Reprezentativ

,,Cercul de piatră” (#1) de Diana Gabaldon

Diana Gabaldon (n. 11 ianuarie 1952, Arizona) a studiat zoologia la Northern Arizona University și biologia marină la University of California, San Diego, având totodată și un doctorat în ecologie. A fost profesor universitar înainte de a se dedica în întregime literaturii. În anul 1991 a debutat cu romanul ,,Călătoarea”, primul volum din seria Outlander, concepută inițial ca trilogie, rezultat, după o documentare ,,de modă veche”, din interesul pentru călătoria în timp și pentru universul scoțian.

Romanul a cucerit imediat publicul și au urmat încă șapte romane în aceeași serie, toate bestseller-uri NY Times: Dragonfly in Amber (Talismanul), Voyager (Cercul de piatră) etc. Seria a fost publicată în 26 de țări și a inspirat, începând cu anul 2014, un serial de televiziune american care se bucură de mare succes. Printre celelalte scrieri ale autoarei se numără seria Lord John, precum și povestiri apărute în antologii și volume colective.

Imagini pentru diana gabaldon
Caitriona Balfe, Diana Gabaldon and Sam Heughan – Sursă: OutlanderTVNews

Fără îndoială, seria mea favorită este ,,Outlander”, pe care am îndrăgit-o de la primul volum, de la primele pagini lecturate. Diana Gabaldon este, din punctul meu de vedere, o expertă în ceea ce privește ficțiunea istorică, căci ea reușește să scoată la lumină evenimente din istorie, oferindu-le o aură magică, într-o încercare de a le înscrie în eternitate. În această poveste, timpul este relativ, viața se desfășoară pe nenumărate planuri, depășind granițele și limitele impuse de Cronos.

Totodată, această serie este nelipsită de aventură, de suspans, de magie. Totul începe cu o călătorie neașteptată în timp. Sunt aduse în discuție cercurile de pietre – portaluri spre alte timpuri/lumi, obiceiurile și tradițiile păgâne din Scoția, dansurile druizilor, iar lista poate continua. Cea mai frumoasă parte a poveștii este reprezentată, cu siguranță, de povestea de iubire dintre Claire – o englezoaică a secolului al XX-lea și Jamie – un scoțian din secolul al XVIII-lea. Deși îi despart 200 de ani, un trecut nu tocmai asemănător, mentalități diferite, nimic nu-i împiedică să formeze un cuplu puternic, capabil de sacrificii în numele iubirii…

,, – Nu domnul Arouet, ci o colegă a sa – o romancieră – mi-a spus cândva că scrierea de romane e arta unui canibal, în care autorul amestecă adesea frânturi din viețile prietenilor și ale dușmanilor, la care adaugă puțină imaginație, permițând apoi ca totul să fiarbă laolaltă și să devină un amestec savuros.”

Am așteptat cu nerăbdare prilejul de a citi cea de-a treia carte a seriei și, în sfârșit, am reușit să mă bucur de personajele și de peripețiile cărora le-am dus dorul. Primul volum din ,,Cercul de piatră” mi-a înseninat zilele, căci i-am reîntâlnit pe Jamie și pe Claire. Înainte de Bătălia de la Culloden, sortită de la început eșecului, Jamie o convinsese pe Claire să se întoarcă în secolul său pentru a-și salva viața, pentru a-i oferi ceva mai bun copilului lor nenăscut.

Au trecut 20 de ani de atunci, iar Brianna, fiica lor, este un adult în toată firea. O vizită la Inverness, în Scoția, i-a oferit lui Claire ocazia de a-i spune adevărul fiicei sale. Aceasta a aflat că nu Frank Randall este tatăl său biologic, ci un scoțian iacobit de la care a și moștenit părul roșcat. Deși neîncrezătoare la început, a acceptat povestea mamei sale.

Claire, Brianna și Roger, fiul adoptiv al răposatului reverend, cercetează arhive, fac vizite prin Scoția, caută orice dovadă care să ateste că Jamie n-a murit la Culloden. Ceea ce și reușesc. Misterele din negura istoriei ies la iveală pas cu pas, sub forma unor jurnale, legende, registre, permițându-le să urmărească parcursul vieții tumultoase a lui Jamie.

,,A observat imediat numele; știuse că ea îl găsise. 

-James MacKenzie Fraser, a murmurat el.

A ridicat privirea de la foaie și s-a uitat la femeia care dormea pe o canapea. Lumina tocmai îi atinsese conturul urechii; ea s-a foit o clipă și a întors capul, apoi s-a adâncit din nou în somn.

-Nu știu cine ai fost, amice, a șoptit el către nevăzutul scoțian, dar trebuie să fi reprezentat ceva ca să o meriți.”

Imagini pentru outlander season 3
Roger, Claire and Brianna – Sursă: Variety 

La polul opus, cu două secole mai devreme, se află însuși Jamie Fraser. Acesta scapă ca prin minune din bătălia contra armatei engleze, îndură lipsuri, e nevoit să se ascundă pentru a nu fi prins de oamenii regelui. În tot acest timp, autoritățile răvășesc Scoția în încercarea de a elimina sămânța revoltei din rândul muntenilor. Mulți bărbați ajung în închisori, multe familii sunt destrămate, kiltul este interzis. Pe lângă toate acestea, Jamie suferă din cauza lipsei lui Claire, femeia iubită despre care nu mai știe nimic…

,,De astă dată, amintirea ei nu a făcut decât să-i stârnească un val de dor îngrozitor. Doamne, să o fi avut alături, să îl atingă, să îi trateze rănile și să îi țină capul pe genunchi… Însă ea plecase – la depărtare de două sute de ani de el – și slavă Domnului că o făcuse! Lacrimile s-au prelins încet pe sub pleoapele strânse. S-a rostogolit cu greu pe o parte, ca să nu fie văzut de ceilalți. 

Doamne, fă să ajungă în siguranță! s-a rugat el. Ea și copilul!” 

Imagine similară
Jamie and Fergus – Sursă: TVGuide.com

La un moment dat, Claire, încurajată de fiica sa și de Roger, se întoarce la Craigh Na Dun și de acolo în vremea lui Jamie. El a continuat să trăiască cel puțin douăzeci de ani de la despărțirea de Claire, are dovada că acesta se află la Edinburgh. Are de gând să-l reîntâlnească, să trăiască alături de bărbatul căruia i-a dus dorul timp de două decenii…

Va reuși Claire încă o dată să sfideze timpul? Îl va regăsi pe Jamie? Povestea lor de iubire mai are vreo șansă după o pauză atât de lungă, care i-a marcat pe amândoi sub o formă sau alta? Scoția secolului al XVIII-lea e pregătită s-o primească înapoi pe vrăjitoarea albă, pe celebra ,,la Dame Blanche”?

,,Ea mă ținea de mâini, strângându-mă cu putere.

-El m-a dat ție, a spus ea atât de încet, încât cu greu am auzit-o. Acum trebuie să i te dai lui, mamă.

Și-a coborât spre mine ochii împăienjeniți de lacrimi, care semănau foarte mult cu ai lui Jamie.

-Dacă îl găsești, mi-a șoptit Brianna, când îl găsești pe tatăl meu… dă-i asta.

Apoi s-a aplecat și m-a sărutat cu fervoare, dar blând; s-a îndreptat de spate și m-a răsucit spre piatră.

-Du-te, mamă, a spus ea pe nerăsuflate. Te iubesc. Du-te!

Cu coada ochiului l-am văzut pe Roger apropiindu-se de ea.  Am făcut un pas, apoi încă unul. Am auzit un sunet, un muget slab. Am făcut ultimul pas și lumea a dispărut.”

Imagini pentru outlander season 3 craigh na dun
CRAIGH NA DUN – Sursa: Pinterest

E extrem de interesant modul în care cei doi protagoniști și-au trăit viața în lipsa celuilalt. Nu au rămas complet singuri în toată perioada aceea, însă niciun bărbat, nicio femeie nu le-a putut oferi acea iubire, acea flacără protectoare și, deopotrivă, mistuitoare de care aveau nevoie. Jamie și-a continuat existența complicată, Claire și-a construit o carieră în domeniul medicinei, ducând amândoi o povară deloc ușoară, purtând în suflet o loialitate greu de înțeles pentru cei din jur…

Vă recomand cu drag să citiți ,,Cercul de piatră” și, implicit, întreaga serie! Vă invit într-o călătorie uimitoare, ce vă va descreți frunțile, ce va oferi vieții voastre un strop de farmec… Și, la urma urmei, de ce nu am sfida puțin legile timpului, atât cât ne permite istoria Dianei Gabaldon?!

,,A treia parte din seria ,,Outlander” este o carte palpitantă, îndrăzneață, provocatoare. Diana Gabaldon combină cu măiestrie flashback-uri, se lasă cu plăcere în voia altor veacuri, dar nu se abate niciodată de la firul poveștii.” Locus

Primul volum din ,,Cercul de piatră” poate fi achiziționat de pe site-ul Editurii Nemira, dar și din librăriile partenere. Nu ezitați să aruncați o privire și pe libris.ro!

LECTURĂ PLĂCUTĂ!

Imagini pentru cercul de piatră

Reprezentativ

,,Sufleul” de Aslî E. Perker

Cine ar fi crezut că bucătăria e mai mult decât o simplă încăpere în care se gătește? Cine ar fi crezut că acest paradis al aromelor, al miresmelor și al culorilor poate reprezenta centrul pământului? Cine ar fi crezut că gătitul poate vindeca inimi rănite, suflete sfâșiate de speranțe deșarte, că poate reprezenta un izvor de fericire, un motiv pentru a trăi și a da tot ce-i mai bun din tine? 

 Aslî E. Perker își propune să dovedească veridicitatea acestor afirmații în ,,Sufleul”, un roman excepțional, pe care am avut neprețuita ocazie de a-l citi. Nu e pentru prima oară când aleg o carte doar pentru simplul fapt că autorul este de origine turcă. De asemenea, nu este prima oară când sunt surprins, în mod plăcut, de literatura turcă contemporană și de creațiile fermecătoare ale scriitorilor turci.

Aslî E. Perker s-a născut în Izmir. A absolvit Facultatea de Arte și Științe din cadrul Universității Dokuz Eylul, orientându-se apoi spre jurnalism. După ce s-a mutat la New York în 2001, lucrând o perioadă ca traducătoare și interpretă, a început să scrie ficțiune. Sufleul este cel de-al treilea roman al autoarei, foarte bine primit în Turcia și tradus în șase limbi.

Imagini pentru aslî e perker

,,Sufleul” este un roman realist, obiectiv, ce abordează condiția omului într-o societate a contrastelor, a valorilor și, deopotrivă, a non-valorilor specifice. Aduce laolaltă trei povești distincte, cu trei protagoniști diferiți. Asemănările se reduc la două aspecte: toți trei se confruntă cu niște probleme legate de viața de familie și toți se vindecă, își permit să meargă mai departe, mai mult sau puțin, datorită unei pasiuni comune.

Lilia (62 ani) locuiește într-o suburbie new-yorkeză, alături de soțul său Arnie. Copilăria și-a petrecut-o într-un sătuc din Filipine, dar a decis să emigreze și să înceapă o viață nouă în țara tuturor posibilităților. Din nefericire pentru ea, a ajuns la vârsta asta și încă nu a reușit să-și îndeplinească visul american, să-și trăiască tinerețea, să profite de dragostea pentru culori și pensule. Ea și Arnie au înfiat doi copii vietnamezi și și-au sacrificat viețile și, într-o oarecare măsură, bătrânețile liniștite pentru realizarea profesională a acestora. Măcar de-ar merita…

Viața sa ia o întorsătură neașteptată atunci când îl găsește pe Arnie leșinat în casă. Acesta a făcut un accident vascular cerebral și acum este pe jumătate paralizat. Lilia se vede nevoită să suporte pretențiile și lipsa de apreciere a soțului său, de care, își dă ea seama, nu a legat-o niciodată nimic, cu care nu are ce discuta. Copiii adoptați nu o respectă și o evită pe cât de mult posibil. Situația financiară a ei și a lui Arnie nu este deloc strălucită, din cauza tratamentelor, a fizioterapiei lui… Se poate și mai rău decât atât?

,,Desigur, nu toată lumea poate face vrăji. Doar oamenii născuți cu acest talent se pot folosi de el. Și lucrul pe care-l numim mâncare este cel mai important element în acest sens. Centrul pământului nu este un cristal uriaș; este bucătăria din fiecare casă.”

Imagini pentru cooking wallpaper

Marc este căsătorit cu Clara și trăiesc fericiți într-un apartament din Paris. Benzile desenate reprezintă pasiunea lui cea mai mare, pasiune din care a făcut o profesie, o sursă de venit. Nu are o viață socială adevărată, nu vorbește prea mult, însă o are pe Clara – soția pricepută la toate. Bucătăria este Sistemul ei Solar, rațiunea ei de a fi, în care își petrece o mare parte a timpului. Gătește, experimentează noi rețete, își îmbunătățește abilitățile culinare. Ea are grijă ca soțulului său să nu-i lipsească nimic. Pe deasupra, este extrem de prietenoasă, toată lumea – prieteni, vecini, vânzători – o adoră.

Într-o zi, Marc o găsește pe Clara decedată în mult iubita ei bucătărie. Universul său se prăbușește, rațiunea și sufletul i se scufundă într-un ocean de suferință. Nimic nu va mai fi la fel. Ce va face Marc de acum încolo?

,,Cu fiecare minut care trecea, înțelegea și mai bine cum la cuisine programează viața unui om. Cum îi împarte săptămâna în zile. Ea îl împinge de la spate, ca o bună și veche prietenă, să-și ia viața de la capăt. Ea nu-l lasă să-și plângă singur de milă. Bucătăria nu are timp să se oprească, să se gândească, să plângă. Oamenii se întorc mereu în brațele ei când vine vremea. Îi cer ajutorul, se odihnesc la pieptul ei și se spală pe față cu apa pe care le-o dă. Așa că ea trebuie să fie pregătită; trebuie să aștepte teafără și nevătămată și să le dea copiilor ei o bucată de pâine când sosesc. Bucătăria înseamnă sânul mamei, mâinile unei persoane dragi și centrul universului.” 

Imagini pentru cooking

Ferda, trecută de cincizeci de ani, trăiește la Istanbul, este căsătorită cu Sinan și are doi copii, ajunși deja la vârsta maturității. Existența sa nu a fost nicicând simplă. Rămasă orfană de tată la o vârstă fragedă, s-a văzut obligată să înfrunte dificultățile vieții de adult, să se maturizeze înainte de vreme. Mama sa, doamna Nesibe, a fost dintotdeauna o fire dificilă, nemulțumită, de o sensibilitate dusă la extrem, dar moartea soțului nu i-a oferit decât prilejul de ,, a suferi”, de a-și încununa viața cu vaiete și leșinuri neașteptate.

