Alexandra Oliva a debutat cu o poveste minunată, scrisă într-un stil plăcut, ce îmbie la lectură. Mie mi-a plăcut, pot afirma că m-a lăsat fără cuvinte, motiv pentru care am și amânat scrierea acestei recenzii. De nenumărate ori, m-am așezat în fața foii de hârtie și mi-a fost imposibil să scriu ceva. Un lucru e cert: ,,Supraviețuitoarea” e o carte uimitoare!

   Și-a dorit o aventură. Dar nu și-a imaginat că va ajunge atât de departe.

   Totul începe cu un reality-show. Doisprezece concurenți sunt trimiși în pădure pentru a fi supuși unor provocări extrem de dure. În răstimp, lumea e devastată de o catastrofă, despre care, izolați de societate, concurenții nu știu nimic. Când dă întâmplător peste anumite indicii, tânăra Zoo, una dintre participante, își imaginează că totul face parte din joc.
   Singură și dezorientată, ea refuză totuși să se dea bătută. Pătrunzând tot mai adânc într-un teritoriu necunoscut, Zoo își testează toate abilitățile de supraviețuire. Dar, pe măsură ce puterile îi scad, ea începe să înțeleagă că lumea reală s-a schimbat în mod neașteptat și că viața ei depinde acum de capacitatea de a dezlega această enigmă.
  Sofisticat și provocator, Supraviețuitoarea pune în discuție rolul jucat de mass-media în mecanismul prin care despărțim realitatea de închipuire: cât de pripit emitem judecăți de valoare și cât de ușor ne lăsăm manipulați.

Din ce am remarcat, foarte mulți critici o aseamănă cu Jocurile Foamei, însă din punctul meu de vedere, pe cât de mult se aseamănă, pe atât de mult se diferențiază de universul lui Suzanne Collins. Ideea de competiție, proba supraviețuirii într-un loc izolat de civilizație, supravegherea participanților s-ar număra printre asemănări. În schimb, în cazul cărții Alexandrei Oliva, concurenții aleg de bună voie să ia parte la acest reality-show, în speranța că vor câștiga premiul cel mare, din dorința de a face ceva diferit sau de a-și încerca limitele. Cu siguranță nu este tocmai vorba de o luptă pe viață și pe moarte, personajele din Jocurile Foamei nefiind la fel de norocoase. Nu au posibilitatea de a rosti ,,Ad tenebras dedi” și, drept urmare, de a scăpa de tot efortul, de a se întoarce acasă.

Cei 12 concurenți ai reality-show-ului ajung în pădure, locul în care vor fi puși la încercare și în care vor fi nevoiți să arate că pot supraviețui, că nervii lor sunt suficient de duri pentru a suporta lipsurile, probele, viața ce pare să se fi schimbat la 180 de grade. Aceștia vor fi supuși unor provocări de echipă, dar și unora individuale, în cadrul unei emisiuni al cărei sfârșit este necunoscut…

Acțiunea este relatată din perspectiva lui Zoo, o tânără iubitoare de animale, dar și de un narator însărcinat să ne ofere o imagine de ansamblu asupra competiției, asupra fiecărui concurent în parte, asupra acțiunilor acestora. Cu excepția lui Zoo, la acest concurs de supraviețuire mai iau parte Pilotul, Asiatica, Băiatul-majoretă, Domnișoara Biologie etc, oameni proveniți din diverse clase sociale, din lumi și domenii de activitate cât mai diverse. Toți acești concurenți sunt atenți supravegheați, urmând a fi prezentați pe micile ecrane, aduși la cunoștința telespectatorilor.

În timpul desfășurării competiției, lumea reală e marcată de o catastrofă despre concurenții nu află nimic. Totuși, Zoo descoperă câteva indicii, pe care nu îi este simplu să le interpreteze, dar nu are de gând să renunțe. Trebuie să supraviețuiască. Vă las pe voi să descoperiți cum se sfârșește această istorie palpitantă.

Viața reală sau jocul, competiția, reality-show-ul? Asta este una din întrebările aflate la originea acestei scrieri. De multe ori, uităm ce este, cu adevărat, important, nu mai distingem adevărul de ficțiune, ajungem să trăim într-o lume care nu este a noastră. Pe lângă faptul că ne oferă o povestea nelipsită de aventură, Alexandra Oliva ne invită să privim dincolo de aparențe, dincolo de ,,adevărul” pe care ni-l servește mass-media.

Iar eu… eu vă invit să citiți acest roman incredibil!

PĂRERI:

• „În Supraviețuitoarea, două dintre obsesiile noastre contemporane – amenințarea unei catastrofe globale și drama reality-show-urilor – se contopesc într-o poveste plină de imaginație despre psihicul uman afectat de stres. Un debut lipsit de compromisuri și provocator.“ – Justin Cronin
• „Romanul Alexandrei Oliva este, la fel ca Jocurile foamei, plin de suspans și profund tulburător.“ – Rosamund Lupton

Mulțumesc Editurii Litera pentru exemplarul oferit pentru recenzie! 

,,Supraviețuitoarea” poate fi achiziționată de pe site-ul editurii, dar și din librăriile partenere.

LECTURĂ PLĂCUTĂ!

CONCURS:

Deși luna august s-a sfârșit, vacanța continuă și, prin urmare, consider că este necesar să profităm de aceste zile frumoase de toamnă în compania prietenilor noștri favoriți: cărțile.

Cu ajutorul Editurii Litera, vă invit să participați la acest concurs ce are drept premiu volumul ,,Supraviețuitoarea” de Alexandra Oliva.

