,,Orașul în mantie purpurie” de Asli Erdogan

De formaţie fiziciană, Aslı Erdoğan (n. 1967, Istanbul) a lucrat la Centrul European de Cercetări Nucleare din Geneva, apoi a făcut studii de antropologie la Rio de Janeiro, unde a scris primul său roman (Omul cochilie, 1994). Revine la Istanbul în 1996 şi se consacră literaturii (cu romanul Mandarinul miraculos) şi jurnalismului. În 1998 a început o rubrică într-unul dintre cele mai influente ziare turceşti, cotidianul Radikal.

Articolele în care pledează pentru drepturile femeii şi tratează subiecte tabu vorbind de închisori, tortură, chestiunea kurdă au atras asupra ei, în aceeaşi măsură, faimă, dar şi tribulaţii, culminînd cu concedierea, în 2001. Arestată şi închisă în august 2016 împreună cu colegii din redacţia ziarului de opoziţie la care scria (Özgür Gündem), este eliberată după mai bine de patru luni şi judecată în stare de libertate condiţionată.În 2017 i s-a decernat Premiul pentru Pace Erich Maria Remarque, iar în 2018, Premiul Simone de Beauvoir pentru libertatea femeilor.

În prezent trăieşte în exil, în Graz, Austria. Textele ei au fost adaptate şi pentru teatru, balet clasic, radio şi film. Alături de alţi şase scriitori, printre care Orhan Pamuk şi Yaşar Kemal, a fost subiectul unui documentar regizat de Osman Okkan.

După o pauză destul de lungă, pricinuită de o mare schimbare în bine din viața mea, revin cu recenzia unei cărți pe care am citit-o acum ceva timp și despre care ar fi multe de spus, multe de împărtășit. Lăsând la o parte limbuția, cartea în discuție poartă titlul Orașul în mantie purpurie  și semnătura autoarei de origine turcă Aslı Erdoğan, un om de cultură și o personalitate publică remarcabilă, după cum se poate observa din scurta biografie de mai sus.

Vreau să încep prin a mărturisi că lectura acestui roman s-a dovedit provocatoare și, pentru mine cel puțin, incitantă, întrucât autoarea jonglează la propriu cu tehnicile narative, cu procedeele stilistice, cu lexemele, ba mai mult reușește să furnizeze cititorului o experiență pe care aș caracteriza-o drept un ,,montagne russe” de emoții, trăiri, gânduri, a căror intensitate și ardoare răzbate dincolo de paginile cărții.

Despre Özgür, povestea și romanul ei

,,Orașul în mantie purpurie” constituie mărturia scrisă preponderent la persoana a III-a a unei turcoaice, Özgür, care își părăsește țara natală, familia, viața oarecum banală și se aventurează într-o călătorie până la capătul lumii, poposind pentru o perioadă îndelungată în Rio de Janeiro, metropola de pe coasta atlantică a Braziliei, scăldată în razele soarelui și învăluită de o aură ,,exotică” și, de ce nu, stereotipă.

,,Orașul ăsta atrăgea nemilos oameni spre el, îi seducea și îi amețea de cap, ca apoi să nu le mai dea drumul niciodată. Rio avea același efect magic înspăimântător asupra oamenilor ca măștile africane, în timp ce orașul în care se născuse și crescuse Özgür semăna mai degrabă cu o brățară de argint antică, încrustată cu ametiste: era reținut, elegant, misterios, mândru și înfrumusețat de o patină veche.” 

În acest oraș extrem de atractiv pentru publicul occidental și nu numai, Özgür se străduiește să se adapteze, să-și facă un rost și, totodată, să profite de micile bucurii ale vieții. Toate bune și frumoase la început: o situația financiară decentă, distracție, experiențe amoroase mai mult sau mai puțin eșuate, dans, muzică, droguri. Din nefericire însă, treptat, pe măsură ce sejurul în Rio se prelungește, Özgür începe să devină una de-a locului, în ciuda faptului că toți o privesc în continuare drept o ,,gringa”, și ajunge să pătrundă misterul, tragedia și farmecul inefabil al acestui loc în care se reunesc contrariile și în care existența se rezumă, în cele din urmă, la o luptă crudă pentru supraviețuire.