Doamna Nesibe își rupe piciorul și este operată la șold. Din acest moment, un coșmar nesfârșit începe pentru Ferda. O aduce pe mama sa la ea în apartament, o îngrijește 24/24, hrănind-o, schimbându-i scutecele, acceptându-i momentele de rătăcire, jignirile adresate fără pic de judecată. Aceasta nu vrea să se recupereze, să încerce să meargă din nou. Preferă să stea în pat și să se vaite. Prin urmare, Ferda trebuie să ducă această povară pe umeri, dar, încet-încet, simte cum totul se năruie, cum ea însăși se ofilește…

,,Ferda își promise să nu fie ca maică-sa când va îmbătrâni. Încerca să contrazică ideea că toate femeile se transformă în mamele lor mai devreme sau mai târziu. Că toate vor avea bolile pe care le-au avut mamele lor. Că vor avea aceeași mimică și același comportament. Dar ei nu i se va întâmpla la fel, ea nu avea să se transforme în doamna Nesibe. Avea să facă tot posibilul să taie firele acelei bombe care va ticăi în ea, înainte să detoneze.”

Cei trei protagoniști suferă, sunt încercați de destin, dar tot destinul le oferă o soluție: gătitul. Lilia și Ferda, două experte în acest domeniu, profită de timpul petrecut în bucătărie pentru a căpăta un strop de energie, un strop de speranță pentru a merge mai departe. Marc, în schimb, descoperă gătitul, învață secretele acestei arte cu care era înainte complet paralel. Învață, încearcă și viața sa începe să prindă culoare, să-și recapete puțin din sclipirea de altădată.

Ei găsesc, întâmplător, câte o carte cu rețete de sufleuri pe rafturile librăriilor. Le cumpără, fără să știe de ce, și încep să experimenteze acest fel de mâncare pretențios, deloc simplu. Sunt începători în privința sufleului, dar nu renunță ușor. Continuă să gătească, nutrind în sufletele lor dorința de a face sufleul perfect.

Imagini pentru souffle

Voi reuși ei oare să se depășească pe ei înșiși? Puterea oferită de bucătărie, de gătit va fi suficientă pentru ca ei să poată depăși toate provocările vieții? Viitorul lor va putea fi unul mai bun sau sufleul se va lăsa pentru ultima dată?  

Vă recomand să citiți ,,Sufleul” de Aslî E. Perker! Vă invit să vă plimbați prin New York, Paris, Istanbul – trei orașe reprezentative, să vă alăturați personajelor în încercarea lor de a pregăti complicatul sufleu. Lucrează cu pasiune, trăiește cu pasiune, pune pasiune în tot ceea ce faci… și nu înceta să crezi!

Părerile criticilor:

  • ,,Ceea ce face romanul lui Aslî E. Perker atât de deosebit este faptul că este capabilă să povestească cele mai mari tragedii fără să exagereze sau să spună cât de teribile sunt. Suferința și cele mai profunde slăbiciuni ale ființelor omenești pot fi relatate cu atâta grație. Citiți cartea asta.” Milliyet Newspaper
  • ,,O carte delicioasă în toate sensurile.” Daily Mail

Mulțumesc Editurii Univers pentru șansa de a citi această carte fermecătoare! 

,,Sufleul” de Aslî E. Perker poate fi procurat de pe site-ul editurii, dar și din librăriile partenere. 

LECTURĂ PLĂCUTĂ!

Reprezentativ

,,Și soarele e o stea” de Nicola Yoon

Nicola Yoon a crescut în Jamaica și în Brooklyn. Momentan, locuiește în Los Angeles, California, cu soțul și fiica ei, pe care îi iubește mai presus de orice. Este o romantică incurabilă care crede cu tărie că te poți îndrăgosti într-o clipă și că poate dura pentru totdeauna. Primul său roman, bestseller-ul Absolut tot, s-a aflat pe primul loc al topului realizat de New York Times. 

După emoționanta poveste din ,,Absolut tot”, am ales să citesc și cea de-a doua carte a Nicolei Yoon, frumos intitulată ,,Și soarele e o stea”. Dacă în ,,Absolut tot” aveam de-a face cu un concept altfel, cuvintele fiind, adeseori, înlocuite de desene, grafice, de un suport grafic realizat de talentatul David Yoon, în acest caz autoarea ne oferă o istorie clasică, un love story cu și pentru adolescenți.

Această carte m-a însoțit la mare, pe plaja scăldată în razele soarelui, mi-a ținut companie în mașină, mi-a înfrumusețat câteva zile la rând. Deși se citește ușor, am preferat s-o savurez încet-încet, să mă bucur de fiecare capitol în parte, de fiecare stea ivită pe cerul țesut din cuvinte și cerneală.

Mi-a plăcut foarte mult această poveste, inspirată din viața autoarei. Cei doi protagoniști sunt Natasha și Daniel, o negresă originară din Jamaica, respectiv, fiul unor imigranți sud-coreeni. Acest cuplu se dovedește a fi inspirat de cel al soților Yoon, o dovadă a iubirii ce nu ține cont de culoare, rasă, religie, dar și a necesității de a fi toleranți, înțelegători, deschiși într-o lume a oamenilor diferiți, dar unici  și frumoși în felul lor.

Imagini pentru nicola and david yoon

Soții Nicola și David Yoon

Natasha Kingsley trăiește de la 8 ani în Statele Unite ca imigrant ilegal. Acum se află în ultimul an de liceu, absolvirea și admiterea la facultate îi bat la ușă, însă toate visurile ei par să se fi năruit în decursul a câteva secunde. Tatăl ei, un actor pasionat, veșnic în așteptarea momentului său de glorie, a condus sub influența băuturilor alcoolice, a fost prins de poliție și, astfel, s-a aflat de șederea lor ilegală în țara tuturor posibilităților. Mai au o singură zi înainte de a fi deportați în Jamaica, țara lor de origine. Însă Natasha nu e mulțumită, Jamaica e doar o amintire dintr-un trecut îndepărtat. Statele Unite reprezintă țara ei, locul în care a crescut, și-a făcut prieteni, s-a îndrăgostit…

La polul opus se află Daniel Jae Ho Bae, născut în SUA, ai cărui părinți s-au stabilit aici pentru a le oferi ceva mai bun copiilor lor. Are un frate mai mare, Charles, care din cel mai bun, student la Harvard, a ajuns dezamăgirea familiei. Acum presiunea părinților este orientată către Daniel, care se vede nevoit să aplice la Yale și să devină, la un moment dat, medic, în timp ce pasiunea lui cea mai mare o reprezintă poezia…

,,Inimile nu se frâng.
E doar o altă vorbă a poeților.
Inimile nu sunt făcute
Din sticlă
Din os
Sau din orice alt material în stare
Să se spargă,
Să se rupă
Sau să se sfărâme.
Inimile nu
Se fac cioburi.
Nu se desfac în bucăți.
Inimile nu se frâng.
Ele doar se opresc din bătut.
Un ceas vechi din alte vremuri, imposibil de reparat.”

Într-o zi, ultima pentru Natasha în SUA, cei doi se întâlnesc întâmplător pe stradă, iar o serie de evenimente îi aduce în situația de a face cunoștință și de a schimba câteva vorbe. Daniel se simte atras de Natasha și este sigur că o va face să se îndrăgostească de el, ceea ce și reușește, chiar dacă ea a fost sceptică privind posibilitatea de a se îndrăgosti la prima vedere. Petrec ore-n șir împreună, vorbesc, se contrazic, iar dragostea se înfiripă între două personaje, aparent, antitetice.

Nu doar culoarea îi deosebește, ci și modul de a privi lumea, tot ceea ce-i înconjoară. Natasha își ghidează existența după principii riguroase, realiste, pasiunea ei pentru știință fiind mai mult decât evidentă. Daniel este visător, pentru el viața este asemenea unei poezii ce nu încetează să uimească.

Imagine similară

Drumurile lor s-au intersectat într-o zi importantă pentru amândoi. Natasha încearcă încă o dată să găsească o soluție pentru situația sa. Nu poate să se întoarcă în Jamaica, nu vrea asta, iar acum mai e și Daniel, pe care destinul i l-a scos, pe neașteptate, în cale. Daniel trebuie să participe la un interviu legat de admiterea sa la Yale, însă nu-și dorește, cu adevărat, să fie admis la prestigioasa universitate, să îndeplinească visurile părinților săi. Orele se scurg, relația lor înfruntă și bune și rele…

Vor avea ei vreo șansă să rămână împreună? Există un viitor comun pentru Natasha și Daniel, o tânără de culoare și un tânăr asiatic? Dacă destinul i-a adus împreună, înseamnă că totul s-a întâmplat cu un scop… Care o fi acela? 

Imagine similară

Vă recomand să citiți ,,Și soarele e o stea” de Nicola Yoon! Veți avea șansă să pășiți prin New York, să aruncați o privire dincolo de clădirile strălucitoare, oamenii bogați și fericiți. Veți descoperi o poveste de iubire inocentă, de-a dreptul cuceritoare, ce vă va face inima să bată mai tare. Veți citi o carte ce abordează numeroase teme, precum viața de imigrant, relațiile părinții-copii, împlinirea personală. Veți mai afla, totodată, că nimic nu este întâmplător, că nicio stea (în această categoria includem și soarele) nu sclipește zadarnic pe cerul cufundat în mrejele nopții…

Fragmente:

  • ,,Îl sărut ca să-l fac să tacă. Dacă va continua să vorbească, îl voi iubi, iar eu nu vreau să-l iubesc. Chiar nu vreau. Se dovedește a fi o strategie deloc grozavă. Sărutatul este tot un fel de vorbit, doar că fără cuvinte.”
  • ,,SPERANȚA este acel ceva cu pene. O simt fâlfâindu-mi în inimă.”
  • ,,Natasha nu spune ce bănuiește ea. Că sortiți unul altuia nu înseamnă pentru totdeauna. Se sărută, și se sărută iar. Când în cele din urmă se despart, știu ceva în plus. Își dau seama că durata unei zile este variabilă și că nu poți ști niciodată sfârșitul de la început. Își dau seama că dragostea transformă toate lucrurile, tot timpul. Pentru asta există dragostea.”

Mulțumesc Editurii Youngart, imprint al Grupului Editorial Art, pentru exemplarul oferit pentru recenzie!

,,Și soarele e o stea” poate fi procurată de pe site-ul editurii, dar și din librăriile partenere.

LECTURĂ PLĂCUTĂ!

Fotografia postată de Mes passions.

Reprezentativ

,,Iubirile croitoresei” de Maria Duenas

 Maria Duenas, doctor în limba și literatura engleză, este profesoară la Universitatea din Murcia. Familia mamei sale a locuit în Protectoratul spaniol al Marocului, la Tetuan, locul unde se desfășoară cea mai mare parte a evenimentelor descrise în Iubirile croitoresei (Polirom, 2011, 2013), romanul său de debut, care s-a vândut în peste un milion de exemplare. La Editura Polirom i-au mai apărut romanele Ce avem și ce uităm (2013) și Cumpătarea (2016).

Imagini pentru maria duenas

Există cărți de care te îndrăgostești, pe care nu încetezi să le porți în suflet, la care te gândești adesea și, inevitabil, zâmbești. Pentru mine, o astfel de carte a fost și este ,,Iubirile croitoresei”. După ce am dat ultima pagină, după ce am conștientizat că s-a terminat nu am putut spune decât: WOW!

Mulțimea de emoții și de sentimente transmise de această poveste uimitoare continuă să nu-mi dea pace. Sunt fascinat, uimit, încântat, bucuros și, iarăși, fascinat. Am parcurs această carte într-o perioadă relativ lungă de timp, am savurat-o pagină cu pagină, capitol cu capitol, am profitat de momentele plăcute pe care mi le-a oferit neîncetat…

Ce aș putea spune despre ,,Iubirile croitoresei”?

1.M-am îndrăgostit de stilul Mariei Duenas, de scriitura sa complexă și fermecătoare. Pentru unii este, cu siguranță, extrem de plictisitoare, dar pentru mine a fost magică. Descrierile realizate cu o deosebită măiestrie reușesc să ne ofere o imagine de ansamblu asupra evenimentelor evocate și ne permit să călătorim pe alte meleaguri, în vremuri apuse…

2.Este un roman de ficțiune bazat pe adevăr istoric, ilustrând perfect situația Spaniei, a Marocului aflat sub Protectorat spaniol și nu numai, în anii ’30-’40 ai secolului anterior. Pentru mine a reprezentat un deliciu prilejul de a mă plimba, rând pe rând, prin Madrid, Tanger, Tetuan, Lisabona și, implicit, de a înțelege viața oamenilor din acele vremuri deloc pașnice.

3.Această carte este, fără îndoială, un thriller de toată frumusețea, îmbinând viața de croitoreasă cu cea de spion sub acoperire și din care nu lipsesc aventura la cele mai înalte cote, adrenalina și suspansul. Pe tot parcursul lecturii, cititorul stă cu inima la gură, nerăbdător, curios, nesigur de turnura pe care o vor lua evenimentele. Situațiile-limită, momentele în care avem impresia că totul s-a sfârșit, că nu există nicio cale de scăpare, condimentează povestea scrisă atât de bine și de convingător.

4. Personajele sunt extrem de bine prezentate, înfățișate în lumini și umbre, cu bune și cu rele. Inclusiv personajul principal reprezintă un amestec complicat de calități și defecte, o dovadă a autenticității și verosimilității caracterului uman, o sugestie a generalizării și, nicidecum, a satirizării tipologiilor inspirate din viața de zi cu zi.

5.Per ansamblu, ,,Iubirile croitoresei” devine, din punctul meu de vedere, o bijuterie neprețuită pentru cel care o citește și o înțelege, o carte, cu adevărat, bună, perfectă pentru zilele însorite de vară, dar și pentru cele marcate de gerul năprasnic al iernii. (Pentru câteva ore vom uita de vremea de afară și ne vom încălzi numai imaginându-ne clima din bazinul Mediteranei 😀 )

Imagini pentru el tiempo entre costuras sira

Despre ce este vorba în romanul Mariei Duenas?

Dacă mă credeți, aș fi în stare să vă povestesc întreg romanul, aș scrie pagini întregi despre această carte și tot ar mai rămâne ceva de scris, de povestit, însă nu vreau să vă răpesc din farmecul lecturii. Astfel, mă voi limita la o scurtă prezentare a subiectului care, sper eu, vă va atrage atenția.

Protagonista este Sira Quiroga, o tânără din Madrid, crescută de o mamă singură (senora Dolores) și care nu a avut șansa de a studia, petrecându-și anii copilăriei și, mai apoi, ai adolescenței în atelierul de croitorie al donei Manuela. Din nefericire, în anul 1936 a început războiul civil spaniol, iar situația economică a fost și ea afectată. Drept urmare, cele două, mamă și fiică, au devenit șomere. Totuși, situația lor nu a rămas fără soluție. Sira l-a cunoscut pe Ignacio, cu care urma să se căsătorească și să ducă o viață modestă, mai mult decât acceptabilă în acele timpuri…

Imagini pentru el tiempo entre costuras

La un moment dat, îl cunoaște pe Ramiro, un bărbat cuceritor, în ale cărui mreje se lasă prinsă și pentru care renunță la tot. La Ignacio, la posibila sa carieră de funcționară, la viața monotonă de odinioară. Sira își întâlnește tatăl, un om de afaceri prosper, de la care primește o moștenire sub forma unei mari sume de bani și a unor bijuterii de familie extrem de valoroase. Fiind prea fascinată de Ramiro, de pasiunea și de atracția dintre ei, Sira nu-și dă seama că este păcălită. Acceptă să călătorească în Tangerul marocan, oraș internațional pe atunci, și petrece mult timp într-un hotel de lux, cu petreceri, voie bună, iubire… până când este lăsată însărcinată și lefteră de bărbatul ce se face nevăzut.