Condiții de participare:

1. Like paginilor Editura Litera, Mes passions.
2. Share public acestui articol.
3. Menționați într-un comentariu răspunsul la această întrebare: ,,Dacă vi s-ar oferi șansa de a participa la un show de televiziune, un show ce presupune o competiție desfășurată în natură, într-un loc izolat de civilizație, ați accepta să renunțați la confort, la multe alte lucruri ce ne facilitează existența și să dați dovadă de un spirit competitiv, capabil să facă față oricărei provocări? Bineînțeles că premiul pus la bătaie nu este deloc unul de neglijat.”

Perioadă de desfășurare: 1 septembrie – 20 septembrie 2017

Câștigătorul va fi ales prin random.org, iar premiul va fi expediat prin intermediul Poștei Române 🙂

Succes! 

Din 1 septembrie,TESTAMENTUL LUI ABRAHAM de Igor Bergler este disponibil în precomandă!

După succesul uriaș al Bibliei pierdute, cea mai vândută carte românească din ultimii douăzeci de ani, Igor Bergler revine cu un nou roman: TESTAMENTUL LUI ABRAHAM.

Cea mai așteptată carte a anului, Testamentul lui Abraham, e și mai surprinzătoare decât prima. Conspirațiile sunt și mai teribile, misterele și mai adânci, ritmul și mai amețitor. Piesele de puzzle care o alcătuiesc, referințele culturale ascunse în plină vedere – de cele mai multe ori în cheie parodică – și inteligența diabolică a construcției fac din lectura ei o experiență absolut unică.

Din 1 septembrie, cititorii pot plasaprecomandaonline, pe litera.ro și pe site-urile distribuitorilor de carte,și vor primi carteacu autograful autorului împreună vouchere cadou de la parteneri premium.

Din 1 octombrie, romanul va fi disponibil în format hardcover cu supracopertă în librăriile din toată țara.

„Ceea ce s-a pierdut ne-ar putea salva de ceea ce avem deja.“

Un scandal cu prostituate la summitul Americilor de la Cartagena. Un atentat la viața președintelui Statelor Unite. O bibliotecă dispărută de 2 000 de ani. O organizație secretă. Și încă una. O lungă istorie de papi mincinoși. Criminali de război. Un oraș legendar. Agenți cu identități multiple. O bestie numită „El Diablo“. Și toate numele sale. Doar simpla ei apariție te face să încărunțești pe loc. Un asasin plătit care îl știe pe dinafară pe Borges. Zece manuscrise dispărute ce reapar brusc. Și codurile complicate ascunse în ele. Un uriaș și un pitic. Și un festin roman. Un basilisc și un șarpe cu pene. O femeie fatală. Un polițist care nu poate uita niciodată nimic. Un psihiatru care crede că 240 de călugări franciscani îi locuiesc creierul. Un om cu părul portocaliu. O poveste cu sclavi. Și cu președintele lor. Oameni obișnuiți prinși în întâmplări neobișnuite. Un trecut care devine pentru câteva clipe prezent, doar pentru a dispărea din nou pentru totdeauna. Cervantes și Eco și Borges. Și peste toate astea, cărțile. Toate cărțile. Un roman care vă va bântui multă vreme după ce l-ați citit.

Jean Harris, Pavel Șușară și Hannibal B. Johnson au citit primii cartea și ne-o recomandă:

• „Roman polițist, roman de aventuri, thriller, roman metafizic, roman istoric, desfătare erudită, parodie în cel mai înalt grad, Testamentul lui Abraham este, în opinia mea, o carte inegalabilă. Cu acest roman, mai mult chiar decât cu Biblia pierdută, Igor Bergler dovedește că e un scriitor extraordinar. Și nu numai pentru literatura română.“ Jean Harris
• „Testamentul lui Abraham este dovada supremă că bibliotecile nu ard niciodată, că fascinantele narațiuni disparate, de la mitologie la Cervantes, de la romanul gotic la neoromantismul lui Stevenson, de la Borges la Eco și de la imaginarul oculto-conspirativ la fervoarea hermeneutică, pentru începători, a lui Dan Brown, se înscriu într-o Mare Narațiune care se sprijină, la rândul ei, pe întreaga memorie a umanității. Parodia și satira, aluzia subversivă și interogația gravă, țesătura epică, de o acuratețe geometrică aproape monstruoasă, imaginarul baroc, frisonul magico-metafizic devin, în mâinile lui Igor Bergler, arme paradoxale: devastatoare și fascinante în același timp. Tensiunea la cote maxime a unei epici insațiabile, din care orice evadare devine imposibilă, îi imprimă cititorului până și ritmul respirației prin fraza alertă, cinematografică. Sumă a tuturor bibliotecilor, noua Bibliotecă a lui Igor Bergler nu se mai adresează doar memoriei, ci deconstruiește, fecundează și reconstruiește întreaga istorie. Printr-o arhitectură unică și irepetabilă.  De vreo 700 de pagini: Testamentul lui Abraham. Pavel Șușară
•  „Nu mi-am imaginat vreodată că un autor străin ar putea avea o cunoaștere atât de în profunzime a celui mai important președinte american din toate timpurile, Abraham Lincoln. Nivelul de documentare pentru această carte i-ar face cinste oricărui profesor de la o mare universitate americană. Iar felul în care această informație e integrată în poveste e de-a dreptul uimitor.“ Hannibal B. Johnson, istoric, autor al cărții Black Wall Street

Vizualizați cel mai recent trailer al cărții AICI.

Fiți la curent cu detalii despre carte, promoții speciale, recenzii și interviuri cu autorul pe pagina de Facebook dedicată cărțiiși pepagina de autor.

Prezentul comunicat este însoțit de coperta cărții în format 2D și 3D sau download aici.