Mai mult decât atât, protagonista noastră decade, își pierde complet echilibrul, nu mai lucrează, suferă fără să-și dea seama de subnutriție și malnutriție, de o sete constantă. În aceste condiții, viața sa devine un amestec de rătăcire psihică și de momente de luciditate, în care își pune gândurile pe hârtie, astfel luând naștere romanul său… Orașul în mantie purpurie, istoria lui Ö., alter-ego-ul turcoaicei, și istoria călătoriei sale în Rio. Povestea lui Özgür și cea a lui Ö. se intersectează, se întrepătrund, pe alocuri am putea afirma că sunt una și aceeași… În plus, reflectă uzitarea tehnicii povestirii în ramă, o tehnică frumos exploatată de condeiul îndrăzneț al autoarei.

,,Scrisese Orașul în mantie purpurie și obținuse o victorie personală, intimă asupra morții. O victorie insignifiantă, nevinovată, amatoare, iluzorie – abia acum își dădea seama de acest lucru – asemenea victoriei unui zeu care își vede imaginea oglindită în lumea plină de hibe pe care a creat-o. Nu reușise să îndrăgească niciodată viața de dragul vieții. N-a înțeles-o niciodată, dar când, până la urmă, a deschis ochii, ajunsă la Punctus Terminus, a simțit că poate s-o venereze.” 

Özgür locuiește într-o zonă mărginașă, aflată în bătaia armelor ce completează tabloul așa-ziselor favelas, cartiere sărăcioase, alcătuite din construcții improvizate în care își duc veacul răufăcători, hoți, criminali cu sânge rece, proxeneți, traficanți de droguri. Am putea afirma că trăiește cu sabia lui Damocles deasupra capului, fiindcă poate fi violată, tâlhărită și ucisă oricând, fără ca nimeni să-i vină în ajutor și fără ca nimeni să-i pedeapscă pe membrii acelor favelas… adesea, imagini ale iadului terestru.

Cartierele favelas și o bună parte din Rio, dincolo de împopoțonatul și turisticul Copacabana, întruchipează un poem înfricoșător și dezgustător scris de Beaudelaire, în care estetica urâtului prevalează și inundă o existență mai absurdă decât ar putea cuprinde Camus în cuvinte. Rio se dovedește un tărâm al realismului magic, al grotescului, al disoluției umane, al discrepanțelor și al unei libertăți de acțiune ce depășește canoanele civilizației occidentale.

Özgür poate fi luată, la rândul ei, drept un alter-ego al autoarei Aslı Erdoğan. Numele ei (unisex) simbolizează libertatea și independența, fiind ca și viața personajului o sfidare la adresa mentalității patriarhale tradiționale și o sugestie a debarăsării de tradiție, de normalitate, într-o accepțiune cât se poate de diversă. Özgür este femeia cultă, imigranta rămasă captivă în mrejele metropolei braziliene, loc al decăderii ființei. Plecată în căutarea sinelui (amintindu-mi de protagonistul romanului ,,Cuvântul pierdut” de Oya Baydar, deși contextul și personalitatea nu se aseamănă întru totul), Özgür sfârșește prin a se pierde în iureșul existenței, într-un conglomerat de samba, fum de țigară, caniculă și spleen.

În cele din urmă, sfârșitul romanului se distinge printr-o atmosferă de ,,plumb” ce strivește sufletul și trupul. Özgür se identifică, pe parcursul poveștii, cu prototipul individului care se confruntă cu propria nimicnicie și cu ferecarea sa într-un destin de-a dreptul ingrat.