Pierde copilul și ajunge la Tetuan, parte a Protectoratului spaniol. Situația sa nu este deloc una fericită.  A rămas singură în acest loc departe de casă, îi este imposibil să revină la Madrid din cauza războiului care a luat amploare și, pe deasupra, trebuie să plătească datoria imensă pe care o are față de Hotelul Continental. Așa pornește ea, în zorii celui de-Al Doilea Război Mondial, într-o aventură uimitoare, o aventură care începe cu deschiderea celui mai profesionist atelier de haute couture din nordul Africii.

Până apucă să se dezmeticească, Sira devine o croitoreasă faimoasă, dar și un spion ce are drept misiune împiedicarea angrenării Spaniei în conflagrația mondială alături de Hitler. Intră în contact cu personaje-cheie ale epocii, precum Înaltul Comisar Beigbeder, Rosalinda Fox (personaje reale), se îndrăgostește. Joacă periculos, își riscă viața, însă va merita? Care va fi deznodământul acestei istorii?

Imagini pentru el tiempo entre costuras

Sper că am reușit să vă ispitesc. Eu vă recomand din toată inima ,,Iubirile croitoresei”! Vă invit s-o citiți în tihnă, să vă bucurați de toată aventura Sirei și de zbuciumul neîncetat pe care aceasta îl înfruntă, de atmosfera acelor vremuri, de frumusețea meseriei de croitor și de importanța celei de spion.

  După această carte s-a realizat și un serial de treisprezece episoade, intitulat ,,El tiempo entre costuras”, pe care, personal, abia aștept să-l vizionez! 

  Mulțumesc Librăriei Online Libris pentru șansa neprețuită de a citi această carte excepțională! ,,Iubirile croitoresei” poate fi procurată de pe site-ul librăriei, alături de alte titluri ce poartă semnătura Mariei Duenas.

      LECTURĂ PLĂCUTĂ!

Imagini pentru iubirile croitoresei

Reprezentativ

,,Viva Regina Maria” de Diana Mandache

 DIANA MANDACHE este istoric și colecționar de fotografii, gravuri. S-a specializat în istoria regalității, având stagii de cercetare în arhive din Marea Britanie, SUA. I-a fost acordată bursa Chevening de către Universitatea din Londra și Foreign Office, fiind profesor asociat la University College London. De asemenea, Fundația Rațiu din Londra i-a acordat o bursă pentru studierea patrimoniului regal. A contribuit la organizarea mai multor expoziții și a susținut o serie de conferințe publice pe teme de istorie. Este autoarea mai multor cărți, printre care: Cotroceniul regal (Curtea Veche, 2015), Balcicul Reginei Maria (Curtea Veche, 2014), Regele Mihai. Album istoric (Litera, 2013), Patrie și Destin. Principesa Moștenitoare a României (Litera, 2012), Dearest Missy (Rosvall Royal Books, 2011), Images of a Queen (Rosvall Royal Books, 2007), Later Chapters of My Life. The Lost Memoir of Queen Marie of Romania (Sutton, 2004).

Sursă foto

Cei care mă cunosc știu că port un respect profund monarhiei și, în special, Casei Regale a României,  motiv pentru care aleg, adesea, să mă documentez, să citesc despre acești oameni care prin acțiunile lor au decis destinul națiunii pe care fuseseră însărcinați s-o cârmuiască. E suficient să mă gândesc la realizările Familiei Regale pentru a mă simți mândru de faptul că sunt român și că țara noastră a avut și are monarhi admirabili. Astfel, m-am decis să mă implic într-un mic proiect de cercetare, alegându-mi ca temă personalitatea Reginei Maria și contribuția acesteia în procesul de reîntregire a României.

Una dintre cărțile pe care am avut ocazia să le studiez este cea a Dianei Mandache, marele istoric român, frumos intitulată ,,Viva Regina Maria. Un destin fabulos în reîntregirea României” și publicată în colecția Istorie cu blazon a Grupului Editorial Corint. Mi-a plăcut nespus, fapt pentru care țin să o felicit pe autoare! Cu istorici asemenea dumneaei, istoria și patrimoniul cultural al țării noastre se află pe mâini bune!

Imagine similară

Lucrarea de față este structurată în 3 părți: VIVA REGINA MARIA – o introducere, o familiarizare a cititorului cu persoana Reginei Maria, o prezentare a acțiunilor acesteia din timpul Primului Război Mondial și a eforturilor diplomatice ce au influențat Marea Unire; un ALBUM ce adună laolaltă instantanee din viața Familiei Regale în timpul războiului, având-o în prim-plan, bineînțeles, pe regină și, nu în cele din urmă, CORESPONDENȚA REGINEI MARIA CU MAMA SA, DUCESA DE COBURG (1914-1920) – o serie de scrisori ce reflectă destinul capetelor încoronate ale Europei, modul în care războiul s-a răsfrânt asupra vieții de zi cu zi.

Despre Regina Maria (1875-1938) sunt multe de spus. A fost, cu adevărat, Regina României, mama românilor, o femeie căreia îi datorăm, în bună parte, Marea Unire. S-a născut într-o ilustră familie europeană, fiică a lui Alfred Ernest Albert de Saxa-Coburg-Gotha, duce de Edinburgh și a Mariei Alexandrovna Romanova, mare ducesă a Rusiei. Bunica paternă este nimeni alta decât cea supranumită ,,bunica Europei”, Victoria I a Regatului Unit al Marii Britanii și al Irlandei, iar bunicul matern este țarul Alexandru al II-lea.

Această prințesă cu o descendență impresionantă s-a căsătorit cu principele moștenitor al României, Ferdinand de Hohenzollern-Sigmaringen, în 1892. Din 1914 a purtat titlul de Regină a României, pe când deja se integrase în viața politică și socială a patriei de care fusese adoptată și de care se îndrăgostise iremediabil. În anii crunți ai războiului a fost alături de români, de soldații ce și-au riscat viețile pe front, a fost omniprezentă, câștigând iubirea poporului.

Imagini pentru regina maria pe front

În plus, a reprezentat România la nivel internațional, a susținut cauza acestui popor în fața Marilor Puteri din Occident, s-a folosit de propria imagine, de propria poziție, de familia din care făcea parte pentru a obține reîntregirea României. A depus nenumărate eforturi, a renunțat de multe ori la micile plăceri ale vieții pentru a se dedica națiunii, o națiune ce merita, din punctul ei de vedere, să se unifice, să devină un întreg, după atâtea veacuri de separare. Și a reușit.

Misiunea ei nu s-a sfârșit aici, căci România trebuia reconstruită, într-o oarecare măsură, după Marele Război. A realizat tot ceea ce a putut cu aceeași dragoste pentru români și România, cu aceeași dedicare de care a dat dovadă în cele mai cumplite momente.

Cartea Dianei Mandache îi oferă cititorului șansa de a se familiariza cu contextul internațional, cu viața românilor și a Familiei Regale în timpul Primului Război Mondial. De asemenea, misivele pe care și le trimiteau, cu chiu cu vai, Regina Maria și mama sa, ducesa de Coburg, ne oferă o altă perspectivă asupra acelor ani grei, marcați de schimbări, de lipsuri, de decăderea unora și de ascensiunea altora. Ni se permite să facem o incursiune în viața personală, intimă, a unor femei cu sânge albastru, având, totodată, posibilitatea de a descoperi o pagină de istorie, diferită de ceea ce găsim, de obicei, în cărți.

Vă recomand să citiți ,,Viva Regina Maria” și să faceți cunoștință cu destinul fabulos ce a contribuit la reîntregirea României!

În 2018 vom celebra centenarul Marii Uniri și, de aceea, consider că este necesar să ne documentăm referitor la acest eveniment esențial al istoriei noastre, să-i înțelegem, pe cât posibil, valoarea, să ne amintim de Majestatea Sa Regina Maria și să ne plecăm capul în memoria ei. Această mamă a românilor merită tot respectul și toată dragostea noastră. Dumnezeu s-o odihnească!

Imagini pentru regina maria a romaniei la paris

Mulțumesc Editurii Corint pentru șansa neprețuită de a citi această lucrare! ,,Viva Regina Maria” poate fi procurată de pe site-ul editurii, dar și din librăriile partenere. Mai multe despre istoricul Diana Mandache puteți citi pe blogul dumneaei

LECTURĂ PLĂCUTĂ! 

Imagini pentru viva regina maria

Reprezentativ

,,Pragul (#3). Ultimul trimis Oserp” de Doina Roman

După experiența plăcută oferită de primele două volume ale seriei ,,Pragul” mi-a fost dificil să-l încep pe al treilea. Știind că este ultimul și că nu va mai exista o continuare, am tot amânat sfârșitul, însă, până la urmă, i-a venit rândul. L-am citit dintr-o suflare, curios peste măsură să reîntâlnesc personajele atent creionate de talentata autoare, dornic să mă alătur lor în aventurile ce-i poartă prin lumi și locuri nemaivăzute, învăluite într-o aură de mister și de farmec.

Poate că am mai spus-o, dar nu mă pot abține să o felicit pe tânara autoare Doina Roman! Fără îndoială, este înzestrată cu un talent extraordinar, cu uimitoarea capacitate de a însufleți cuvintele, de a crea universuri paralele, oferindu-le cititorilor ocazia de a citi literatură de calitate. Se numără printre cei mai virtuozi scriitori contemporani, fiind capabilă să facă artă cu condeiul și cu multă măiestrie. Totodată, țin să o felicit pentru premiul recent decernat de Convenția Societății Europene de Science Fiction (Eurocon/ ESFS) din Dortmund, Germania!

Revenind la volumul al treilea, o reîntâlnim pe vindecătoarea Lia care acum domnește asupra Tărâmului Lacurilor. După atâtea evenimente și schimbări survenite în primele două volume, ea reușește să conducă această cetate, în timp ce Kor este închis în temniță. Chiar și așa, nimic nu-l împiedică să recurgă la fapte care vor marca, fără doar și poate, existența tuturor.

La poarta cetății, își face apariția o ființă ciudată, cu șerpi în loc de picioare, un trimis al oserpilor cu un mesaj pentru Lia. Nu i se permite să stea de vorbă cu aceasta, așa încât e nevoit să-i prezinte dragonului Șarkan doleanțele neamului său. Conform spuselor acestuia, oserpii cer inima Liei și amenință să fure apa și timpul locuitorilor cetății. Refuzul lui Șarkan de a-i da de veste Liei se pare că va avea consecințe.

,,Ce blestem purtăm în vene? Fratele să-și batjocorească sora? Tatăl să-și gonească fiica și soția? Să n-ai parte de dragoste sau de fericire nici măcar o clipă? Să-ți râvnească pâinea specii cărora nu le-ai făcut niciun rău, să fii înghițit doar pentru că ești bun, doar pentru că ai un loc sub soare, pentru că ai ochi negri sau pielea roșie, pentru că speri, pentru că vorbești o limbă altfel, pentru că îți crești copiii cum poți, pentru că taci, pentru că n-ai noroc, de-aia! Norocul insulei ăsteia o să-l fac eu, chiar dacă viața mea o să se ducă pe apa sâmbetei!”

Kraborul Crius, maimuța în care este ascunsă mintea acestuia și fostul legionar Algar au de gând să ajungă la Agenție, dar mai întâi folosesc clopotul din piață drept portal de trecere și ajung într-un buncăr din Tărâmul Agenției. Pisică și Slăninuță, două personaje memorabile, continuă să se întovărășească, să se sprijine la bine și la rău și, mai ales, să ne amuze cu discuțiile lor în contradictoriu.

În această lume, facem cunoștință cu personaje pitorești, precum Focă, Rose, unii dintre cei care așteaptă (re)venirea Curierului. Oserpii se țin de cuvânt și nu ezită să i se arăte Liei, astfel încât aceasta află adevărul și se vede nevoită să reacționeze, în vederea salvării clanurilor și a oamenilor îmbătrâniți. Printr-o serie de împrejurări, scumpele noastre personaje se adună în buncăr, un loc de popas, un punct de trecere, iar profeția legată de Lia stă se împlinească…

,,-Stai, stai, că nu înțeleg! O singură săgeată să facă așa ceva?

-Din păcate, ea desparte dimensiuni, le separă, nu se mai întâlnesc niciodată până când se regenerează firesc. Sunt ca niște praguri. Înțelegi? Odată trecute, nu mai găsești drumul înapoi și nici ce ai lăsat când ai pășit dincolo.”

Cine este, de fapt, acest Curier și când are de gând să-și facă apariția? Este, cu adevărat, Lia mai mult decât o simplă vindecătoare? Ea și tovarășii săi vor avea șansa de a-și salva viețile și de a merge mai departe?

Vă invit să citiți ,,Pragul. Ultimul trimis Oserp”, o carte pe care o veți adora! Veți descoperi un univers fascinant, ale cărui lumi se întretaie, se intersectează în noduri mai mult sau mai puțin cunoscute. Vă veți împrieteni cu personaje remarcabile și vă veți bucura de o lectură de excepție. Și, pentru ultima oară, vă poftesc să treceți ,,pragul”, să pășiți în locuri ce vă vor vrăji cu diversitatea lor și cu nenumăratele enigme ce așteaptă să fie descifrate…

,,Ultimul trimis Oserp” oferă un deznodământ acestei trilogii, însă capitolul deschis de autoarea Doina Roman nu s-a încheiat. Povestea din ,,Pragul” nu s-a sfârșit aici…

Păreri:

  • ,,În cele trei volume din PRAGUL, Doina Roman a reuşit ceva ce numai un scriitor de incontestabil talent poate face: a creat o lume. Un univers fantastic, având propria sa logică, justificare şi coerenţă, populat cu oameni şi fiinţe stranii, dar care se comportă, acţionează şi poartă dialoguri în mod firesc, realist, credibil.

    Un univers în care Seniorii Timpului schimbă lumi, le populează cu monştri, distrug civilizaţii, condamnă popoare la dispariţie, pun stăpânire pe elixirul tinereţii veşnice… în care, în loc de bani sau proprietăţi, colectorii iau datornicilor sentimente, amintiri sau ani din viaţă… în care timpul poate fi oprit, oamenii întorşi din moarte, iar pragurile dintre lumi nu sunt o piedică pentru cei hotărâţi să le treacă. Un univers unde până şi obiectele capătă viaţă, devenind personaje memorabile, create cu o fantezie debordantă şi o doză de umor.
    O lume fascinantă, tragică, amuzantă, care te atrage, te absoarbe în vârtejul de pagini ca într-o tornadă. Şi nu laşi romanul din mână până ce nu ai trecut PRAGUL, citind un final surprinzător, care nu te va dezamăgi.” Rodica Bretin

 

  • ,,Ceea ce impresionează la setul de Praguri al Doinei Roman este capacitatea de reinventare și de variație: umorul, situațiile și stilul. New Weird-ul ei chiar persistă în new peste sute bune de pagini. Al treilea Prag propune ipoteze despre limba gowscă, la care adaugă și un dicționar. Lumile acestea seamănă cu lumea noastră și totuși: atâtea rase, specii și ciudățenii. Ultimul trimis Oserp îmbogățește trilogia cu Lorzi Secretari, vindecători și noi cabale ale misteriosei Agenții. Dar mai presus de orice, reies din scrisul autoarei o bucurie a fabulației și o sfidare a comportamentului civilizat ce întineresc orice inimă cititoare.” Felix Nicolau

Îi mulțumesc doamnei autoare Doina Roman pentru șansa de a mă delecta cu acest volum incredibil! ,,Ultimul trimis Oserp” poate fi procurat de pe site-ul Editurii Tracus Arte, alături de celelalte două volume ale seriei, dar și din librăriile partenere.

LECTURĂ PLĂCUTĂ!

Imagini pentru pragul doina roman

Reprezentativ

,,Absolut tot” de Nicola Yoon

Se poate să trăiești o viață întreagă închis între cei patru pereți ai casei? Este posibil să te îndrăgostești, să simți fluturași în stomac și cum inima îți bate mai tare, în condițiile în care ți-ai petrecut întreaga existență departe de societate, protejată de un cocon familial?

Deși, aparent, sună neobișnuit, ambele întrebări pot avea un răspuns afirmativ. Ca în cazul romanului ,,Absolut tot” ce poartă semnătura autoarei Nicola Yoon. Un bestseller, o poveste celebră dedicată adolescenților și tinerilor din întreaga lume, cu a cărei ecranizare ne putem delecta, mai nou, pe marile și micile ecrane. Din fericire, cartea a fost tradusă încă din 2016 la Young art, imprint al Grupului Editorial Art, și reeditată cu o copertă tie-in de toată frumusețea.

Nicola Yoon a crescut în Jamaica și în Brooklyn. Momentan, locuiește în Los Angeles, California, cu soțul și fiica ei, pe care îi iubește mai presus de orice. Absolut tot este primul său roman.

David Yoon este scriitor și designer. Locuiește cu soția lui, Nicola Yoon, în Los Angeles, California, unde-și petrec zilele vorbind despre povești și citindu-i fiicei lor în vârstă de 4 ani, Penny. David a realizat ilustrațiile pentru Absolut tot

Am avut ocazia să citesc ,,Absolut tot” și nu pot să afirm decât că am fost de-a dreptul cucerit. Chiar dacă primisem câteva spoilere înainte de lectura cărții, asta nu m-a împiedicat să mă bucur de frumoasa poveste căreia Nicola Yoon i-a dat viață. Stilul ei de a scrie este unul plăcut, ușor, astfel încât ,,Absolut tot” devine o lectură perfectă pentru a fi citită în vacanță, departe de casă sau în confortul oferit de propriul cămin.

La prima vedere, Maddy – protagonista romanului – este o adolescentă obișnuită din Statele Unite ale Americii, însă viața ei nu a fost nicicând simplă. A fost diagnosticată cu imunodeficiență severă combinată (SCID) la o vârstă fragedă, după moartea neașteptată a tatălui și a fratelui său. De atunci, a stat închisă în casă, într-un mediu complet steril, curat, cu aer filtrat. Nu a avut o copilărie ca ceilalți, iar anii adolescenței sunt deja pe sfârșite.

,,Mă întorc în urmă, în urmă, din ce în ce mai în urmă și mereu ajung în același loc.

Dragostea.

Dragostea îi face pe oameni să o ia razna.

Pierderea dragostei îi face pe oameni să o ia razna.

Mama l-a iubit pe tata. A fost iubirea vieții ei. L-a iubit pe fratele meu. Era iubirea vieții ei. Mă iubește pe mine. Sunt iubirea vieții ei.” 

Imagine similară

Își petrece zilele luând cursuri online, citind foarte mult. Singurele persoane cu care intră în contact sunt mama sa – doctor de profesie – și Carla, asistenta ce o îngrijește zi de zi. În interiorul casei și-a creat propria lume, propriul univers, aparent, de nepătruns.

Destinul ei ia o turnură neașteptată într-o zi. În casa de alături se mută o nouă familie și, cu această ocazie, îl zărește pe el. Pe Olly. Un tânăr îmbrăcat în negru, dar care pare să fie învăluit într-o aură fermecătoare. Nu au șansa de a se vedea față-n față, așa că se limitează la a-și scrie mesaje unul altuia. Astfel, Maddy cunoaște un băiat de care este sigură că se va îndrăgosti, chiar dacă asta o va face să sufere la un moment dat.

,, – Mulțumesc, e tot ce-mi trece prin cap să-i spun.

Vreau să-i spun că din cauza lui sunt aici, afară. Că dragostea îți deschide lumea. Eram deja fericită înainte să-l cunosc. Dar acum trăiesc, ceea ce e cu totul altceva.”

Imagini pentru everything everything

Existența ei monotonă este acum animată de conversațiile cu Olly, de atracția pe care o resimte față de acesta. Cu ajutorul Carlei, el o vizitează și, după obligatoriul ritual de sterilizare, ajung să respire același aer lipsit de microbi și bacterii. Vizitele lor se înmulțesc, se apropie tot mai mult unul de celălalt, fiecare găsește ceea ce are nevoie la persoana de alături: Maddy – puțin zbucium în viața ei plictisitoare, iar Olly – o oază de liniște, departe de scandalurile provocate de tatăl său alcoolic.

,,Decid că dragostea este un lucru groaznic, groaznic. Să iubești pe cineva cu atâta violență, așa cum o face mama, e ca și cum ți-ai purta inima în afara corpului, fără piele sau oase sau altceva care s-o protejeze.

Dragostea e un lucru groaznic, iar pierderea ei este și mai și.

Dragostea e un lucru groaznic și nu vreau să am nimic de-a face cu ea.”

Din nefericire, mama lui Maddy află adevărul, iar Carla sfârșește prin a fi concediată. Întâlnirile cu Olly sunt complet interzise. Totul până când Maddy își ia inima în dinți, mânată de niște bănuieli, și se hotărăște să plece de acasă. Tocmai în Hawaii. Împreună cu Olly. E majoră și are nevoie să trăiască, să descopere lumea care o înconjoară, să-și lase trupul scăldat de razele soarelui și de apele cristaline ale mării…

Va reuși Maddy să trăiască, să profite de toate lucrurile privite de ceilalți drept obișnuite, banale? Se va sfârși cândva cu viața sa lipsită de culoare, se va vindeca? Vor putea fi ea și Olly împreună, fericiți?

Imagine similară

,,- Ai grijă! strigă Olly de undeva din spatele meu. 

Nu știu ce înseamnă asta în contextul ăsta. Ai grijă să nu te îneci? Ai grijă să nu te îmbolnăvești? Ai grijă, pentru că atunci când devii parte din lume, lumea devine și ea parte din tine?

Pentru că nu există niciun dubiu acum. Sunt în lume.

Și, de asemenea, lumea este în mine.” 

Vă recomand să citiți această carte uimitoare! Veți descoperi o istorie incredibilă, șocantă, cu un deznodământ neașteptat. Veți fi martori ai unei povești de dragoste inocente, de o frumusețe aparte. Veți învăța să apreciați mai mult detaliile și nimicurile care ne fac, în definitiv, viața mai frumoasă. Zâmbiți, iubiți, învățați, munciți, suferiți, plângeți și, cel mai important, nu uitați: TRĂIȚI!

Păreri:

  • „O experiență de lectură realmente unică și frumoasă. Scrisul splendid se împletește cu desenele originale spunând o poveste fără pereche. Nu ai citit niciodată o carte ca asta.” David Arnold, autorul cărții Ținutul țânțarilor
  • „Îți vine să lași absolut tot deoparte odată ce-ai început s-o citești… E greu să nu fii mistuit de această poveste de dragoste lipsită de șanse.” The Times, Londra
  • Absolut tot are de toate… romantism, pasiune și inteligență.” Danielle Page, autoarea volumului Dorothy Must Die,bestseller New York Times

Mulțumesc Editurii Young art pentru șansa neprețuită de a descoperi această poveste fascinantă! ,,Absolut tot” poate fi achiziționată cu copertă tie-in de pe site-ul editurii, dar și din librăriile partenere. 

LECTURĂ PLĂCUTĂ! 

Absolut tot (ediție tie-in)

Reprezentativ

,,Micul Prinț/ Le Petit Prince” de Antoine de Saint-Exupéry

Fără îndoială, cu toții am auzit de celebrul prinț al lui Saint-Exupéry, de acest roman clasic al literaturii pentru copii. Eu l-am citit cu ani în urmă, însă nu cred că l-am înțeles prea bine la acea vârstă. Din acest motiv, am hotărât să-l recitesc, să îl trec prin filtrul gândirii și, cine știe, să învăț ceva. Datorită dragilor mei prieteni de la Booklet Fiction am și reușit, astfel încât țin să le mulțumesc.

Ediția publicată în 2017 este bilingvă, oferind cititorilor posibilitatea de a-și exersa cunoștințele de limbă franceză și de a se delecta cu această ,,chefdœuvre” (capodoperă) în limba în care a fost scrisă. Totodată, cei care nu stăpânesc tainele limbii lui Molière au ocazia de a citi ,,Micul Prinț” în limba română. Mesajul transmis este unul și același. Ilustrațiile originale aparținând autorului sunt, cu adevărat, fermecătoare, completează povestea și-i oferă un plus de savoare.

Înainte de a trece la istoria propriu-zisă, este necesar să îl pomenim pe autor. Antoine-Marie Roger (29 iunie 1900 – 31 iulie 1944), viconte de Saint-Exupéry, a fost un romancier, eseist și reporter francez. Din opera sa fac parte titluri precum ,,L’Aviateur” (Aviatorul), ,,Vol de nuit” (Zbor de noapte) și ,,Citadelle”(Citadela), dar succesul i-a fost asigurat de publicarea povestirii moderne ,,Le Petit Prince” (Micul Prinț), carte tradusă în peste 110 limbi. A fost și pilot de avion, carieră ce i-a influențat existența. Ba chiar și-a pierdut viața în apele Mării Mediterane, după ce aparatul său de zbor a fost doborât în timpul războiului.

Ce s-ar mai putea spune despre ,,Micul Prinț”? Această poveste arhicunoscută se numără printre lecturile obligatorii ale oricărui copil și ale oricărui adult. Cartea lui Saint-Exupéry trebuie citită și recitită pe parcursul întregii vieți. Fiecare lectură va aduce cu sine o altă interpretare, noi semnificații, alt farmec. Personal, mi-am propus s-o recitesc în fiecare an și sper să și reușesc 😀

,,Micul Prinț” este o poveste filosofică, o alegorie la adresa societății adulte contemporane și ale celei dintotdeauna, reflectând tema vieții și a naturii umane. Un critic literar, James Barry, afirma despre această operă că ar fi ,,o alegorie a vieții lui Saint-Exupéry – căutarea lui după certitudini din copilărie și pace interioară, misticismul lui, credința lui în curajul omenesc și fraternitate, și dragostea lui adâncă pentru soția lui, Consuelo, dar, de asemenea, o aluzie la caracterul torturat al relației lor.”

Aparent, am spune că avem de-a face cu o istorie banală, cu o acțiune simplă, rezumându-se la întâlnirea personajului-narator în deșertul Sahara cu Micul Prinț, venit tocmai de pe asteroidul B-612, și la aventura celui din urmă prin lume. Însă nimic nu este întâmplător în această carte, fiecare personaj, fiecare întâmplare simbolizează ceva, capătă o însemnătate aparte.

,,Fais de ta vie un rêve, et d’un rêve, une réalité.”

,,Fă din viața ta un vis și dintr-un vis o realitate”

Micul Prinț întruchipează copilul autentic, dispus să iubească, să se bucure de viață și să descopere lumea ce-l înconjoară. De aceea, și alege să-și părăsească planeta. Ceea ce nu știe este că această călătorie îi va oferi lecții, îi va arăta cât de plictisitoare și de ciudată este viața adulților. Pe fiecare planetă ce-i răsare în cale dă peste o altă ipostază a adultului, un alt tip de om, asemănători doar prin atenția acordată lucrurilor ce sunt, până la urmă, lipsite de importanță. Toți acești oameni nu știu să profite de viață.

Micul Prinț o întâlnește pe vulpe, pe care o și îmblânzește. Discuțiile purtate cu această prietenă reprezintă un veritabil izvor de înțelepciune, dar și punctul culminant al peregrinării prințului…

,,Voici mon secret. Il est très simple: on ne voit bien qu’avec le coeur. L’essentiel est invisible pour les yeux.”

,,Iată taina mea. E foarte simplă: nu poți vedea limpede decât cu inima. Ochii nu pot să pătrundă în miezul lucrurilor.”

Personajul-narator învață de la micuțul om, de la copilul care este, de fapt, mai înțelept decât el. Din nefericire, prințul va dispărea, va rămâne în sufletul aviatorului rătăcit printre dunele aurii ale Saharei ca o amintire frumoasă, ca o iluzie. Cert este că viața i-a fost schimbată în bine, întrucât a (re)descoperit sensul existenței umane. Și poate că a redobândit puțin din puritatea, inocența și bunătatea copilului ce a fost cândva…

Câteva sfaturi de care ar trebui să ținem cont:

  • NU ÎNCETA SĂ FII COPIL!
  • NU TE LĂSA PRADĂ GRIJILOR ȘI RESPONSABILITĂȚILOR VIEȚII DE ADULT!
  • NU ÎNCETA SĂ IUBEȘTI!
  • TACI ȘI LASĂ-TE GHIDAT DE VOCEA INIMII!
  • TRĂIEȘTE FIECARE CLIPĂ CA ȘI CUM AR FI ULTIMA!
  • ȘI NU UITA: NU ÎNCETA SĂ FII COPIL!

,,Micul Prinț” este, fără îndoială, o carte pentru copiii de toate vârstele, pentru adulții care uită că au fost și ei copii și că au rămas copii în adâncul sufletului. Așadar, vă recomand să (re)citiți această poveste încântătoare! În ediția Editurii Booklet Fiction vă puteți bucura de ea fie în limba română, fie în limba franceză. Citiți, deschideți-vă inimile și scoateți la iveală inocența de altă dată…

Mulțumesc Editurii Booklet Fiction pentru șansa de a citi această capodoperă a literaturii franceze! ,,Micul Prinț”, în variantă bilingvă, poate fi achiziționată de pe site-ul editurii, dar și din librăriile partenere.

LECTURĂ PLĂCUTĂ! 

Reprezentativ

,,Hanul lui Manuc” de Simona Antonescu

Există cărți pe care odată ce le începi nu le mai poți lăsa din mână, pe care le savurezi din plin și pentru care ți-ai dori ca timpul să stea în loc. Gândul că vei ajunge să dai ultima pagină te întristează profund și, drept urmare, speri în adâncul sufletului că povestea nu va avea sfârșit, că nu se va termina curând. O astfel de carte este ,,Hanul lui Manuc”, o creație de excepție a autoarei românce Simona Antonescu.

Simona Antonescu s-a născut la Galați în anul 1969 și a copilărit în localitatea Țintea (județul Prahova). După absolvirea Liceului ,,Constantin Dobrogeanu-Gherea” (actualul Colegiu Național ,,Nichita Stănescu”) din Ploiești, a urmat cursurile Facultății de Chimie din cadrul Institutului Politehnic București. A debutat în anul 2015 cu ,,Fotograful Curții Regale” – romanul câștigător al Concursului de Debut al Editurii Cartea Românească, ediția 2014, și al Premiului de Debut al Uniunii Scriitorilor din România. Romanul a devenit în scurt timp bestseller și a fost reeditat în 2016 în colecția ,,Top 10+” a Editurii Polirom. În anul 2016 Simona Antonescu a publicat la Editura Cartea Românească al doilea roman al său, ,,Darul lui Serafim”.