,,Formula perfectă pentru echilibrarea haosului e, de fapt, una extrem de simplă. Moarte = moarte. Viață = viață. Cu toate astea, toți încercăm să găsim propria formulă după care să adaptăm lumea. Ce ridicol! 

În lumea reală nu există nimic care să fie suficient de adânc, încât să cuprindă toate lucrurile pe care le porți înăuntrul tău. Dar nici tu, cu viața și moartea și toate visele tale, nu ești decât un punct banal din eternitatea înfricoșătoare a existenței.” 

Dincolo de ficțiune

Dacă aruncăm o privire dincolo de valoarea literară și de aventura existențială a lui Özgür, vom constata substratul filosofic și, mai ales, antropologic al scrierii. Felul în care surprinde aspecte ale realității cotidiene din Rio de Janeiro, finețea cu care sunt descrise mentalitățile oamenilor și raporturile dintre membrii societății dovedesc, pe lângă un talent scriitoricesc de necontestat, o cunoaștere profundă a psihologiei umane.

De asemenea, deși nu remarc pentru prima dată, o carte precum cea a lui Aslı Erdoğan ne permite să trecem peste prejudecăți și să renunțăm la imaginile idealizate pe care le asociem unui oraș precum Rio de Janeiro. Dincolo de plajele însorite, de muzica antrenantă, de dansurile sub clarul lunii, în Rio există mulți, foarte mulți oameni săraci, care-și duc viața pe străzi, pierzând cel mai adesea lupta pentru supraviețuire. Exceptându-i pe aceștia, situația socio-politică și economică a țării (ce se repetă aproape la indigo în restul țărilor din America Latină), corupția generalizată, luptele din și împotriva favelas (adesea, veritabile gherile), respectiv crimele ce denotă un sadism pur zugrăvesc o realitate dură pe care mulți brazilieni o îndură cu stoicism, atât cât pot rezista. Totul pare un cerc vicios fără cale de scăpare.

Fără doar și poate, o astfel de lectură reprezintă și un duș cu apă rece pentru cititor, o incursiune într-o civilizație și într-o lume pe care o cunoaște mai puțin decât și-ar imagina. Aslı Erdoğan nu-și propune și nu edulcorează situația, ba chiar o lasă să se întrevadă limpede printre rândurile scrise parcă dintr-o suflare.

 

În încheiere, țin să precizez că ,,Orașul în mantie purpurie” constituie o lectură constructivă, dar și tulburătoare, un labirint al conștiinței și al inconștientului, o călătorie la capătul căreia nimeni nu mai e același… nici Özgür, nici Ö., nici măcar cititorul!

Alte păreri:

• ,,Aslı Erdoğan este o scriitoare de o percepție și o sensibilitate rare, care ne-a dat textul literar perfect.” (Orhan Pamuk)
• ,,Aslı Erdoğan delimitează fără greș distanța dintre protagonistă și orașul străin, cu străzile braziliene care domină orașul, cu sălbăticia romantică a favelelor, cu dragostea lor de viață, cu trăirile violente și dezgustul care le domină.” (Le Monde)
• ,,Mâinile lui Aslı Erdoğan ating sufletul uman. Cuvintele ei sunt uneori poezie amestecată cu esența amăruie a vieții. Citiți romanul în tihnă, fără grabă, altfel veți fi copleșiți de tirul încrucișat de imagini și metafore.” (Cumhuriyet)

• ,,Singură, săracă și înfometată, consolarea lui Özgür este scrisul și își jură că va rămâne în Rio până va face dreptate orașului în cartea ei, Orașul în mantie purpurie, care devine astfel un roman în roman.” (Publishers Weekly)

Mulțumesc Librăriei Online Libris pentru prilejul de a mă aventura în Rio de Janeiro, un oraș, deopotrivă, fascinant și tulburător!

,,Orașul în mantie purpurie” poate fi achiziționat de pe libris.ro la un preț cât se poate de avantajos.

LECTURĂ PLĂCUTĂ!