Imagini pentru simona antonescu

Despre această autoare am tot auzit vorbindu-se, dar nu avusesem ocazia să citesc vreunul din volumele ce-i poartă semnătura. Publicarea celui de-al treilea și descrierea ispititoare m-au convins să nu mai amân. Am avut așteptări foarte mari și nu am fost dezamăgit, am avut supriza de a mă îndrăgosti de stilul Simonei Antonescu și de această carte ce se află, fără îndoială, în topul celor mai bune cărți citite în acest an, ba chiar pe parcursul întregii mele cariere de cititor (nu foarte lungă, ce-i drept). Scriitura ei este minunată, limbajul adaptat perioadei istorice, înțesat de arhaisme și regionalisme. Un deliciu!

,,Hanul lui Manuc” este o compoziție deosebită, o monografie și o frescă a societății românești (și nu numai) de la începutul secolului al XIX-lea. Avem de-a face cu un reprezentant de seamă al ficțiunii istorice, în care se pune accentul pe contextul istoric, pe tradițiile și obiceiurile acelor vremuri, dar din care nu lipsesc aventura, poveștile de dragoste și numeroasele lecții de viață. În această carte veți remarca importanța trecutului, a istoriei în desfășurarea prezentului. Fiecare suflare de astăzi este influențată de ceea ce am făcut ieri, de faptele strămoșilor noștri, întrucât oricât ne-am nega originile, acestea ne însoțesc până la moarte, depășind barierele spațiului și ale timpului.

Fără îndoială, personajul principal sau, poate, doar cel mai bine conturat este jupânița Ruxandra, fiica boierilor Sămărghiteni din Mironești. Are doar 12 ani, este mezina familiei și moștenitorul părinților săi. Interesată de mersul lucrurilor în ceea ce privește moșia tatălui său, mai mult băiat decât fată, Ruxandra e sigură că destinul ei e acela de a mânui sabia, de a înfrunta dușmanii și, nicidecum, acela de a se limita la conducerea gospodăriei și la împlinirea pe plan personal. Totuși, niciodată nu trebuie să spunem niciodată…

,,Două ar fi vrut copila să se facă, atunci când va fi fost mare, anume: haiduc și ispravnic de moșie. Numai mireasă nu se visa niciodată jupânița. Ori poate că se visa, numai că în visele ei ar fi fost o mireasă care se eliberează singură, cu paloșul, din captivitate, ba încă aducând acasă și capetele vrăjmașilor ce cutezaseră a o răpi.” 

Manuc este un negustor armean, paharnic și dragoman al Sublimei Porți. Afacerile sale l-au purtat de-a lungul timpului prin multe locuri, l-au determinat să fie cu ochii în patru, să analizeze din umbră viața politică de care comerțul este atât de dependent. El a botezat-o pe Ruxandra, înrudindu-se astfel cu Sămărghitenii, oameni ospitalieri, niște români autentici. La un moment dat, decide să-și construiască în București propriul său han, un han cum nu s-a mai văzut.

,,Paharnicul vorbea despre planuri mari de ridicare a celui mai strălucitor han în București, pe locurile de curând cumpărate ale Curții Vechi. Minuna jupânesele de la masă cu povești ale caravanseraiurilor pline de culoare, ce iau mințile femeilor și le fac să-și piardă inimile printre valurile de mătăsuri cu ape sclipitoare ori șiragurile de pietre prețioase întinse pe tarabele negustorilor. Glasul lui depănând imagini ale fântânilor arteziene sclipind argintii în lumina lunii îmbăta deopotrivă mințile jupâneselor și pe ale boierului, ba părea chiar că taica părintele însuși prinde a visa.”

Imagine similară

Manuc Bey – un personaj inspirat din istorie

Cert este că construcția în care negustorul a investit galbeni și suflet va juca un rol important. Ne aflăm în 1806-1812, perioadă marcată de conflictele ruso-turce ce au avut repercursiuni asupra vieții muntenilor, obligați să-i accepte pe ,,musafirii” ruși și să le ofere cele trebuincioase… din puținul lor. Napoleon vrea să cucerească Europa, Rusia și Austria vor să se apere și, în același timp, să-și protejeze sferele de influență. Iar Principatele Romane se află la intersecția intereselor Marilor Puteri.

Din interiorul acestui han vor fi trase sforile vieții politice internaționale, aici se vor întâlni ambasadori, aici se vor semna tratate, se va decide soarta Europei și, implicit, a lumii. Și tot de aici Manuc va încerca să apere interesele românilor, ale acestui popor pe care-l simte ca fiind al său, față de care este profund atașat, însă fără a-și nega adevăratele origini.

Imagini pentru manuc

   Hanul lui Manuc – o construcție ce a înfruntat intemperiile istoriei/timpului

La polul opus se află Imperiul Otoman, acest ,,bolnav al Europei”, pe care statele puternice, aflate în plină ascensiune încearcă să-l pună la pământ și să-i fure teritoriile nesfârșite, câștigate cu sudoarea frunții și cu șiroaie de sânge. Sultanii se succed, sunt obligați să abdice. Ienicerii se revoltă neîncet, fac prăpăd în Istanbul. Gloria de altă dată pare să se fi ruinat. Pe acest fundal, se conturează firav portretele a două personaje: Aisha – o cadână adusă tocmai din Georgia pentru haremul sultanului Selim al III-lea, ucisă fără milă din porunca pașei Bayraktar din Rusciuc alături de alte 149 de fecioare și Ismail – un ienicer trecut prin viață, martor mut al decăderii imperiului lui Osman.

,,Două iatagane intrară cu ușurință în trupul Aishei. Ochii fetei se măriră, arătându-și toată frumusețea, și buzele ei se zbătură alarmate în încercarea de a da glas unui ultim gând de care uitase: ce se va întâmpla cu dragostea ei pentru Selim? Investise atâta suflet în ea! De-ar găsi o cale ca dragostea aceasta să-i supraviețuiască, să rămână ca o suflare caldă, cu miros de prăjiturele muiate în sirop de flori de portocal, plutind ușor pe fața apelor Bosforului, șuierând a cântec la trecerea prin locurile înguste de sub Podul Galatei. În ea, o pasăre fâlfâi scurt și se alătură apoi celorlalte.”

istanbul.jpg

Vedere asupra Istanbulului – gravură din secolul al XIX-lea, realizată de Melling

Într-una din vizitele nanului său, Ruxandra are ocazia de a-l cunoaște pe Vlaicu, un tânăr ambițios, pasionat de aventură, pe care-l îndrăgește imediat. Și se pare că sentimentul este reciproc. Anii trec, jupânița crește, tatăl său se apropie cu pași timizi de cumplitul sfârșit, se vede nevoită să înfrunte adevărul, se maturizează. Oare cum e posibil ca bătăioasa copilă de altădată să se fi schimbat atât de mult? 

,,Atunci, știu pe loc că-l îndrăgește pe Vlaicu. Ba chiar se simți vinovată pentru nenumăratele ei pendulări și întrebări, pentru toate neliniștile și îndoielile cărora le dăduse voie să se arate, iar ele se iviseră din zi în zi tot mai multe, întinând singurul adevăr al inimii ei: îndrăgea pe Vlaicu. Nu el era al ei, ci ea era a lui, întreagă, cu toate ale ei – nădejdi mărturisite ori nu, vise, dorințe mai mari ori mai neînsemnate – era a lui cu tot sufletul și cu toate gândurile păstrate până atunci tăinuite față de oricine altcineva. Se ivise pe lume, primul și ultimul copil al maicii sale, cu o singură menire: să fie a lui.” 

Manuc are în față un viitor pe cât de strălucit, pe atât de presărat de pericole. Se simte prins între două lumi, între două suflete ce iau întruchiparea a două râuri. Are o familie pe care o iubește nespus, dar și un nume, o poziție socială, o datorie față de români. Mai mult decât oricând, nu poate renunța la politică, la acest joc cu intrigi și cuvinte meșteșugite. Va reuși el să ia o decizie corectă, să schimbe prin acțiunile sale destinul unei națiuni? Și cum rămâne cu Ruxandra și cu Vlaicu? Cu suferința jupânesei Aristița, cu durerea babei Niculina și a ispravnicului Aurică, cu ilegitimitatea țigăncii Stanca?

Sunt atât de multe de spus despre această carte, pe care vi-o recomand cu tot dragul! Simona Antonescu reușește în cele aproximativ 565 de pagini să ne aducă la cunoștință o altă lume, mai animată, mai fermecătoare, capabilă să o eclipseze pe a noastră. E o plăcere să te lași purtat prin curtea boierilor Sămărghiteni de la Mironești, prin Bucureștiul altor timpuri, prin Istanbulul marcat de revolte ale ienicerilor și de detronări ale sultanilor! Și, fără să îți dai seama, în fața ochilor tăi se țese o istorie deosebită care are drept reper hanul lui Manuc Bey.

Romanul Simonei Antonescu nu prezintă o singură poveste, ci mai multe, unele mai lungi, altele mai scurte. Toate se intersectează, se desfășoară simultan, se întrepătrund, dând naștere unui tablou plin de culoare, dar nelipsit de tonuri cenușii…

Mulțumesc Librăriei Online Libris pentru șansa neprețuită de a citi această capodoperă! ,,Hanul lui Manuc” poate fi achiziționat de pe site-ul librăriei, alături de alte titluri ce poartă semnătura Simonei Antonescu și publicații ale Editurii Polirom

LECTURĂ PLĂCUTĂ! 

Imagini pentru hanul lui manuc carte

Reprezentativ

,,Cele treisprezece motive” de Jay Asher

Fără îndoială, îmi este extrem de dificil să scriu această recenzie, să-mi aștern gândurile pe hârtie, să le pun în ordine. În mintea mea este vraiște, o mulțime de trăiri și sentimente se ciocnesc, se intersectează, dar simt că trebuie să mă adun, întrucât cartea de față merită să fie adusă în atenția voastră, a celor care-mi citiți blogul, a adolescenților și a adulților, deopotrivă.

Despre această carte am tot auzit vorbindu-se și, mai ales, după apariția serialului omonim. Povestea expusă a fascinat într-atât, încât pot afirma că a creat furori. Am citit-o și m-a zdruncinat, am resimțit-o ca pe un duș cu apă rece. Mi-a plăcut foarte mult, m-am străduit din răsputeri s-o lungesc cât mai mult posibil. Nu voiam să se termine, nu îmi doream să dau prea curând ultima pagină. De ce? Fiindcă am trăit la intensitate maximă fiecare cuvânt, fiecare pagină. Fiindcă m-am identificat cu personajele într-o oarecare măsură, fiindcă am empatizat cu ele și am înțeles ce se află dincolo de aparențe, de măștile pe care le purtau sau pe care dădeau impresia că le poartă.

Am vizionat serialul în doar trei zile. Am fost răvășit, incapabil să mă gândesc la altceva decât la istoria lui Hannah Baker și a protagonistului Clay Jensen. Însă totul a început cu cartea lui Jay Asher. O poveste despre temerile nerostite la timpul potrivit, despre adolescența cu ale ei schimbări, despre prima iubire, despre adevărul ce iese întotdeauna la lumină, despre bullying și despre sinucidere. Această carte m-a schimbat, mi-a oferit o altă perspectivă asupra adolescenței și asupra vieții și, cu siguranță, vă va schimba și pe voi.

Imagini pentru 13 reasons why

Clay Jensen este un simplu adolescent din Statele Unite ale Americii. Într-o zi, primește un colet misterios pe care îi este scris numele. Și care conține 7 casete cu câte 2 fețe fiecare. 13 fețe conțin înregistrări dedicate unor oameni, celor treisprezece motive din cauza cărora Hannah Baker s-a sinucis cu două săptămâni în urmă. Clay este complet uimit, crede că totul este o greșeală, că el nu are ce căuta pe acele casete. Nu este posibil ca el să fie unul din motive. Nu.

,,Împrumută” walkman-ul amicului său Tony și ascultă demodatele casete. Rând pe rând, una după alta. Încet-încet adevărul din spatele deciziei luate de Hannah prinde contur. Întreaga seară și noaptea o petrece ascultând, simțind cum universul se năruie și el odată cu acesta. Hannah a luat un pumn de pastile și și-a pus capăt zilelor. Nu înainte de a înregistra casetele și de a lăsa un dublu exemplar. Fiecare ,,motiv” este obligat să asculte și să dea mai departe, altfel dublura va fi făcută publică, iar cei vinovați puși în situația de a plăti.

Hannah a venit în acest oraș nu demult, ea și părinții săi au căutat un alt loc, în speranța că vor putea avea parte de un nou început. Din nefericire, noua viață a lui Hannah a început prost. Și-a făcut un iubit, pe Justin, primul dintre motive, un tip ce s-a dovedit un om de nimic, direct responsabil de bârfele de la școală, de atitudinea băieților față de ea. Fără să facă nimic, a ajuns să fie considerată o ușuratică, o ,,gagică” super.

Hannah relatează pas cu pas experiențele prin care a trecut de când a venit în acest oraș, la această școală. La început, a avut doi prieteni, pe Alex Standall și pe Jessica Davis, care au uitat de ea și, pe deasupra, au rănit-o. Tyler, fotograful școlii, a urmărit-o până în intimitatea casei sale și a fotografiat-o, luându-și în serios jobul de voyeur. Și lista responsabililor poate continua. Clay așteaptă cu inima cât un purice să-i vină rândul. Și ascultă…

Imagine similară

Se plimbă prin oraș, în ciuda nopții. Vizitează anumite locuri pentru a înțelege istorisirile răposatei. Este revoltat, nemulțumit și, mai ales, trist. A iubit-o pe Hannah, a și sărutat-o la o petrecere. Înainte ca viața fetei să fie dată complet peste cap. Cu puțin timp înainte ca ea să ia cumplita decizie de a-și pune capăt zilelor.

Dar de ce s-a sinucis Hannah? Unii ar crede că este doar un capriciu al adolescenței, că a făcut asta doar pentru a atrage atenția celor din jur. De fapt, Hannah a fost o victimă. A bullyingului, a hărțuirii (inclusiv sexuale) și a lipsei de înțelegere din partea celor din jur. A fost atacată din toate părțile, viața la școală a devenit un calvar. Ar fi fost suficient ca unul din cei 13 să fi reacționat altfel, să nu fi comis acele greșeli, ca Hannah să fi supraviețuit. Totuși, e prea târziu pentru regrete…

Cert este că viața lui Clay nu va mai fi niciodată aceeași. Câteva ore, câteva casete și vocea unei tinere au fost suficiente pentru a-l maturiza, pentru a-i schimba perspectiva asupra existenței umane. Rămâne să descoperiți voi celelalte motive și dacă Clay a recurs într-adevăr la un gest de neiertat.

Imagini pentru 13 reasons why hannah and clay

Vă recomand să citiți ,,Cele treisprezece motive”! Veți descoperi o poveste emoționantă, dramatică, presărată cu lacrimi, cu regrete, cu neputință. Veți învăța să empatizați, să aruncați o privire dincolo de aparențe. Înainte de a judeca, de a arunca cu pietre, gândiți-vă la situația persoanei respective. Conștientizați că oricare dintre apropiații noștri pot fi în starea deplorabilă a lui Hannah. Iar dacă, în loc să-l ajuți pe cel cu moralul la pământ, hotărăști să-l rănești și mai tare (deși poate că nu îți dai seama), ești tu însuți demn de milă…

Eu aș include această carte în lista de lecturi obligatorii, aș aduce-o în discuție la orele de psihologie, de dirigenție, aș da-o părinților/adulților s-o citească. Adolescența este o perioadă complicată, neînțeleasă. Cu sprijinul celor dragi și cu înțelegerea lor, imposibilul nu va rămâne imposibil…

Mulțumesc Editurii Leda Edge pentru șansa neprețuită de a citi această carte! ,,Cele treisprezece motive” poate fi achiziționată de pe site-ul editurii, dar și din librăriile partenere.

LECTURĂ PLĂCUTĂ! 

Imagine similară

Reprezentativ

,,Femeia cu Părul Roșu” de Orhan Pamuk

Oare prima experiență erotică poate să ne hotărască întreaga viață? Sau destinul ne este trasat doar de forța istoriei și a legendelor?

Cred că nu mai este nevoie să menționez că Orhan Pamuk se numără printre scriitorii mei favoriți. De când i-am descoperit scrierile, am simțit că acest autor este altfel, că stilul său se deosebește de al altora și că, mai mult decât atât, are ceva important de spus. Toate cărțile sale sunt complexe, fermecătoare, ilustrând talentul și priceperea cu care mânuiește condeiul. Orice lucru, orice detaliu, aparent nesemnificativ, capătă proporții în creația sa. Nimic nu este întâmplător, fiecare cuvânt este ales cu grijă, astfel încât în spatele rândurilor stă ascunsă o amplă experiență și o uimitoare filosofie de viață.

Orhan Pamuk s-a născut în 1952, la Istanbul, și a crescut într-o familie numeroasă, asemănătoare acelora pe care le descrie în romanele Cartea neagră și Cevdet Bey și fiii săi, într-un cartier înstărit din Nișantași. La 23 de ani, Orhan Pamuk se hotărăște să devină romancier; trăiește retras în apartament și începe să scrie. Cu excepția unei perioade de trei ani petrecute la New York, a locuit numai la Istanbul. Scrie romane de treizeci de ani și nu a avut niciodată altă meserie. Cărțile i-au fost traduse în mai mult de cincizeci de limbi, iar unul dintre cele mai apreciate romane ale sale, Mă numesc Roșu, a câștigat în anul 2003 IMPAC Dublin Literary Award. În 2006, Orhan Pamuk primește Premiul Nobel pentru Literatură, fiind, cu o unică excepție, cel mai tânăr ales al acestui premiu, în toată istoria sa. 

A trecut ceva timp de când m-am delectat ultima oară cu o lucrare purtând semnătura lui Orhan Pamuk și, profitând de venirea vacanței, am hotărât că nu trebuie să mai amân. De precizat că eu prefer să-i citesc cărțile în vacanță sau oricând am mai mult timp liber la dispoziție. Și liniște. Totul trebuie analizat și ,,digerat”, căci nu sunt niște cărți oarecare. Cu siguranță nu se recomandă lectura lor pe fugă, printre picături. Ar fi și păcat să risipim o astfel de literatură.

,,Femeia cu Părul Roșu” este o carte încântătoare, cu care Pamuk s-a întrecut pe el însuși. Protagonistul este Cem Çelik, un adolescent de șaptesprezece ani din Istanbul care nutrește în adâncul sufletului său că într-o zi va ajunge scriitor. Acesta duce o viață obișnuită în tumultoșii ani 80. Are o mamă protectoare și un tată de care nu  a avut ocazia să se bucure prea mult, întrucât acesta a fost dintotdeauna mult prea preocupat de politică, de numeroasele acțiuni  riscante ce l-au băgat, inclusiv, la închisoare. Într-o zi nu se mai întoarce acasă de la farmacia pe care o deținea. A dispărut fără să anunțe pe cineva. Se poate spune că, din acest moment, destinul lui Cem a luat o întorsătură neașteptată…

Situația lor financiară precară îi determină să se mute la Gebze, un orășel din apropierea metropolei. Este vară, iar Cem trebuie să strângă bani pentru a-și plăti cursurile private, pentru a se pregăti de admiterea la universitate. În ciuda nemulțumirilor mamei sale, alege să devină ucenic de fântânar pentru câteva săptămâni, o slujbă ce-i va aduce banii atât de necesari. Zis și făcut. Împreună cu Meșterul Mahmud călătorește la Öngören, un mic târg de pe partea europeană a Turciei. Astfel, începe o aventură, o luptă aproape zadarnică a fântânarilor în încercarea de a găsi apă în pustiu, la marginea civilizației.

Zilele se scurg, ei înaintează tot mai adânc în măruntaiele pământului. Nici măcar un strop de apă până acum. Singura lor alinare o reprezintă plimbările la ceas de seară prin târgul din apropiere. Aici Cem a zărit-o pe ea. Pe Femeia cu Părul Roșu. Singurul motiv pentru care se află încă acolo. Ajunge să o revadă, să vizioneze un spectacol în care joacă și ea, organizat de un teatru ambulant. Ba chiar o însoțește în apartamentul ei, unde petrece prima noapte alături de o femeie, unde își pierde inocența cu cea care, la urma urmei, i-ar putea fi mamă. Nimic nu avea să mai fie la fel. Niciodată nu-i va uita chipul frumos, părul vopsit într-un roșu aprins…

,,În noaptea aceea am făcut pentru prima oară dragoste cu o femeie. A fost teribil de răscolitor și la fel de minunat. Toate ideile pe care le nutream înainte cu privire la viață, la femei și la mine însumi s-au schimbat într-o clipă: Femeia cu Părul Roșu m-a învățat să mă cunosc și m-a învățat, totodată, sensul fericirii…”

Fiind prea euforic și prea obosit după prima sa experiență erotică, tânărul provoacă un accident la locul de muncă. Meșterul Mahmud, bărbatul pe care-l respecta asemenea unui părinte, a fost rănit și zace inconștient în puțul pe care-l săpau. Cem este înfricoșat, nu știe cum să reacționeze, caută ajutoare, dar sfârșește prin a pleca acasă. Mult timp după aceea se va gândi la fapta sa, dar încet-încet se va lăsa acaparat de studii, de slujba la librăria lui Deniz, de cărțile citite. Se va căsători, nu va putea avea copii.

El și Ayșe își vor petrece viața studiind legenda lui Oedip, cel care și-a omorât tatăl și s-a însurat cu mama sa, dar și pe cea a lui Rostam și Sohrab, tatăl care își ucide fiul, din Cartea șahilor – epopeea națională a Iranului. Își vor deschide o firmă, botezată Sohrab, copilul lor, pe care nu vor înceta să-l crească și să-l îngrijească. Amintirea Femeii cu Părul Roșu și a Meșterului Mahmud nu i-au dat pace niciodată adultului Cem, deși totul rămăsese doar o amintire, un suvenir dintr-o vreme de mult apusă. Până într-o zi…

Se pare că noaptea petrecută alături de actriță a avut urmări. Mai exact, un băiat, Enver. Spre sfârșitul cărții avem, adesea, impresia că avem de-a face cu un thriller, nelipsit de aventură și suspans. Legendele despre tați și fii par să se fi reflectat asupra vieții protagonistului. Și în centrul acestui tablou imens, presărat cu secrete, minciuni, speranțe se află… ghiciți voi cine!

,,Asta pentru că lucrurile despre care se povestește în basmele și în legendele de pe vremuri sfârșesc prin a ni se întâmpla și nouă. Cu cât citiţi mai multe legende și cu cât credeţi mai mult în ele, cu atât ajunge să vi se întâmple mai des ceea ce stă scris în ele. Poveștile pe care le ascultaţi sunt numite, de fapt, legende pentru că vi se întâmplă și vouă.”

Este uimitoare evoluția personajului corelată cu cea a Turciei Moderne. Cititorul este martor al loviturii de stat militare din 1980, al urbanizării tot mai proeminente a țării. Istanbulul își lărgește granițele, ajungând să concentreze și târgul din tinerețea lui Cem. Totul se modernizează, meseria de fântânar dispare treptat ca urmare a industrializării și a robotizării pe scară largă. Străzile, clădirile și oamenii de ieri au dispărut, lăsând loc altora. Pe acest fond al evoluției, al schimbărilor se conturează acțiunea acestui roman despre care sunt atâtea de spus…

Vă recomand să citiți ,,Femeia cu Părul Roșu”, chiar dacă Pamuk nu pare sau nu a fost până acum pe gustul vostru! Personal, am fost vrăjit, nopțile petrecute în compania acestei cărți au fost de neuitat. Veți descoperi o istorie copleșitoare. De-a lungul celor aproximativ 270 de pagini veți ajunge să priviți din numeroase perspective controversata relație dintre tați și fii. Analogiile cu legende faimoase, precum cea a lui Oedip sau a lui Rostam și Sohrab, sunt nelipsite. Avem de-a face cu o carte despre destinul ce nu poate fi schimbat, despre misterele iubirii, ale legăturilor dintre femei și bărbați, despre poveștile care devin realitate.

 La urma urmei, viața este o poveste ori povestea este o reflecție a vieții?

„Aceasta este o carte a paradoxurilor, cu simplitatea si dificultatile ei, cu seninatatile si grosolaniile ei. Totul are rezonanta, totul are intelesuri.” (The Washington Post)

Mulțumesc Librăriei Online Libris pentru șansa neprețuită de a citi această carte! ,,Femeia cu Părul Roșu” poate fi procurată de pe site-ul librăriei la un preț avantajos, alături de multe alte titluri ce poartă semnătura lui Orhan Pamuk.

     LECTURĂ PLĂCUTĂ!

,,Trei oameni pe drum” de Tuna Kiremitçi

Tuna Kiremitçi (n. 1973) a făcut studii de cinematografie și are o activitate culturală foarte diversă, incluzând scrierea de scenarii de film sau colaborarea cu un grup rock. În literatură a debutat cu două volume de poezii care i‑au adus cele mai prestigioase premii literare turce, dar marele succes l‑a cunoscut prin romanele sale, dintre care Rugăciunile rămân aceleași (2007) a fost tradus în peste 20 de limbi.

Imagini pentru tuna kiremitci

Anul trecut am avut șansa să fac cunoștință cu autorul turc Tuna Kiremitçi prin intermediul romanului ,,Rugăciunile rămân aceleași”. Mi-a plăcut extrem de mult acel elogiu adus limbii ca parte a identității personale, dar și tolerenței religioase, înțelegerii ce ar trebui să-și facă culcușul în întreaga lume, ce ar trebui să fie nelipsită din toate relațiile interumane. Deși a reprezentat o lectură scurtă, alcătuită preponderent din dialoguri complexe, cartea care l-a făcut celebru pe scriitorul turc a reușit să mă convingă de existența unor esențe tari pe care le-a înglobat într-un flacon mic, ornat de stropii de cerneală.

Spre deosebire de ,,Rugăciunile rămân aceleași”, în volumul de față predomină narațiunea și descrierile, însă se aseamănă prin faptul că ,,Trei oameni pe drum” este scrisă, de asemenea, cu o dragoste neasemuită pentru cuvinte, printre care sunt presărate zâmbete, lacrimi, teamă, neîncredere, anxietate, speranță, dorința de a reuși. De această dată, avem de a face cu trei confesiuni, aparținând unor personaje distincte, ce formează un triunghi amoros (și poate chiar mai mult decât atât): Yakup, Leyla și Halil.

Yakup (25 de ani) este un tânăr istanbulez, provenind dintr-o familie modestă al cărei vis a fost dintotdeauna acela de a călători în străinătate, de a depăși granițele Turciei, ale patriei lor. Până acum a fost imposibil , de parcă însăși soarta s-a împotrivit acestei dorințe arzătoare, însă Yakup are un strop de noroc și ajunge să călătorească în Franța, în cadrul unui proiect internațional dedicat tinerilor din Turcia, Cehia, Bosnia-Herțegovina, Liban, Maroc, Serbia, Ucraina.

Astfel, ajunge pe coasta atlantică a hexagonului, unde este cazat într-un hotel din La Rochelle. Se împrietenește cu sârbul Goran sau mai bine zis acesta se împrietenește cu el, cunoaște tineri și tinere provenind din culturi diferite, dar aflați în acest loc pentru festivalul de film. Yakup se îndrăgostește, este înșelat, remarcă cum aici prieteniile se leagă și se dezleagă pe nesimțite. Nu doar o dată se simte confuz, incapabil să se înțeleagă pe sine însuși. E un tânăr obișnuit, pus în fața unor întrebări al căror răspuns se lasă așteptat…

,, – Nu judeca prea repede, îi spuse reflexia lui din geam. Ți-a plăcut mai mult Istanbulul pentru că era noapte.

– De ce? 

– Pentru că, asemenea unei femei cu frumusețea ofilită care-și ascunde fața după un voal, Istanbulul s-a refugiat în spatele întunericului. Luminile moscheilor și ale podurilor nu ți-au arătat decât ce voia el să vezi. Dar, dacă ai fi zburat dimineața, l-ai fi văzut fără machiaj. Acum trei ani ai decolat spre Izmir dimineața, ții minte?

– Țin minte… zise Yakup cu o voce șovăitoare.

– Și cum ți s-a părut Istanbulul la decolare?

– Urât. Tot orașul semăna cu un câmp de beton. 

– Iată de ce nu trebuie să te pripești. Ca să compari, așteaptă să vezi Parisul ziua.”

Leyla este o jurnalistă, divorțată, mamă a unui băiat minunat. A ajuns la acea vârstă la care poate afirma că anii tinereții și ai vieții lipsite de grijă au trecut deja pentru ea și că încet-încet îmbătrânește, timpul lăsându-și amprenta asupra chipului și a sufletului său. Nu se poate spune că a avut o copilărie și o tinerețe liniștite, ba dimpotrivă. A rămas orfană de mamă când avea cea mai mare nevoie de ea și s-a văzut nevoită să înfrunte o realitate cruntă, și anume traiul alături de tatăl său.

Feridun Sait a fost în vremurile sale de glorie un om înstărit, capabil să-și sporească veniturile, indiferent de condițiile politice din tumultoasa istorie a Turciei secolului al XX-lea. Dar, mai important decât atât, el a fost și continuă să fie o persoană dificilă, lipsită de orice urmă de sensibilitate. Așadar, Leyla a avut o copilărie groaznică, motiv pentru care facultatea i-a oferit ocazia de a se elibera, cel puțin pentru un timp. Așa l-a cunoscut pe Halil, cel care i-a devenit ulterior soț, un tânăr cuceritor, implicat în politică. Cei doi au ajuns chiar în situația de a fugi în Germania, pentru a scăpa de prigoana autorităților ce a urmat loviturii de stat din 1980.

Toate au trecut, Leyla locuiește iar în metropola de pe Bosfor. Într-o seară, Feridun Sait o amenință telefonic că se va sinucide. Leyla nu îl ia în seamă, însă pe măsură ce trec orele, bătrânul este de negăsit. Leyla ezită să meargă la domiciliul acestuia, bântuie prin Istanbulul îmbătat de emoție, iar în sufletul său încolțesc sentimente contradictorii. Dacă tatăl său a murit, se poate simți, în sfârșit, ușurată, dar, totuși, conștiința îi amintește că Feridun Sait îi este părinte…

,,Își petrecuse ziua umblând prin acest oraș în care locuia de patru decenii; avea picioarele îngreunate ca ale turiștilor. Totuși văzuse contrariul a ceea ce înregistrează camerele lor; ceea ce-l atrage pe turist este ca orașul să fie lipsit de amintiri. Ne place să simțim propriul nostru trecut îndepărtându-se când descoperim străzi străine. Ne place că călcăm pe trotuare ca niște oameni noi, să scăpăm de eul care ne ține strâns. Străzile pe care ne-am născut nu le mai vedem, tot trecând pe ele. Toate aceste clădiri, toate aceste parcuri ne trimit doar la amintiri. Aici nu mai este un chei, ci locul primei noastre despărțiri. Iar dincolo nu este un muzeu la colțul străzii, ci o clădire istorică și parcul ei unde, într-o seară, am dansat beți. Orașul se camuflează sub amintirile noastre, dispare încet în ele și, cu fiecare nouă stradă, trecutul se umflă și se dilată neîncetat până la explozie. Leyla își astupă urechile; aștepta explozia.”

Halil s-a născut și a copilărit în Valea Botanului, în preajma orașului Siirt din Anatolia. Încă de la o vârstă fragedă niște medici i-au dat lui și familiei sale o veste cutremurătoare, și anume faptul că firavul băiat urma să moară curând din cauza unor afecțiuni cardiace. Începând din acel moment, Halil a fost izolat de comunitatea rurală din care făcea parte. Trăia alături de ceilalți, însă era mai mult un musafir, a cărui moarte era așteptată de toată lumea, motiv pentru care a fost liber să facă ceea ce-și dorea.

A învățat, a studiat, a muncit cu o sete nestăvilită, cu teama morții cuibărită adânc în ființa sa. A cunoscut-o pe Leyla, și-au petrecut împreună exilul berlinez, s-au întors în Turcia, au devenit părinții unui copil, s-au despărțit. Iar acum acest bărbat își conduce fiul la o tabără de vară, conștientizând tot mai mult că posibilitatea morții l-a determinat să trăiască, i-a imprimat dorința oarbă de-a trăi (un aspect ce m-a dus cu gândul la filosofia lui Schopenhauer).

A ascuns aproape tuturor secretul său, inclusiv Leylei. E un adult în toată firea, însă, mai mult decât oricând, simte că ticăitul ceasului urmează să anunțe detonarea bombei ascunse în trupul său…

,,Încetul cu încetul, Halil se trezi singur. Dezavantajul când ești oaspete este să fii exclus din viitor. De când cuvintele doctorului îl lăsaseră fără viitor, rămăsese blocat în prezent. Nu mai era o speranță pentru familia lui. Nu figura în nici un plan, în nici un proiect. Dacă nu s-ar fi oferit, fără îndoială că  nu i s-ar fi cerut să pască oile și ar fi fost abandonat ca un aparat de radio vechi și stricat. Începu să-și construiască propriile proiecte, să caute în sine poarta care dădea dinspre sat spre stele. Noaptea se așeza la marginea văii, își ducea mână la piept și asculta: asculta cum îi bate inima ca în numărătoarea inversă. Ca și cum, la fiecare bătaie, o altă filă se desprindea din strălucitul calendar care ar fi fost viața lui. Pe deasupra, avea atâtea lucruri de realizat încât lipsa de timp îl teroriza, iar inima i-o lua razna.”

Cele trei planuri narative se derulează concomitent, înfățișând într-o manieră cât mai realistă dramele a trei indivizi, personaje ale căror destine s-au încrucișat, dând naștere unor legături sensibile. Fiecare își trăiește, aparent, propria poveste, dar, de fapt, împărtășesc aceeași istorie, aceeași soartă nefericită, condiția omului supus trecerii timpului, morții, încercărilor vieții.

Vă recomand să citiți ,,Trei oameni pe drum”, o minunată operă din literatura turcă contemporană! Veți descoperi o poveste nelipsită de sensibilitate, de trăiri umane și trei personaje fermecătoare, ale căror vieți aflate la răscruce sunt caracterizate de o tonalitate tristă, nostalgică, pe alocuri, poate chiar nevrotică.

Yakup, Leyla și Halil – trei oameni pe drum. Trei călători aflați pe drumul vieții, un drum lung pentru unii, scurt pentru alții, dar plin de provocări, de încercări, de întrebări ce-și așteaptă răspunsurile…

Mulțumesc Editurii Univers de a descoperi această carte incredibilă din literatura turcă contemporană!

,,Trei oameni pe drum” poate fi achiziționată de pe site-ul editurii, dar și din librăriile partenere.

LECTURĂ PLĂCUTĂ!

Festin literar la Editura Nemira: 7 titluri de citit în această toamnă

Luna octombrie sosește cu multe noutăți pentru super-cititorii Nemira, cu surprize în colecțiile Nautilus & Suspans, inclusiv două romane SF semnate de autori români: Bacalaureat, de Ovidiu Eftimie, și Omnium, de Florin Stanciu.

Vă invităm:

  • Să o cunoașteți pe Isabella Trent, o cercetătoare excentrică și ambițioasă, care a eliberat dragonii din ceața prejudecăților mistice și și-a scris povestea în Istoria naturală a dragonilor.

Isabella Trent a reuşit, în ciuda convenţiilor epocii în care trăia, să scoată dragonii din ceața prejudecăţilor mistice şi să-i transforme în obiectul unei ştiinţe moderne. În această carte, Isabella însăşi povesteşte despre pionieratul care aproape i-a distrus credibilitatea şi viitorul, despre momentele când şi-a pus în pericol viaţa din curiozitate ştiinţifică, despre faimoasa expediţie de pe muntele Vystrana, unde a făcut primele descoperiri ce aveau să schimbe lumea şi, nu în ultimul rând, despre cum a găsit dragostea adevărată în ciuda multelor ei excentricităţi.

  • Să luptați în fiecare seară alături de Omul Pictat și să înfrângeți demonii prin puterea glifelor, în Războiul la lumina zilei.

În noaptea cu lună nouă, demonii atacă în forţă, hotărâţi să îi ucidă pe cei doi bărbaţi care pot deveni Mântuitorul, cel despre care profeţiile spun că îi va distruge o dată pentru totdeauna. Arlen Barles, cunoscut acum drept Omul Pictat, poate înfrunta orice demon, iar oamenii obişnuiţi îl urmează peste tot şi văd în el Mântuitorul. Însă calea lui este una periculoasă şi alături de el rămâne doar neînfricata Renna Tanner, ea însăşi în pericol să cadă pradă puterilor magiei demonice.

Ahmann Jardir a transformat triburile deşertului Krasia într-o armată care ucide demonii şi s-a proclamat Shar’Dama Ka, Mântuitorul.

Arlen şi Jadir, pe vremuri cei mai buni prieteni, sunt acum duşmani înverşunaţi. Dar când hoardele se ridică pentru a da lovitura finală omenirii, trebuie să-i învingă mai întâi pe adversarii cei mai de temut: demonii din sufletul omului.

  • Să porniți într-o ultimă aventură alături de Jean le Flambeur şi Mieli, în Îngerul cauzalității.

Întâmplările din „Îngerul cauzalităţii” îi găsesc pe excentricul Jean le Flambeur şi pe Mieli în părţi diferite ale universului, în vreme ce Perhonen, nava lor cu conştiinţă proprie, a fost distrusă. Cei doi protagonişti trebuie să decidă cui îi sunt loiali şi ce trebuie să facă pentru a supravieţui. În jurul lor, întreg sistemul solar intră într-un război de dimensiuni şi consecinţe fără precedent.

  • Să vă reîntâlniți cu M. R. Carey, autorul romanului bestseller Fata cu toate darurile, care se întoarce cu un thriller original, Fellside.

Fellside e o închisoare de maximă securitate pentru femei, situată undeva în capătul mlăştinos din Yorkshire.

Jess Moulson şi-ar putea petrece tot restul vieţii acolo, deşi nu-şi aminteşte crima pentru care e condamnată. Nu ştie cum a murit băieţelul de care avea grijă în seara care i-a schimbat viaţa, dar presa s-a grăbit s-o numească „criminală de copii “.

Fellside este un loc unde până şi pereţii şoptesc. Iar cea mai puternică este chiar vocea băieţelului omorât. Mintea lui Jess îi joacă feste sau chiar i se cere ajutorul dintr-o altă lume?

  • Să elucidați un mister în compania lui Axxe Kaer din Omnium.

În trecut, Pământul a fost distrus de un obiect necunoscut numit Spinul lui Dumnezeu. În prezent, pe Staţia de Explorare a Portalului 2, Axxe Kaer e solicitat de PHIL, entitate superinteligentă artificială şi custodele staţiei, să elucideze apariţia unei capsule misterioase ieşite din portalul legat de o gaură de vierme. Deşi călătoria fiinţelor vii prin portaluri e imposibilă, capsula prezintă semne vitale.

Acest incident îi va schimba viaţa pentru totdeauna, iar povestea lui se va intersecta cu istoria antePământului, dar şi cu cea a postPământului. Şi însăşi identitatea i se va confunda cu Ianus Trifrons şi, în cele din urmă, cu cea a data-cercetătorului Casian Titus.

Povestea singulară a lui Axxe Kaer se cere citită, căci destinul lui este cel care va putea salva omenirea de la autodistrugere sau o poate condamna definitiv.

  • Să opriți o invazie extraterestră și, implicit, sfârșitul lumii. Cu armele potrivite, desigur, în Bacalaureat.

Necazurile se ţin lanţ de subinspectorul Petre Popescu. După ce a fost dat afară din SRI pentru că a luat o şpagă în timp, acum este pus în faţa unei decizii extrem de complicate: să supravegheze un post-uman tranchilizat, a cărui trezire ar însemna sfârşitul lumii aşa cum o ştim sau să ajute doi ţigani să oprească o invazie extraterestră care ar însemna tot sfârşitul lumii aşa cum o ştim, dar cumva diferit.

banner1 (1)

,,Warcross” de Marie Lu

Ce părere aveți despre tehnologie? V-ați putea imagina lumea fără computere, internet și alte beneficii de care avem șansa să ne bucurăm astăzi? Dar ce credeți despre o lume guvernată aproape în întregime de tehnologie, în care realitatea se confundă cu lumea virtuală? V-ar plăcea să trăiți într-o astfel de lume, atât de artificială, în care oamenii își pierd treptat umanitatea, liberul arbitru? Ați renunța la libertate de dragul confortului și al comodității?

Marie Lu (născută Xiwei Lu) este o autoare americană de cărți Young Adult. A devenit cunoscută datorită seriei Legenda, cu acțiunea plasată într-un viitor distopic, militarizat. Înainte să scrie prima sa carte, a lucrat ca designer artistic în industria jocurilor video. În prezent, locuiește în Los Angeles, California, și se dedică scrisului, cărților pentru adolescenți și tineri.

Am primit recent volumul ,,Warcross”, pe care îmi doream foarte mult să-l citesc și a cărui lectură nu am amânat-o prea mult. Pe nesimțite, am fost prins în mrejele poveștii lui Marie Lu, pe care aș putea-o caracteriza drept surprinzătoare, captivantă. Orice cititor rămâne, fără doar și poate, fascinat de stilul caracteristic autoarei, de scriitura sa, de talentul cu care creează lumi distopice.

Apreciez faptul că, într-un fel sau altul, autoarea face o predicție, prezintă, ca și în cazul Legendei, un viitor pe cât de utopic, pe atât de realistic. Se bazează pe ceea ce se întâmplă în prezent, însă nu se limitează la a fi doar un martor al evoluției tehnologiei, ci își imaginează cum ar arăta o lume în care tehnologia a depășit orice bariere ale imposibilului, ale necunoscutului. Nu uită să evidențieze dezavantajele acestei evoluții, căci orice victorie, orice realizare presupune, totodată, un preț, un sacrificiu.

,,În sfârșit, se termină cu un rând de cuvinte care-mi mângâie clavicula, o mantră pe care tata mi-o repeta, o mantră pe care mi-o recit când lucrurile devin prea mohorâte.

Orice lacăt are o cheie. 

Orice problemă are o soluție. Orice problemă, mai puțin cea care mi l-a răpit. Mai puțin cea cu care mă confrunt acum. Iar gândul ăsta e aproape suficient să mă facă să mă ghemuiesc și să închid ochii, să mă scufund într-un  loc întunecat și familiar.”

Protagonista cărții este Emika Chen, o tânără hackeriță din New York. Părăsită de mamă pe când era foarte mică, rămasă orfană de tată, ea se vede nevoită să înfrunte viața, dificultățile acesteia. Cu câțiva ani în urmă, un puști japonez a inventat un joc uimitor, numit Warcross, devenit între timp un brand mondial, un mod de viață pentru milioane de oameni.

Existența multora depinde de Warcross, iar printre aceștia se numără și Emika. Înzestrată cu abilități IT deosebite, ea se numără printre vânătorii de recompense, mai exact,  îi caută pe cei care pariază ilegal pe Warcross și-i dă pe mâna poliției. Din asta trăiește în momentul de față, însă situația sa financiară este destul de precară. Are datorii, îndură lipsuri și așa ajunge să recurgă la un gest nebunesc, cum l-am putea numi: intră ilegal în jocul de deschidere al Campionatului Internațional de Warcross cu scopul de a fura ceva, doar că este văzută de toți (participanți, organizatori, telespectatori).

Dintr-o fată săracă, o anonimă dintr-o metropolă americană, a ajuns faimoasă, cunoscută în întreaga lume și, cu precădere, în SUA și Japonia. Destinul ei se schimbă odată cu apelul primit din partea lui Hideo Tanaka, fondatorul Warcross, unul din cei mai bogați oameni de pe planetă.

,,La celălalt capăt al firului e o pauză. Deodată, îmi dau seama că am comentat  în fața unuia dintre cei mai puternici oameni din lume, în fața idolului meu, pe care l-am urmărit, despre care am citit și pentru care am dezvoltat o obsesie timp de ani de zile – cineva care mi-a schimbat viața. Lângă mine, Keira privește telefonul cu încăpățânare, de parcă ar putea vedea expresia lui Hideo. Înghit în tăcere. Mi-e teamă pentru o clipă. 

– Am o propunere de lucru, spune Hideo. Ați dori să aflați mai multe?”

Hideo o invită la Tokyo și îi face o propunere, pe care Emika o acceptă. Astfel, ea devine unul din jucătorii-surpriză ai Campionatului, având misiunea de a spiona, de a  scotoci prin universul virtual Warcross. Campionatul e pus în pericol de un haker necunoscut, dar extrem de iscusit. Emika trebuie să-l împiedice să-și pună în aplicare misiunea malefică (oare?).

,,Informațiile sale private sunt păzite în spatele unei mase de scuturi – nu unul, ci zeci. Tot ce am reușit să descarc despre el e criptat. Din cine știe ce motiv, Ren nu e amator în probleme de securitate și știe cum să se protejeze, mult mai bine decât un jucător oarecare. Mult prea bine. Mă uit la el, gândindu-mă. Silueta pe care am văzut-o în Tokyo Dome e un jucător supriză. Și un singur jucător surpriză nu a fost la locul lui în timpul recrutării.”

Emikăi nu-i vine să creadă că viața sa s-a schimbat la 180 de grade. Are bani în cont, datoriile îi sunt plătite, ba chiar, face parte din echipa Cavalerilor Phoenix. Ce și-ar mai putea dori?! Și era să uit: între ea și Hideo pare să se înfiripe ceva… poate o poveste de dragoste?

Vă invit să descoperiți finalul acestei cărți incredibile! Va reuși Emika să-l oprească pe Zero, să salveze Warcross? Ce consecințe vor avea acțiunile sale? Aparențele pot fi înșelătoare?

Părerile criticilor:

  • ,,Un prim volum excepțional al unei serii cyberpunk, punctat de momente romantice și întorsături de situație demne de un thriller.” Kirkus Reviews
  • ,,Warcross nu se compară cu nimic din ce ați citit înainte. Este inteligent, romantic, suprinzător, și totuși explodează de culoare, acțiune și viteză. Am zburat printre paginile cărții, este absolut fantastică!” Sabaa Tahir, autoarea bestsellerului Elias și spioana Cărturarilor
  • ,,O doză puternică de adrenalină, o carte plină de acțiune. Lu creează personaje cu suflet și hotărâte, apoi le eliberează într-o lume plină de lumină și de posibilități infinite.” Leigh Bardugo, autoarea bestsellerului Banda celor șase ciori

Mulțumesc Grupului Editorial Corint pentru ocazia de a descoperi această carte uimitoare!

,,Warcross” poate fi achiziționată de pe site-ul editurii, dar și din librăriile partenere.

LECTURĂ PLĂCUTĂ! 

Imagini pentru warcross romana

Serile Nautilus – Joe Abercrombie

Luni, 16 octombrie, de la ora 19.00, Serile Nautilus – evenimente lunare dedicate iubitorilor de science fiction & fantasy – continuă cu scriitorul Joe Abercrombie, invitat prin skype la o discuție cu Ana Nicolau, coordonatorul colecției. Evenimentul are loc la Librăria Humanitas de la Cișmigiu.

Joe Abercrombie este un scriitor britanic de fantasy, care a debutat în 2006 cu trilogia Prima lege, o serie dură, întunecată și originală, ce i-a impresionat chiar și pe cei mai mari critici de fantasy. Trilogia a apărut într-o ediție nouă, în 2017, în colecția Nautilus fantasy.

La Editura Nemira au mai apărut Dulce răzbunare, un roman de sine stătător, a cărei acțiune se petrece în universul seriei Prima lege și trilogia Marea sfărâmată.

„Cred că te inspiri din tot ce citeşti, vezi, joci sau experimentezi.”

Joe Abercrombie nu scrie despre eroi cu inima curată sau conducători curajoşi, nu scrie despre dreptate şi onoare, despre izbăvire şi iertare. În operele sale nu vom întâlni personaje desprinse din basme populare, dispuse să îşi sacrifice viaţa pentru cei din jur, pentru „binele suprem”.

În schimb, vom avem parte de mercenari laşi, de asasini periculoşi, cu haruri nebănuite, de uneltitori şi trădători, de mincinoşi şi de antagonişti, operele autorului găsindu-şi unicitatea în „echipele” de anti-eroi în jurul cărora se petrece acţiunea.

Eveniment Facebook: aici

Invitații de la următoarele ediții ale Serilor Nautilus sunt: Kim Stanley Robinson, pe 6 noiembrie și Hannu Rajaniemi, pe 11 decembrie. 

___

Despre Tăișul sabiei, primul volum al trilogiei Prima lege:

Pe vremuri campion, acum un fel de monstru, Glokta este prizonier într-un corp bolnav. Nobilul Jezal însă trăieşte bine pentru că trişează la jocul de cărţi. Logen, poreclit Sângerosul Nouă, vrea să-şi lase în urmă trecutul întunecat, în care şi-a văzut familia ucisă, dar nu poate scăpa de diverse lupte.

Bayaz, Întâiul dintre Magi, plănuieşte o călătorie dincolo de lumea cunoscută, în scopuri numai de el ştiute, iar din pricina lui Glotka, Jezal şi Logen vor avea o viaţă şi mai grea…

Povestea începe în forţă, fiţi gata!

___

Despre Jumătate de rege, primul volum al trilogiei Marea sfărâmată:

Prinţul Yarvi a jurat să recâştige tronul pe care nu şi l-a dorit vreodată. Dar mai întâi trebuie să supravieţuiască cruzimilor, lanţurilor şi apelor dure ale Mării Sfărâmate. Şi toate acestea cu o singură mână bună.

Înşelatul ajunge înşelător. Mic şi slab în ochii tatălui său, Yarvi rămâne singur într-o lume în care nu contează decât forţa brută şi sângele rece. El nu poate mânui o sabie sau ține un scut, aşa că trebuie să îşi ascută mintea ca pe o armă.

Trădatul ajunge trădător. În jurul lui Yarvi se strânge o frăţie care îl va ajuta să devină omul care trebuie să fie pentru a înfrunta toate intrigile şi a răzbi în misiunea lui. Uzurpatul va ajunge, la rândul lui, uzurpator?

1200p628a2 (3)

Laureata Premiului Nobel pentru Literatură 2015, Svetlana Aleksievici, vine în România

Cititorii Svetlanei Aleksievici sunt invitați să participe la evenimentele organizate cu ocazia venirii acesteia în România. La Festivalul Internațional de Literatură și Traducere Iași, sâmbătă 7 octombrie, de la ora 20.00, autoarea va fi prezentă pe scena Teatrului Național “VasileAlecsandri”, Sala Mare, pentru un dialog despre opera sa cu Ioan Bogdan Lefter.

Ion Bogdan Lefter: “Cărţile Svetlanei Alexievici îi aduc în prim-plan pe martorii mărunţi ai istoriei, ai ororilor istoriei: copiii confruntaţi cu violenţa războiului și cu moartea înainte de a înţelege viaţa, femeile care au văzut cu ochii lor măcelul de la mijlocul secolului XX, populaţia iradiată de la Cernobîl, soldaţii sovietici trimişi în Infernul din Afganistan, întreaga suflare din Imperiul bolşevic rus, cu toţii primesc dreptul la cuvînt. Svetlana Alexievici îi ascultă şi le consemnează poveştile. Ziaristă, deci meseriaşă a frazării, deci scriitoare, asemeni colegilor săi de elită dintotdeauna, autoarea bielorusă-ucraineancă-rusofonă se „ascunde” mereu, modestă, în spatele personajelor sale adevărate, însă pune – de fapt – la bătaie o remarcabilă ştiinţă a reconstituirii de fundaluri de epocă şi o veritabilă artă a decupajului şi a montajului de voci, de mărturii. Impresionante în sine, fiecare în parte, ele capătă laolaltă o forţă de impact copleşitoare, şochează, răscolesc mult peste ceea ce pot sugera epitetele descriptive ale discursului critic. Să spunem doar atît: Svetlana Alexievici ne oferă cărţi cu viaţă crîncenă, răvăşitoare. Adică – totuşi, totuşi! – literatură de mare clasă…”

Vino sa iti iei cartile Svetlanei Aleksievici cu autograf!.jpg

Pe 8 octombrie, de la ora 19.00, în București, la Librăria Humanitas Cișmigiu, tot în prezența cititorilor, va avea loc o nouă dezbatere cu laureata Premiului Nobel pentru Literatură, găzduită de Ioan Stanomir. Ambele evenimente se vor încheia cu câte o sesiune de autografe.

Cărțile Svetlanei Aleksievici au fost publicate în 43 de limbi și în 47 de țări. În România, la Editura Litera, în colecția Clasici Contemporani, au apărut trei dintre cărțile autoarei: “Războiul nu are chip de femeie”, “Ultimii martori”, “Soldații de zinc”, narațiuni literare întemeiate pe declarațiile martorilor oculari, istorii orale ale mai multor evenimente dramatice din istoria sovietică: al Doilea Război Mondial precum și războiul din Afganistan.

 “Războiul nu are chip de femeie”

Roman vândut în peste 2 milioane de exemplare în întreaga lume, volumul cuprinde mărturiile femeilor sovietice care au luptat în al Doilea Război Mondial. Svetlana Aleksievici şi-a dedicat şapte ani din viaţă colectării mărturiilor unor femei care, multe dintre ele, la momentul acela erau abia ieşite din copilărie. După primele sentimente de euforie, asistăm la o schimbare radicală de ton, pe măsură ce ajungem la încercarea fatală a luptei, însoţită de partea sa de întrebări şi de suferinţă. Abandonând tăcerea în care şi-au găsit refugiul, aceste femei îndrăznesc, în sfârşit, să prezinte războiul aşa cum l-au trăit. Al Doilea Război Mondial nu va ajunge niciodată să-şi dezvăluie întreaga grozăvie. În spatele faptelor de arme, al atrocităţilor şi al crimelor monstruoase comise împotriva civililor se ascunde o altă realitate, aceea a miilor de femei sovietice trimise pe front împotriva inamicului nazist.

 “Ultimii martori”

Dintre toate scrierile Svetlanei Aleksievici, “Ultimii martori” este cea mai sfâşietoare. Căci ce poate fi mai cumplit decât copilăria în timp de război, mai tragic decât inocenţa supusă violenţei şi anihilării? Personajele acesteicărţi, băieţi şi fete, aveau, în perioada celui de-Al Doilea Război Mondial – conflictul poate cel mai inuman din istorie –, între trei şi doisprezece ani, dar rănile căpătate atunci le sângerează până în ziua de azi. Şi totuşi, în pofida suferinţelor descrise, textul dobândeşte o extraordinară forţă evocatoare pentru că reuşeşte să reconstituie poezia inerentă vârstei copilăriei. Tulburător prin încărcătura sa de adevăr şi răvă­şitor sufleteşte, “Ultimii martori” ne schimbă perspectiva asupra istoriei, a războiului, a copilăriei şi a vieţii.

“Soldații de zinc”

În 1989, Svetlana Aleksievici a îndrăznit să încalce unul dintre ultimele mari tabuuri ale imperiului sovietic: mitul războiului din Afganistan, al soldatului „internaționalist” care ajută un popor înapoiat să construiască socialismul. Între 1979 și 1989, un milion de militari sovietici au trecut prin Afganistan, provocând aici distrugeri uriașe și rămânând ei înșiși marcați de experiența unui conflict nerecunoscut oficial. Morții erau trimiși înapoi în URSS în sicrie sigilate de zinc, în timp ce, întorși în patrie, mare parte din supraviețuitori nu s-au putut reintegra și au devenit, în ochii altora, violatori și criminali.

Justina Bandol, traducător Soldații de zinc

 „Deși vorbește despre realități istorice foarte specifice, cu o mulțime de detalii ale vieții și societății sovietice dintr-o anumită perioadă, este uimitor cum Svetlana Aleksievici reușește să atingă sufletul cititorului de pretutindeni și de oricând. O panoplie de emoții și experiențe umane fundamentale, formulate cu pătrundere psihologică și mai ales cu simțul acelei poezii tragice a limbii și a existenței umane care mi se pare că este chintesența inefabilă a lumii.”

„Soldații de zinc” prezintă mărturiile emoționante ale unor participanți la război – soldați, ofițeri, asistente medicale – și ale unor mame care și-au pierdut copiii în Afganistan, într-o carte șocantă prin onestitatea ei brutală. Este o reconstituire tulburătoare și de neuitat a realității și absurdității războiului.

Cărțile Svetlanei Aleksievici publicate de Editura Litera sunt disponibile în online pe www.litera.ro și în librăriile din toată țara.

Cartile Svetlanei Aleksievici la Editura Litera.png

Scriitorii Florin Chirculescu și Iulian Tănase – invitați la FILIT 2017

Scriitorii Florin Chirculescu și Iulian Tănase sunt invitați în cadrul Festivalului Internațional de Literatură și Traducere FILIT, ediția 2017, care are loc în perioada 4-8 octombrie. 

Iulian Tănase va fi prezent în cadrul mai multor evenimente dedicate copiilor și liceenilor, iar Florin Chirculescu va participa la o întâlnire în Casa Filit și la un eveniment special dedicat lui la Casa Fantasy. Puteți consulta întregul program aici: http://www.filit-iasi.ro/program-filit-2017/

Iulian-Tanase---Melciclopedia---c1.jpgFlorin-Chirculescu---Greva-pacatosilor---c1.jpg

Cele mai recente romane lansate de cei doi autori vor ajunge pentru prima dată la cititori în cadrul Salonului de Carte Bookfest Iași, deschis zilnic de vineri 6 octombrie până duminică 8 octombrie la Sala Pașilor Pierduți. Melciclopedia. Povestea Melcului Prinț, de Iulian Tănase și ilustrații de Mircea Pop și Greva păcătoșilor sau apocrifa unui evreu de Florin Chirculescu apar în premieră la standul editurii Nemira. 

Florin Chirculescu s-a născut pe 26 martie 1960, la București, este scriitor și șeful compartimentului de Chirurgie Toracică de la Spitalul Universitar București. A debutat cu pseudonimul Sebastian A. Corn în 1993, într-o revistă de science-fiction care a suscitat controverse în anii 1990: JSF. A mai publicat nuvele și povestiri în revistele Anticipația și Nautilus. A fost redactor-șef al revistei Nautilus și al unei pagini săptămânale de science-fiction în Curierul National în 1995. A primit numeroase premii și mențiuni literare (aproape 40), dintre care cele mai importante au fost Premiul pentru Debut European la Euroconul de la Glasgow din 1995 și Marele Premiu al Editurii Nemira din 1997 pentru romanul Să mă tai cu tăișul bisturiului tău, scrise Josephine. I-a fost decernat Premiul Vladimir Colin în două rânduri, în 2007 și 2012, pentru romanele Imperiul Marelui Graal și Vindecătorul. Romanul Ne vom întoarce în Muribecca a fost nominalizat la Premiul Observatorului Cultural, ediția 2015. În 2016 a fost invitat de Institutul Cultural Român la Târgul Internațional de carte de la Beijing. În 2017 apare la Nemira romanul Greva păcătoșilor, roman realist, organizat pe două planuri: prezentul românesc, reflectat în criza sistemului medical, și trecutul oriental cu începuturile medicinei moderne.

florin_chirculescu+nume (1).jpg

Iulian Tănase s-a născut în 1973 la Moinești, Bacău. A absolvit Academia de Studii Economice București, în 1999, și Facultatea de Filosofie, Universitatea București, în 2010. A fost redactor la Academia Cațavencu (1997-2010) și la revista Kamikaze(2010-2011). Din 2004 este realizator programe la Radio Guerrilla. Dintre volumele publicate în România: Îngerotica (1999), Poeme pentru orice eventualitate (2000), Iubitafizica(2002, 2003, 2013), Trusa instalatorului de umbre(2006, împreună cu Dan Stanciu), Oase migratoare (2011), Teoria tăcerii (2015). A coordonat volumul colectiv Pentru Gellu Naum (For Gellu Naum, Editura Vinea/ICARE, 2002). Împreună cu Dan Stanciu, coordonează publicația Athanor. Caietele Fundaţiei Gellu Naum. A participat ca visiting writer la programul International Writers Workshop, Hong Kong (2008) și, cu lucrări, la London International Festival of Surrealism (2007, 2008). Este prezent cu texte în reviste și antologii din România, Germania, Austria, Anglia, Statele Unite, Hong Kong, Slovenia, Cehia. A susținut lecturi publice în China, Hong Kong, Germania, Austria, Italia, Slovenia, România. În 2009 a primit Premiul Hubert Burda pentru tineri poeți din Europa de Est (Offenburg, Germania), iar în 2011 Premiul 1+1+1=1 Trinitate / Literatură (Graz, Austria).

iulian_tanase+nume (1).jpg